1. Rezultatele alegerilor parlamentare din toamna acestui an arată că din 18.881.604 români cu drept de vot, s-au prezentat la urne 7.200.000 (39,49%), din care 45%, adică circa 3.300.000 (mai puțin de un sfert din totalul alegătorilor), au votat PSD. Fără să fie un triumf, victoria e totuși victorie. Cum se explică ea?
2. Credeți că victoria PSD va duce la schimbări radicale în politica internă și externă a României?
Liviu Avram - Redactor-șef adjunct Adevărul
"Numărul celor care au votat PSD este mai mic ca în alte alegeri"
1. Nu s-a înregistrat o creștere fabuloasă a PSD! Procentul pare fabulos, având în vedere procentajul mic de participanți la vot, dar numărul celor care au votat PSD este chiar mai mic decât în alte alegeri. Configurația care a rezultat în urma scrutinului a fost dată, în mod covârșitor, de faptul că cei care sunt în opoziție cu PSD nu au reușit să-și catalizeze electoratul să vină la vot. Prin urmare, s-a întâmplat ceea ce se întâmplă de obicei în asemenea situații: electoratul PSD votează disciplinat, atâta cât este, iar ceilalți, în condiții de calm politic - și a fost o campanie chiar anostă - nu vin la vot, și iată rezultatul. Surprize au fost doar atunci când acel electorat latent, leneș, indiferent, s-a enervat și s-a prezentat la vot. Or, anul acesta, și în alegerile locale, și la parlamentare, PSD a jucat destul de inteligent, nu a ostilizat pe nimeni, a preferat să tacă, să facă o campanie mai mult decât leșinată, și nu a produs vreo revoltă din partea alegătorilor care nu-l agreează.
Surpriza plăcută a acestor alegeri este USR, care a obținut 9%, fiind abia înființat și având oameni necunoscuți pe liste. Este în avantajul lor că încep viața politică mare din opoziție, căci dacă s-ar fi plasat la putere, ar fi avut mari probleme interne. Așa, au șanse să crească, să devină un partid de viitor. Despre ALDE și PMP - sunt frânturi din partide vechi și, chiar dacă au intrat în Parlament, performanța lor rămâne modestă, căci abia au trecut pragul electoral. Mobilizarea UDMR s-a dovedit exemplară, pentru că, pentru prima dată, această formațiune s-a confruntat în mod real cu riscul de a nu mai accede în Parlament. Au reușit să câștige alegerile în patru județe, față de două, cum era până acum. Problema cea mai mare este la PNL, care a pierdut alegerile, deși avea semnale clare, încă de la locale, că nu au pășit pe o cale bună. Au băltit, și ideologic, și doctrinar, și politic, n-au avut un mesaj coerent, au ezitat, au dat înapoi, una au spus și alta au făcut, iar rezultatul nu putea fi decât acesta: un 20% chinuit.
2. Sper ca PSD să nu-și pună în practică toate promisiunile din campanie, pentru că va devasta bugetul și va da peste cap deficitul bugetar.
Din punct de vedere al relației PSD cu Justiția, încă nu știu dacă ne aflăm în fața unei schimbări de paradigmă sau vor continua cu aceeași politică de până acum. Depinde foarte mult de Liviu Dragnea, care este alt tip de lider decât Victor Ponta, mult mai puțin tembel în acțiune și în declarații. Principala provocare a PSD este cine va conduce guvernul. Și-anume, situația politico-juridico-penală a lui Liviu Dragnea. El nu a anunțat în campanie că vrea să fie premier, alții, din anturajul său, l-au anunțat ca posibil premier, și rămâne de văzut dacă PSD va merge cu propunerea Liviu Dragnea premier la președintele Klaus Iohannis. O lege din 2001 privind funcționarea guvernului interzice explicit ca din guvern să facă parte persoane cu condamnări penale. Or, Liviu Dragnea nu doar că are o condamnare penală, ci se află în timpul executării unei pedepse. Și doar generozitatea judecătorilor care i-au dat cu suspendare a făcut să nu se afle acum după gratii. Deci, președintele nu-l poate numi premier. Și-atunci, există câteva variante de lucru: 1. Avocatul Poporului să atace legea la Curtea Constituțională, pentru a-i face loc lui Dragnea, dar nu știm ce va spune Curtea; 2. PSD să insiste cu Dragnea premier, președintele să cedeze, să fie votat în Parlament și opoziția să atace hotărârea Parlamentului la Curtea Constituțională și iar nu știm ce va hotârî Curtea și cât timp se va consuma până vom avea un nou guvern; 3. Un compromis rezonabil, care împacă și votul popular și legea, ar fi ca PSD să meargă la Cotroceni cu un alt nume de premier. Nu știm deocamdată care ar putea fi acela, căci PSD nu a anunțat public vreun nume în campanie. Bun, există riscul politic intern în PSD ca, dacă Dragnea dă altuia funcția de premier, să-și creeze singur un rival, pentru că structurile locale ale partidului urmează banii, iar banii sunt la Palatul Victoria. Totuși, ar putea fi evitat acest risc, dacă Dragnea ar obține pentru sine șefia Camerei Deputaților, pentru care nu are nici o interdicție legală, și de unde ar putea exercita o oarecare influență și asupra partidului, și asupra guvernului.
Andreea Pora - Redactor-șef Revista 22
"Victoria PSD se datorează impotenței PNL"
1. PSD a obținut cel mai bun rezultat din 1990 încoace, pentru că a reușit să-și lărgească bazinul electoral tradițional, care se afla în jurul a 35-36%. A izbutit să atragă un număr mai mare de votanți din mediul urban, 49% dintre alegătorii săi, după un studiu IRES. Și, în plus, a făcut pași înspre un electorat care nu era al său: micii întreprinzători și profesiunile liberale. Toate acestea, pentru că PSD a dus o campanie inteligentă, sub bagheta lui Liviu Dragnea. Nu a agresat electoratul non-PSD și pe cel nehotărât, a lăsat treburile urâte și atacurile pe seama PRU, o creație a sa, care a avut un discurs ultra-naționalist și xenofob, îndreptat cu precădere împotriva USR, PNL și a lui Dacian Cioloș, fapt care cred că a și redus semnificativ din cotele electorale ale USR și PNL. De asemenea, trebuie să admitem că, dincolo de mașinăria sa de vot, alcătuită din structuri locale și primari, PSD este unul dintre puținele partide care păstrează legătura cu propriul electorat. Vorbește pe limba lui, revarsă periodic asupra lui un sac de promisiuni privind măriri de salarii, pensii și alocații... În al doilea rând, victoria PSD se datorează și impotenței PNL, care a avut o campanie extrem de moale, lipsită de viziune, de comunicatori și de leadership și, de fapt, neancorată în realitate. A încercat să suplinească prin alinierea în spatele lui Dacian Cioloș, care însă a făcut non-combat, abia în ultima săptămână de campanie implicându-se puțin. Nici PNL, nici Cioloș nu au reușit să transmită mesaje care să energizeze, să emoționeze electoratul și să-l determine să iasă la vot. Partea bună este că USR, un partid cu doar șase luni de viață, a ajuns a treia forță politică a țării, obținând 9% din voturi. Nu a reușit mai mult, pentru că a refuzat să se poziționeze ideologic la stânga sau la dreapta și pentru că a funcționat pe baza principiului vaselor comunicante cu PNL. Și, repet, a mai fost văduvit de o parte din voturi, în urma campaniei xenofobe a PRU, care a făcut din USR un partid al străinilor, al lui Soros, care vinde țara etc. Vestea bună este că acești naționaliști penali, din PRU, în frunte cu Sebastian Ghiță, nu au intrat în Parlament.
2. Un partid care va avea o majoritate atât de solidă în Parlament, cum va avea PSD, ar trebui, teoretic și rațional, să-și urmeze programul de guvernare anunțat, fără excese, făcând câteva reforme, în sensul în care el le înțelege, și având grijă să mențină un echilibru, inclusiv în relația cu președinția. Problema cu PSD este că, atunci când vine la guvernare, i se urcă puterea la cap și acționează ca un partid-stat. Adică vrea să controleze totul, să înăbușe orice opoziție și orice voce critică și să fure cât poate. Sperăm ca, sub conducerea lui Liviu Dragnea, să evite această tentație. Și, mai ales, să nu distrugă DNA și să nu oprească lupta anticorupție. Pe subiectul acesta, Dragnea a reușit până acum să țină în frâu partidul.
Cât despre relația cu președinția, tensiunile pot apărea dacă Dragnea va insista ca președintele să-l numească premier, în răspărul legii, care îi interzice accesul în această poziție, pentru că a fost condamnat penal.
Mai avem temeri și legate de orientarea în politica externă a PSD. Există în partid o componentă filo-rusă și încă una, mai puternică, antioccidentală. Iar conjunctura internațioală este complicată și plină de tensiuni. Nu știm ce se va întâmpla cu UE, cum vor evolua lucrurile în Orientul Mijlociu și care va fi relația dintre Putin și Trump. În aceste ape tulburi, România trebuie să aibă o politică externă foarte inteligentă. Și aici, sper ca Dragnea să aibă suficientă minte, încât să pună un ministru de Externe pro-european.
Cristian Grosu - Redactor-șef cursdeguvernare.ro
"Liberalii au pierdut pe mâna lor"
1. Scorul neașteptat al PSD poate fi explicat prin aceea că o parte din votanții disciplinați, rămași de la PP-DD și UNPR, s-au dus către PSD și au adăugat acolo cele 5-6 procente cu care ne-au surprins așteptările. La acestea s-au adăugat câțiva factori scăpați de sub observația analiștilor politici. Întâi, lipsa totală de combativitate a PNL, care a mizat exclusiv pe imaginea lui Dacian Cioloș. Și lipsa singurului discurs al PNL care putea produce emoție și hotărâre în electoratul propriu, cel despre anticorupție. Doi: marginalizarea PDL în cadrul PNL. Mașinăria de vot în teritoriu a fost mereu atuul PDL, care acum, odată cu anchetarea lui Vasile Blaga și cu blocarea lui Adrian Videanu, nu a mai funcționat. Trei: lipsa unui mesaj de dreapta inteligibil al PNL. Din cei 60% absenți la vot nimeni nu putea să fie mobilizat cu un set de măsuri și propuneri la fel "de dreapta" pe cât au fost și ale PSD. În fine, PMP și USR au luat din electoratul PNL: la PMP nu s-au dus foștii UNPR-iști, ci un segment de dreapta care se recunoștea în dreapta lui Traian Băsescu. La USR s-au dus mai toți tinerii care voiau schimbare și aveau o înclinație spre dreapta. Dacă se adună 21% cu 5,5 și cu 7,5 se cam fac procentele care ar fi fost de așteptat de la PNL.
2. E greu de crezut că PSD își va putea respecta promisiunile electorale. România nu are buget, pur și simplu, scăderile de taxe nu vor putea fi acoperite de creșterea economică în scădere (consumul își atinge potențialul). Și mai e o discuție: cum va fi respectată limita de deficit asumată de România, în condițiile în care se impune reluarea investițiilor publice? Probabil că vor fi sacrificate investițiile, iar puținul care se va face va fi "vândut" printr-un PR insistent.
Nu cred că vor exista derapaje de la liniile de politică externă. În primul rând, politica externă este apanajul președintelui, nu al Ministerului de Externe. În al doilea rând, încă există un set de măsuri de reacție ale UE și NATO, astfel încât un viitor guvern să nu-și permită ieșiri din linie. Probabil că unul este și va fi discursul, dar altfel vor sta lucrurile în fapt.