Apariţia pe piept a unor coşuri mici, de culoare roşie sau violet, puţin proeminente, poate fi un semn precursor al angiomei rubinii, ale cărei excrescenţe au între 1 şi 6 milimetri. Aceste bubuliţe, care apar şi la bărbaţii, şi la femeile între 40 şi 50 de ani, sunt unul dintre semnele îmbătrânirii, de unde şi numele de angioma senila. Este vorba despre excrescenţe ale vaselor de sânge subcutanate. Când se apasă pe ele, pielea nu se albeşte. Benigne din punct de vedere medical, de cele mai multe ori creează un disconfort.
Pistruii şi alte pete minuscule
În clipa când vedem puncte mici, închise la culoare, pe pielea unei anumite persoane, ne gândim că este vorba despre pistrui. Aceste urme mici ce se mai numesc şi efelide sunt, de fapt, cauzate de un depozit de melanină. Culoarea lor variază de la roşu la maro deschis, maro închis şi negru. Benigne, ele sunt în general ereditare şi sunt cu atât mai vizibile, cu cât persoana respectivă are o piele mai deschisă la culoare şi se expune la soare. Iarna, când razele soarelui sunt mai slabe, pistruii au tendinţa să se estompeze.
Aceste puncte minuscule sunt, în general, localizate pe faţă (mai ales pe nas şi frunte) şi pe umeri. Dacă nu se estompează, pot fi un semn premergător al maladiei Addison. Dacă punctele roşii, violet sau maro se află sub piele (subcutanate), ele nu au nicio legătură cu pistruii. În acest caz este vorba despre o afecţiune numită petechia, nişte mici leziuni hemoragice, care la început au o culoare roşu viu, iar mai apoi devin purpurii sau maro, înainte de a se estompa. Este vorba despre o dilatare a vaselor sanguine minuscule vizibile sub piele. La fel ca şi în cazul angiomei senile, pielea nu se albeşte când se apasă pe ele. Aceste puncte minuscule se situează cel mai des pe faţă, pe braţe, pe picioare, ba chiar în gură. Ele pot totuşi să apară pe oricare parte a corpului, inclusiv pe organele genitale.
Purpura şi petechia sunt tipice unei scăderi anormale a numărului trombocitelor din sânge, provocată de anumite medicamente anticoagulante şi de corticosteroizi, a căror acţiune interferează cu producţia de trombocite. Ele pot rezulta şi dintr-o maladie autoimună la nivelul măduvii osoase, de exemplu o leucemie, HIV, precum şi unele forme de anemie şi afecţiuni virale. Petechia este tipică pentru purpura trombocitopenică idiopatică, maladie hemoragică autoimună, caracterizată printr-o scădere a numărului de trombocite din sânge. Printre alte simptome, se mai observă şi o piele care se învineţeşte foarte uşor, sângerări greu de oprit, ale nasului şi gingiilor, din senin, sânge în urină şi ciclu abundent. Boala le vizează mai mult pe femei decât pe bărbaţi, mai ales pe cele tinere.
Varicozităţile
Se numesc varicozităţi vinişoarele de sânge situate chiar sub suprafaţa pielii picioarelor, mai ales la nivelul coapselor. Forma lor seamănă de multe ori cu razele de soare, o pânză de păianjen sau cu ramura unui copac. Extrem de inestetice, ele sunt în general ereditare, femeile fiind mai expuse bolii decât bărbaţii. Benigne în general, ele apar în momentul pubertăţii, în timpul sarcinii sau al luării unor anumite medicamente (pilula contraceptivă şi tratamentul hormonal substitutiv). Şi creşterea în greutate este un factor de risc, la fel ca şi purtatul ciorapilor, al colanţilor prea strâmţi, care taie circulaţia sângelui.
Varicele
Spre deosebire de varicozităţi, care sunt fine, de culoare roşie sau violacee, varicele sunt nişte vene mari, albastre, sinuoase, care formează un cordon. Zona din jurul lor poate produce mâncărimi, ba chiar şi dureri. Varicele sunt în general o tulburare ereditară, cele mai sensibile fiind femeile însărcinate sau persoanele obeze. Orice schimbare hormonală favorizează apariţia varicelor. Bărbaţii şi femeile care, mai ales din raţiuni profesionale, stau multă vreme în picioare, suferă deseori de varice. Putem avea în acelaşi timp şi varicozităţi, şi varice.
Umflăturile şi cucuiele
Se întâmplă frecvent ca umflături de diferite mărimi să ne apară brusc pe piele. Cei mai mulţi dintre noi nici nu le băgăm în seamă, deşi dacă de cele mai multe ori ele sunt nepericuloase, trebuie, totuşi, să rămânem vigilenţi, pentru că ele pot fi şi semnul premergător al unui cancer sau al unei boli sistemice. Din nefericire, nu este chiar aşa de uşor să faci diferenţa între o umflătură benignă şi una malignă. Nu există reguli în ceea ce priveşte forma, culoarea sau textura lor. Unele leziuni canceroase sunt proeminente, altele plate. Unele sunt uscate, altele supurează. În plus, nici o parte a corpului nu este scutită de pericol, inclusiv pielea capului, laba picioarelor, interiorul gurii, rectul sau vaginul. Fiţi vigilenţi în mod special atunci când o astfel de umflătură (papulă, în termeni medicali) creşte, îşi schimbă forma sau sângerează. La cea mai mică bănuială, trebuie consultat un medic dermatolog.
De exemplu, dacă o mică umflătură începe să se mărească şi sângerează din când în când, poate fi vorba despre un carcinom bazocelular. În general, el nu doare. Marginile sunt neregulate, interiorul este neted şi de un alb strălucitor. Şi pentru a complica şi mai mult lucrurile, carcinoamele bazocelulare pot fi de mai multe forme şi culori. Unele sunt roz, în timp ce altele sunt roşii, violet, maro deschis, maro închis sau negre. Unele seamănă cu nişte cicatrici, în timp ce altele sunt ulcerate şi acoperite cu o crustă. Evoluţia poate fi aşa de lentă, încât trece neobservată.
Carcinomul bazocelular este unul dintre cancerele de piele cele mai curente. Din fericire, el nu atinge decât epiderma, şi riscurile de metastază sunt minime. Dar, în lipsa unui tratament, ţesuturile din jurul carcinomului riscă să se deterioreze, ceea ce poate distruge pielea şi desfigura o persoană. În plus, carcinomul se poate muta şi la alte organe. Dar chiar dacă el poate să apară oriunde, zonele cele mai sensibile sunt cele expuse la soare, mai ales faţa, capul şi gâtul. O expunere la razele ultraviolete şi la anumite substanţe toxice, precum arsenicul, constituie un factor de risc important.
Aluniţe multicolore
Majoritatea oamenilor au aluniţe, nişte puncte mici, de culoare închisă, care apar pe orice parte a corpului. În medie, un om are între 10 şi 40 de aluniţe pe corp. Cei care au peste 100 de aluniţe prezintă un risc sporit de a dezvolta un melanom, cancerul pielii cel mai puţin răspândit, dar cel mai mortal. Melanoamele sunt în general închise la culoare şi chiar dacă cel mai frecvent se dezvoltă pe o aluniţă sau în jurul ei, asta nu înseamnă că celelalte părţi ale pielii sunt în siguranţă. Semnele cele mai frecvente sunt o nouă aluniţă în relief, multicoloră, cu conturul neregulat, sau o aluniţă deja existentă care îşi schimbă aspectul.
La fel ca şi alte tipuri de cancer al pielii, melanoamele nu au toate aceeaşi formă, aceeaşi mărime, culoare şi chiar textură. De exemplu, un melanom poate să ia forma unei mari pete de culoare maro, cu mici puncte negre în interior, cu margini neregulate punctate cu roşu, alb, albastru şi violet, sau poate să ia formă de cupolă cu suprafaţă strălucitoare. Dacă zonele cele mai sensibile sunt partea de sus a corpului şi faţa, din nefericire, un melanom poate să apară oriunde, inclusiv pe membre, pe dosul palmelor, pe laba picioarelor şi vârful degetelor, pe glezne, în gură, în vagin, în nas sau în anus. Principala cauză este expunerea îndelungată la soare. Persoanele cu risc maxim sunt cele care în copilărie au făcut foarte des insolaţii puternice. Cei care abuzează de lămpile bronzante din solarii, mai ales înainte de 35 de ani, riscă, de asemenea, să se îmbolnăvească. Conform statisticilor, o singură expunere exagerată la soare în anii copilăriei creşte de două ori riscul apariţiei unui melanom.
Melanomul poate fi vindecat dacă se apelează rapid la un tratament. În caz contrar, evoluţia poate deveni fulgerătoare, iar şansele de supravieţuire, mici.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
