Apariția pe piept a unor coșuri mici, de culoare roșie sau violet, puțin proeminente, poate fi un semn precursor al angiomei rubinii, ale cărei excrescențe au între 1 și 6 milimetri. Aceste bubulițe, care apar și la bărbații, și la femeile între 40 și 50 de ani, sunt unul dintre semnele îmbătrânirii, de unde și numele de angioma senila. Este vorba despre excrescențe ale vaselor de sânge subcutanate. Când se apasă pe ele, pielea nu se albește. Benigne din punct de vedere medical, de cele mai multe ori creează un disconfort.
Pistruii și alte pete minuscule
În clipa când vedem puncte mici, închise la culoare, pe pielea unei anumite persoane, ne gândim că este vorba despre pistrui. Aceste urme mici ce se mai numesc și efelide sunt, de fapt, cauzate de un depozit de melanină. Culoarea lor variază de la roșu la maro deschis, maro închis și negru. Benigne, ele sunt în general ereditare și sunt cu atât mai vizibile, cu cât persoana respectivă are o piele mai deschisă la culoare și se expune la soare. Iarna, când razele soarelui sunt mai slabe, pistruii au tendința să se estompeze.
Aceste puncte minuscule sunt, în general, localizate pe față (mai ales pe nas și frunte) și pe umeri. Dacă nu se estompează, pot fi un semn premergător al maladiei Addison. Dacă punctele roșii, violet sau maro se află sub piele (subcutanate), ele nu au nicio legătură cu pistruii. În acest caz este vorba despre o afecțiune numită petechia, niște mici leziuni hemoragice, care la început au o culoare roșu viu, iar mai apoi devin purpurii sau maro, înainte de a se estompa. Este vorba despre o dilatare a vaselor sanguine minuscule vizibile sub piele. La fel ca și în cazul angiomei senile, pielea nu se albește când se apasă pe ele. Aceste puncte minuscule se situează cel mai des pe față, pe brațe, pe picioare, ba chiar în gură. Ele pot totuși să apară pe oricare parte a corpului, inclusiv pe organele genitale.
Purpura și petechia sunt tipice unei scăderi anormale a numărului trombocitelor din sânge, provocată de anumite medicamente anticoagulante și de corticosteroizi, a căror acțiune interferează cu producția de trombocite. Ele pot rezulta și dintr-o maladie autoimună la nivelul măduvii osoase, de exemplu o leucemie, HIV, precum și unele forme de anemie și afecțiuni virale. Petechia este tipică pentru purpura trombocitopenică idiopatică, maladie hemoragică autoimună, caracterizată printr-o scădere a numărului de trombocite din sânge. Printre alte simptome, se mai observă și o piele care se învinețește foarte ușor, sângerări greu de oprit, ale nasului și gingiilor, din senin, sânge în urină și ciclu abundent. Boala le vizează mai mult pe femei decât pe bărbați, mai ales pe cele tinere.
Varicozitățile
Se numesc varicozități vinișoarele de sânge situate chiar sub suprafața pielii picioarelor, mai ales la nivelul coapselor. Forma lor seamănă de multe ori cu razele de soare, o pânză de păianjen sau cu ramura unui copac. Extrem de inestetice, ele sunt în general ereditare, femeile fiind mai expuse bolii decât bărbații. Benigne în general, ele apar în momentul pubertății, în timpul sarcinii sau al luării unor anumite medicamente (pilula contraceptivă și tratamentul hormonal substitutiv). Și creșterea în greutate este un factor de risc, la fel ca și purtatul ciorapilor, al colanților prea strâmți, care taie circulația sângelui.
Varicele
Spre deosebire de varicozități, care sunt fine, de culoare roșie sau violacee, varicele sunt niște vene mari, albastre, sinuoase, care formează un cordon. Zona din jurul lor poate produce mâncărimi, ba chiar și dureri. Varicele sunt în general o tulburare ereditară, cele mai sensibile fiind femeile însărcinate sau persoanele obeze. Orice schimbare hormonală favorizează apariția varicelor. Bărbații și femeile care, mai ales din rațiuni profesionale, stau multă vreme în picioare, suferă deseori de varice. Putem avea în același timp și varicozități, și varice.
Varicele nu pun doar o problemă estetică. Riscul aparițiilor de ulcerații pe piele este destul de mare. În cazul acela se vorbește despre ulcere varicoase. Ele se formează când varicele privează pielea de oxigen. Printre alte riscuri mai trebuie amintite flebitele și tromboflebitele, adică formarea unui cheag de sânge în interiorul unei vene și o inflamare a peretelui ei. Flebitele atacă în general venele picioarelor. Când vena atinsă este vizibilă, se vorbește despre o tromboflebită superficială. Deși foarte dureroasă și jenantă, o tomboflebită superficială este benignă. Ea poate, totuși, să evolueze spre un cancer al abdomenului sau o tromboză venoasă profundă. În acest caz, cheagul se formează într-o venă aflată la adâncime. Dacă cheagul migrează spre plămâni, se poate produce o embolie pulmonară; dacă urcă spre creier sau inimă, riscurile sunt și mai mari: o criză cardiacă sau un accident vascular cerebral.
Umflăturile și cucuiele
Se întâmplă frecvent ca umflături de diferite mărimi să ne apară brusc pe piele. Cei mai mulți dintre noi nici nu le băgăm în seamă, deși dacă de cele mai multe ori ele sunt nepericuloase, trebuie, totuși, să rămânem vigilenți, pentru că ele pot fi și semnul premergător al unui cancer sau al unei boli sistemice. Din nefericire, nu este chiar așa de ușor să faci diferența între o umflătură benignă și una malignă. Nu există reguli în ceea ce privește forma, culoarea sau textura lor. Unele leziuni canceroase sunt proeminente, altele plate. Unele sunt uscate, altele supurează. În plus, nici o parte a corpului nu este scutită de pericol, inclusiv pielea capului, laba picioarelor, interiorul gurii, rectul sau vaginul. Fiți vigilenți în mod special atunci când o astfel de umflătură (papulă, în termeni medicali) crește, își schimbă forma sau sângerează. La cea mai mică bănuială, trebuie consultat un medic dermatolog.
De exemplu, dacă o mică umflătură începe să se mărească și sângerează din când în când, poate fi vorba despre un carcinom bazocelular. În general, el nu doare. Marginile sunt neregulate, interiorul este neted și de un alb strălucitor. Și pentru a complica și mai mult lucrurile, carcinoamele bazocelulare pot fi de mai multe forme și culori. Unele sunt roz, în timp ce altele sunt roșii, violet, maro deschis, maro închis sau negre. Unele seamănă cu niște cicatrici, în timp ce altele sunt ulcerate și acoperite cu o crustă. Evoluția poate fi așa de lentă, încât trece neobservată.
Carcinomul bazocelular este unul dintre cancerele de piele cele mai curente. Din fericire, el nu atinge decât epiderma, și riscurile de metastază sunt minime. Dar, în lipsa unui tratament, țesuturile din jurul carcinomului riscă să se deterioreze, ceea ce poate distruge pielea și desfigura o persoană. În plus, carcinomul se poate muta și la alte organe. Dar chiar dacă el poate să apară oriunde, zonele cele mai sensibile sunt cele expuse la soare, mai ales fața, capul și gâtul. O expunere la razele ultraviolete și la anumite substanțe toxice, precum arsenicul, constituie un factor de risc important.
Alunițe multicolore
Majoritatea oamenilor au alunițe, niște puncte mici, de culoare închisă, care apar pe orice parte a corpului. În medie, un om are între 10 și 40 de alunițe pe corp. Cei care au peste 100 de alunițe prezintă un risc sporit de a dezvolta un melanom, cancerul pielii cel mai puțin răspândit, dar cel mai mortal. Melanoamele sunt în general închise la culoare și chiar dacă cel mai frecvent se dezvoltă pe o aluniță sau în jurul ei, asta nu înseamnă că celelalte părți ale pielii sunt în siguranță. Semnele cele mai frecvente sunt o nouă aluniță în relief, multicoloră, cu conturul neregulat, sau o aluniță deja existentă care își schimbă aspectul.
La fel ca și alte tipuri de cancer al pielii, melanoamele nu au toate aceeași formă, aceeași mărime, culoare și chiar textură. De exemplu, un melanom poate să ia forma unei mari pete de culoare maro, cu mici puncte negre în interior, cu margini neregulate punctate cu roșu, alb, albastru și violet, sau poate să ia formă de cupolă cu suprafață strălucitoare. Dacă zonele cele mai sensibile sunt partea de sus a corpului și fața, din nefericire, un melanom poate să apară oriunde, inclusiv pe membre, pe dosul palmelor, pe laba picioarelor și vârful degetelor, pe glezne, în gură, în vagin, în nas sau în anus. Principala cauză este expunerea îndelungată la soare. Persoanele cu risc maxim sunt cele care în copilărie au făcut foarte des insolații puternice. Cei care abuzează de lămpile bronzante din solarii, mai ales înainte de 35 de ani, riscă, de asemenea, să se îmbolnăvească. Conform statisticilor, o singură expunere exagerată la soare în anii copilăriei crește de două ori riscul apariției unui melanom.
Melanomul poate fi vindecat dacă se apelează rapid la un tratament. În caz contrar, evoluția poate deveni fulgerătoare, iar șansele de supraviețuire, mici.