Din reţetele domnului farmacist Bobaru: Tratamente cu plante pentru BOLILE DE RINICHI (I)

Deşeurile rezultate în urma metabolizării alimentelor sau medicamentelor intro­du­se sub diferite forme în organism sunt eliminate pe cale digestivă, respiratorie, cuta­nată şi, în primul rând, pe cale renală.

Aparatul renal este compus în principal din rinichi şi căile urinare şi au rolul de formare, depozitare temporară şi eli­minare a urinei. La nivelul rinichiului, prin feno­menul de filtrare, se curăţă sângele de produşii re­zultaţi în pro­cesul de cataboliză. Aparatul renal se mai nu­meşte şi aparat excretor. Producerea şi excreţia de urină poartă numele de diureză. În mod normal, adulţii urinează de 4-6 ori pe zi, cu precădere în timpul zilei, ajungând la un volum de 700-2000 ml pe zi.

Simptomele şi semnele ce însoţesc afecţiunile re­nale sunt:

* Polakiuria. Se manifestă prin micţiuni (uri­nări) frecvente, fără creşterea volumului total de urină. Este provocată de in­fec­ţii, calculi sau tumori.
* Poliuria. Apare când se elimină mai mult de 2500 ml de urină pe zi. Cau­zele pot fi creşterea aportului de li­chide, diabetul zaharat sau dia­betul insipid.
* Oliguria. Apare când se elimină puţină (sub 500 ml) urină pe zi. Cauzele pot fi la ni­velul rinichiului sau al trac­tului urinar.
* Anuria. Când se eli­mină mai pu­ţin de 100 ml pe zi. Apare în sta­diul final al in­suficienţei renale.
* Nicturia. Este o urinare în tim­pul nopţii. Poate apărea şi în absenţa unei afec­ţiuni renale, de exemplu, datorită unei cantităţi excesive de lichide ingerate seara, târziu. De ase­menea, este unul din simpto­mele principale ale ade­nomului de prostată.
* Disuria. Este o urinare dureroasă şi suge­rează o iritaţie sau inflamaţie a vezicii urinare da­torate unei infecţii bacteriene.
* Edemul. Reprezintă excesul de apă şi sare în or­ganism, din cauza unei afecţiuni renale, dar poate fi provocat şi de afecţiuni cardiace sau hepatice. La început, edemul se poate manifesta numai printr-o creştere în greutate, iar în timp, apare la nivelul feţei (buhăirea feţei) şi mai apoi, edemul devine gene­ra­lizat (anasarca).
* Hematuria. Reprezintă prezenţa sângelui în urină şi este cauzată, adesea, de afecţiunile renale, vezicale sau ale prostatei. Hematuria însoţită de du­rere de tip colică renală sugerează trecerea unui cheag provenit dintr-o hemoragie renală. Hematuria însoţită de o urinare dureroasă (disurie) este aso­ciată cu infecţii vezicale sau litiază.
* Aspectul urinei ne dă indicaţii preţioase asu­pra stării patologice a aparatului renal. Urina tre­buie să fie limpede, de culoare galben-chihlimbar. Culoa­rea sau aspectul anormal al urinei pot avea diverse cauze. Modificări de culoare ale urinei pot fi deter­minate de coloranţii alimentari sau medica­mente. De exemplu, tratamentul cistitei cu gelule de al­bastru de metilen (preparate la Farmacia Faltis) colorează intens urina în albastru-verzui. Urina tul­bure se datorează sărurilor de fosfat sau infecţiilor tractului urinar.
* Uremia. Este o stare toxică, cu acumularea ex­cesivă în sânge de uree, rezultată în urma meta­bo­lizării proteinelor. Se manifestă prin scădere în greutate, astenie, fatigabilitate (oboseală cronică), dispnee, greaţă, vărsături şi prurit.
* Durerea. Poate fi de origine renală şi vezica­lă. Durerea renală (durerea de şale) este localizată în regiunea lombară (intracostal), durerea la nivelul vezicii urinare este sub ombilic.
În cazuistica medicală sunt menţionate boli specifice rinichiului şi boli specifice căilor urinare.

Principalele boli ale rinichiului

Glomerulonefrita reprezintă un grup de afecţiuni ce afectează glomerulul. Glomerulul este partea esenţială a rinichiului unde se formează şi apoi se excretă urina. Simptomele clasice ale glo­me­rulonefritei sunt cunoscute sub numele de sin­drom nefritic şi sunt: hematuria, hipertensiunea arterială şi edemele.
Pielonefrita este in­fecţia bacteriană a pa­ren­chi­mului renal. În pie­lonefrită, rinichiul este mărit din cauza inflamaţiei şi a ede­mului. Debutul bolii este ra­pid şi se caracterizează prin frisoane, febră, durere.
Nefropatia to­xi­că poate fi produsă de dife­rite substanţe chimice, ca me­tale grele, solvenţi, ier­bicide şi pesticide, ciuperci, veni­nuri de şerpi, păianjeni şi chiar unele medicamente din gru­pul antibioticelor, imuno­supre­soa­relor, dacă se folo­sesc timp îndelungat. Con­se­cinţa nefro­patiilor toxi­ce este blocajul renal, unde func­ţia de epurare şi excreţie este afectată.
Bolile rinichiului netratate au ca rezultat final insuficienţa renală. Insuficienţa renală este o stare clinică care constă într-o degradare rapidă şi con­stantă a funcţiei renale de a filtra şi excreta produşii finali de metabolizare a alimentelor şi a medica­mentelor, iar viaţa pacienţilor este pusă în pericol. Insuficienţa renală acută sau cronică poate să apară în urma oricăreia din cauzele majore de disfuncţie renală, cum ar fi: glomerulonefrita, nefropatia toxi­că, diferite tumori maligne sau chisturi localizate la nivelul rinichiului. Alte boli ce duc la insuficienţa renală cronică sunt: diabetul zaharat, hipertensi­unea arterială severă, hiperplazia benignă de pros­tată. Sunt cazuri când insuficienţa renală are origini ereditare, fiind moştenită de la unul din părinţi.
Când tratamentul convenţional al insuficienţei renale cronice nu mai este eficient, trebuie avută în vedere dializa pe termen lung sau transplantul renal.
Cistita este cea mai frecventă şi cunoscută boală bacteriană. Orice disconfort simţit de bolnav în zona vezicii urinare poate fi asociat cu cistita. Es­che­richia coli reprezintă cea mai frecventă bacterie prezentă în urină şi este responsabilă de aproxi­ma­tiv 80 % dintre cistitele declarate. Debutul cistitei este de obicei brusc. Ea produce frec­vent pola­kiu­rie, micţiuni im­perioase şi eliminarea dure­roa­să sau cu usturime a unor cantităţi mici de urină.
Infecţiile fungice de la ni­velul tractului urinar sunt pro­vocate de Candida albicans şi sunt mai frecvente la femei şi la bolnavii diabetici. Cistita pro­dusă de Candida albicans se poate manifesta prin senzaţie urgentă de urinare, o frecvenţă crescută de a urina (polakiurie), durere la urinare (disurie).

Informaţii utile despre gelulele cu albastru de metilen
Albastrul de metilen a reprezentat în trecut tra­tamentul de elecţie în infecţiile urinare. Acesta, îm­preună cu un antispastic, un antiinflamator şi un hemostatic se află în compoziţia gelulelor preparate la Farmacia Faltis.
Mod de folosire. Doza terapeutică: 1 gelulă la 12 ore, luată cu o cană de ceai de păpădie sau de merişor american. Durata tratamentului: de la 10 până la 20 de zile.

  Litiaza urinară. Calculii urinari pot fi loca­lizaţi atât la nivelul rinichiului, cât şi la nivelul vezi­cii. Sunt compuşi în principal din oxalaţi sau fosfaţi de calciu. Principalele simptome sunt dure­rea lom­bară (durere de şale) pentru litiaza renală, sau durere suprapubiană (subombilical) în cazul litiazei urinare. Alte simptome asociate: hematuria, greaţa, vărsăturile, polakiuria.
Colica renală este o urgenţă medicală pro­vocată de cele mai multe ori de litiaza localizată la nivelul rinichiului sau al vezicii urinare. Medica­mentul de elecţie pentru colica renală este atropina, care se administrează sub supraveghere medicală.
Farmacia FALTIS are în portofoliu numeroase formule farmaceutice pe bază de tinctură (Tinctura belladonnae) şi extract (Extractum belladonnae) obţinute din mătrăgună, ce conţin atropină.
Incontinenţa urinară (pierderea in­voluntară de urină) poate fi tranzitorie sau cronică.
Cauze: o dezvoltare incompletă a vezicii urina­re, malformaţii congenitale la nivelul tractului uri­nar, disfuncţii de motilitate a vezicii urinare (vezică flască), accidente vasculare cerebrale, consumul cro­­nic de alcool, unele medicamente, boli neurolo­gice.
Persoanele cu incontinenţă sunt deseori stânje­nite, stigmatizate şi deprimate. Reprezintă o povară semnificativă pentru familie, de aceea aceştia sunt spitalizaţi, duşi în aşezăminte de bătrâni sau asistaţi permanent la domiciliu. Odată cu înaintarea în vâr­stă, capacitatea vezicii urinare, capacitatea de a amâna actul urinării şi fluxul urinar scad, iar con­tracţiile vezicale devin mai frecvente.
Baza tratamentului incontinenţei urinare este tratamentul comportamental. Acesta presupune un regim de reeducare a vezicii urinare. De exemplu, când pierderea involuntară de urină se produce la 3 ore, regimul presupune ca suferindul să urineze la fiecare 2 ore, timp de 3 zile consecutiv.
În cazul pacienţilor care nu pot urma un pro­gram de reeducare a vezicii urinare, este folosită teh­nica de urinare la îndemn. Pacientul este întrebat la fiecare 2 ore dacă simte nevoia să urineze. Pa­cientul care răspunde afirmativ este condus la toa­letă sau i se dă urinarul şi primeşte o apreciere po­zitivă.
Tratamentul medicamentos, atât cel alopat, cât şi cel naturist, este de obicei modest, poate comple­ta terapia comportamentală, dar nu o poate înlocui.
Pierderea involuntară de urină poate provoca la nivel tegumentar, dacă nu se realizează o igienă ri­guroasă sau nu se folosesc scutece absorbante, dife­rite eriteme, care se pot suprainfecta, aşa-numitele der­matite de scutece.
Băi de şezut cu ceai de coada-şoricelului, muşe­ţel sau tătăneasă, urmate de aplicaţii locale cu cre­me emoliente şi sicative dau rezultate bune în der­ma­titele vârstnicului, provocate de incontinenţa uri­nară.
Enurezisul nocturn (udarea patu­lui) este fiziologic în primii 2-3 ani, dar devine pato­logic peste această vârstă. Apare mai frecvent la băieţi decât la fete, pare să fie familial şi se asociază cu tulburări ale somnului. Enurezisul reprezintă în general doar o întârziere a maturizării, care se rezol­vă în timp. Până la vârsta de 6 ani, nu se impun tra­ta­mente pentru enurezis, ratele de vindecare sponta­nă fiind relativ înalte. Consilierea motivaţională re­prezintă cea mai frecventă abor­dare. Copilul trebuie liniştit cu privire la cauzele şi prognosticul enure­zi­sului, scopul acestora fiind îndepărtarea vinei şi a reproşurilor.

Preparate din plante pentru tratamentul bolilor renale

Plante folosite în bolile renale: păpădia, măce­şele, zămoşiţa, pirul, coada-şoricelului, muşeţelul, gălbenelele, codiţele de cireşe, mătasea de porumb, cătina, urzica şi iedera.
Din plantele medicinale menţionate mai sus se pot prepara, în casă, următoarele forme far­ma­­ceu­tice pentru uz intern:

* Pulberea. Se poate obţine din: mă­ceşe, pir, cătină.
Cum se procedează: Planta uscată se macină foar­te fin, într-o râşniţă de măcinat cafeaua. Se administrează ca atare, câte un vârf de linguriţă, de 2 ori pe zi, cu puţină miere, sirop, suc natural sau lapte fermentat (iaurt, sana, chefir, lapte bătut).

* Infuzia. Se prepară din păpădie (frunze), coa­­da-şoricelului, muşeţel, gălbenele, iederă, mă­tase de porumb şi urzică.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot şi se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează prin tifon sau prin­tr-un strat subţire de vată. Se îndulceşte după gust.

* Decoctul. Se prepară din: pir, păpădie (ră­dăcină), zămoşiţă, cozi de cireşe.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emai­lat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puţină apă. Se îndulceşte după gust.

* Tinctura. Se prepară din: gălbenele, iederă, pir, păpădie, zămoşiţă, pir, cozi de cire­şe, mătase de porumb, cătină, urzică.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, de 20-30 ml, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe peri­oada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

* Vinul terapeutic. Se obţine din: gălbenele, iederă, pir, păpădie, zămoşiţă, cozi de cireşe, mă­tase de porumb, cătină, urzică.
Mod de preparare: 4 linguri plantă uscată şi mărunţită groscior se amestecă cu 1 litru de vin roşu adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă la decantat 6 zile, separân­du-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de culoare brună. Ter­menul de valabilitate este de 1 an de zile la tempe­ratura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, se va păstra în încăperi răcoroase.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă consumul acestora de că­tre conducătorii auto sau de către cei care au intole­ranţă la alcool. De asemenea, nu se recomandă celor care au hepatită alcoolică.


Tratamente interne

Tratamentul bolilor renale cu plante medicinale face parte din categoria terapiilor complementare, aplicate în paralel cu medicaţia recomandată de medicii curanţi.
Mecanismul prin care acţionează preparatele far­maceutice obţinute din plantele medicinale pre­zen­tate mai jos este acela de mărire a diurezei.

Păpădia
Se folosesc atât frunzele (Folium taraxaci) cât şi rădăcinile (Radix taraxaci). Primăvara se reco­mandă consumul de salate din frunze proas­pete de păpădie, pentru deto­xifierea organismului.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Decoctul: Se beau 2 ceşti de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puţină apă sau ceai.
Vinul: se administrează câte 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Măceşele
Se folosesc fructele (Fructus cynosbati).
Vitamina C naturală din prepara­tele obţinute din măceşe creează pH acid în urină. Acest pH este neprielnic în­mulţirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital.
Pulberea: se foloseşte câte o jumătate de linguriţă, de 3 ori pe zi, după fiecare masă, ca atare, sau împreună cu miere sau suc natural.
Decoctul: se beau câte 2 ceşti de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Zămoşiţa
Se foloseşte partea aeriană a plantei (Herba hy­bis­cum).
Decoctul: Se beau 2 ceşti de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puţină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Pirul
Se folosesc rizomii de pir (Rhi­zoma graminis). Preparatele din pir sunt indicate în combaterea ane­miei determinate de bolile renale care provoacă hematurie.
Pulberea: se ia câte o jumătate de linguriţă, de 2 ori pe zi, cu puţină miere sau lapte fermentat.
Decoctul: Se beau 2 ceşti de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă sau ceai divers.
Vinul: se iau 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Coada-şoricelului
Se folosesc părţile superioare ale tulpinii cu in­flo­rescenţe (Her­ba millefolii). Preparatele din coa­da-şoricelului se reco­mandă în infecţiile bacteriene ale rini­chiului şi ale tractului urinar.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă sau ceai divers.

Muşeţelul
Se folosesc florile de muşeţel (Flores Chamo­millae), mai ales în infecţiile tractului urinar.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puţină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Gălbenelele
Se folosesc ca materie primă florile de gălbe­nele lipsite de peţiol (Flores calendulae).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o ceaşcă de ceai divers.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi.

Codiţele de cireşe (Stipites cerasorum)
Decoctul: se beau câte 2 ceşti de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de 2 ori pe zi, după masă.

Mătasea porumbului (Stigmata maydis)
Este un diuretic major în bolile edematoase pro­vo­cate în special de afecţiunile renale. Preparatele din mătase de porumb, faţă de diureticele de sinte­ză, prezintă avantajul că nu sărăcesc organismul de potasiu, odată cu eliminarea apei din organism, cum fac diureticele de sinteză, deoarece mătasea conţine săruri de potasiu.
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
Un ceai combinat se obţine din codiţe de cireşe şi mătase de porumb, după următoarea tehnică: 2 lin­guri de cozi de cireşe se fierb timp de 10 minute în 200 ml apă, după care se adaugă o lingură mă­tase de porumb. Se trage vasul de pe foc, se lasă ceaiul la infuzat 15 minute. Se bea uşor călduţ, câte 2 căni pe zi, îndulcit după gust.

Cătina
Se folosesc fructele, atât în stare proaspătă, cât şi uscată (Fructus hipophae).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, în puţină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Urzica
Se folosesc frunzele proaspete sub formă de pre­parate culinare (cura de primăvară) sau frun­zele uscate (Folium urticae) sub for­mă de preparate farmaceutice.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de anghinare.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi.

Iedera
Durerile care însoţesc colicile renale pot fi ate­nua­te dacă se folosesc preparatele de iederă. Aces­tea se obţin din frunzele tinere (Folium hedera helicis).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Farmacia FALTIS are pe stoc ceai, tinctură şi vin de iederă.

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei, http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deţine "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acor­dat de Colegiul Farmaciştilor din România.