Din rețetele domnului farmacist Bobaru: Tratamente cu plante pentru BOLILE DE RINICHI (I)

Redactia
Deșeurile rezultate în urma metabolizării alimentelor sau medicamentelor intro­du­se sub diferite forme în organism sunt eliminate pe cale digestivă, respiratorie, cuta­nată și, în primul rând, pe cale renală.

Aparatul renal este compus în principal din rinichi și căile urinare și au rolul de formare, depozitare temporară și eli­minare a urinei. La nivelul rinichiului, prin feno­menul de filtrare, se curăță sângele de produșii re­zultați în pro­cesul de cataboliză. Aparatul renal se mai nu­mește și aparat excretor. Producerea și excreția de urină poartă numele de diureză. În mod normal, adulții urinează de 4-6 ori pe zi, cu precădere în timpul zilei, ajungând la un volum de 700-2000 ml pe zi.

Simptomele și semnele ce însoțesc afecțiunile re­nale sunt:

* Polakiuria. Se manifestă prin micțiuni (uri­nări) frecvente, fără creșterea volumului total de urină. Este provocată de in­fec­ții, calculi sau tumori.
* Poliuria. Apare când se elimină mai mult de 2500 ml de urină pe zi. Cau­zele pot fi creșterea aportului de li­chide, diabetul zaharat sau dia­betul insipid.
* Oliguria. Apare când se elimină puțină (sub 500 ml) urină pe zi. Cauzele pot fi la ni­velul rinichiului sau al trac­tului urinar.
* Anuria. Când se eli­mină mai pu­țin de 100 ml pe zi. Apare în sta­diul final al in­suficienței renale.
* Nicturia. Este o urinare în tim­pul nopții. Poate apărea și în absența unei afec­țiuni renale, de exemplu, datorită unei cantități excesive de lichide ingerate seara, târziu. De ase­menea, este unul din simpto­mele principale ale ade­nomului de prostată.
* Disuria. Este o urinare dureroasă și suge­rează o iritație sau inflamație a vezicii urinare da­torate unei infecții bacteriene.
* Edemul. Reprezintă excesul de apă și sare în or­ganism, din cauza unei afecțiuni renale, dar poate fi provocat și de afecțiuni cardiace sau hepatice. La început, edemul se poate manifesta numai printr-o creștere în greutate, iar în timp, apare la nivelul feței (buhăirea feței) și mai apoi, edemul devine gene­ra­lizat (anasarca).
* Hematuria. Reprezintă prezența sângelui în urină și este cauzată, adesea, de afecțiunile renale, vezicale sau ale prostatei. Hematuria însoțită de du­rere de tip colică renală sugerează trecerea unui cheag provenit dintr-o hemoragie renală. Hematuria însoțită de o urinare dureroasă (disurie) este aso­ciată cu infecții vezicale sau litiază.
* Aspectul urinei ne dă indicații prețioase asu­pra stării patologice a aparatului renal. Urina tre­buie să fie limpede, de culoare galben-chihlimbar. Culoa­rea sau aspectul anormal al urinei pot avea diverse cauze. Modificări de culoare ale urinei pot fi deter­minate de coloranții alimentari sau medica­mente. De exemplu, tratamentul cistitei cu gelule de al­bastru de metilen (preparate la Farmacia Faltis) colorează intens urina în albastru-verzui. Urina tul­bure se datorează sărurilor de fosfat sau infecțiilor tractului urinar.
* Uremia. Este o stare toxică, cu acumularea ex­cesivă în sânge de uree, rezultată în urma meta­bo­lizării proteinelor. Se manifestă prin scădere în greutate, astenie, fatigabilitate (oboseală cronică), dispnee, greață, vărsături și prurit.
* Durerea. Poate fi de origine renală și vezica­lă. Durerea renală (durerea de șale) este localizată în regiunea lombară (intracostal), durerea la nivelul vezicii urinare este sub ombilic.
În cazuistica medicală sunt menționate boli specifice rinichiului și boli specifice căilor urinare.

Principalele boli ale rinichiului

Glomerulonefrita reprezintă un grup de afecțiuni ce afectează glomerulul. Glomerulul este partea esențială a rinichiului unde se formează și apoi se excretă urina. Simptomele clasice ale glo­me­rulonefritei sunt cunoscute sub numele de sin­drom nefritic și sunt: hematuria, hipertensiunea arterială și edemele.
Pielonefrita este in­fecția bacteriană a pa­ren­chi­mului renal. În pie­lonefrită, rinichiul este mărit din cauza inflamației și a ede­mului. Debutul bolii este ra­pid și se caracterizează prin frisoane, febră, durere.
Nefropatia to­xi­că poate fi produsă de dife­rite substanțe chimice, ca me­tale grele, solvenți, ier­bicide și pesticide, ciuperci, veni­nuri de șerpi, păianjeni și chiar unele medicamente din gru­pul antibioticelor, imuno­supre­soa­relor, dacă se folo­sesc timp îndelungat. Con­se­cința nefro­patiilor toxi­ce este blocajul renal, unde func­ția de epurare și excreție este afectată.
Bolile rinichiului netratate au ca rezultat final insuficiența renală. Insuficiența renală este o stare clinică care constă într-o degradare rapidă și con­stantă a funcției renale de a filtra și excreta produșii finali de metabolizare a alimentelor și a medica­mentelor, iar viața pacienților este pusă în pericol. Insuficiența renală acută sau cronică poate să apară în urma oricăreia din cauzele majore de disfuncție renală, cum ar fi: glomerulonefrita, nefropatia toxi­că, diferite tumori maligne sau chisturi localizate la nivelul rinichiului. Alte boli ce duc la insuficiența renală cronică sunt: diabetul zaharat, hipertensi­unea arterială severă, hiperplazia benignă de pros­tată. Sunt cazuri când insuficiența renală are origini ereditare, fiind moștenită de la unul din părinți.
Când tratamentul convențional al insuficienței renale cronice nu mai este eficient, trebuie avută în vedere dializa pe termen lung sau transplantul renal.
Cistita este cea mai frecventă și cunoscută boală bacteriană. Orice disconfort simțit de bolnav în zona vezicii urinare poate fi asociat cu cistita. Es­che­richia coli reprezintă cea mai frecventă bacterie prezentă în urină și este responsabilă de aproxi­ma­tiv 80 % dintre cistitele declarate. Debutul cistitei este de obicei brusc. Ea produce frec­vent pola­kiu­rie, micțiuni im­perioase și eliminarea dure­roa­să sau cu usturime a unor cantități mici de urină.
Infecțiile fungice de la ni­velul tractului urinar sunt pro­vocate de Candida albicans și sunt mai frecvente la femei și la bolnavii diabetici. Cistita pro­dusă de Candida albicans se poate manifesta prin senzație urgentă de urinare, o frecvență crescută de a urina (polakiurie), durere la urinare (disurie).

Informații utile despre gelulele cu albastru de metilen
Albastrul de metilen a reprezentat în trecut tra­tamentul de elecție în infecțiile urinare. Acesta, îm­preună cu un antispastic, un antiinflamator și un hemostatic se află în compoziția gelulelor preparate la Farmacia Faltis.
Mod de folosire. Doza terapeutică: 1 gelulă la 12 ore, luată cu o cană de ceai de păpădie sau de merișor american. Durata tratamentului: de la 10 până la 20 de zile.

  Litiaza urinară. Calculii urinari pot fi loca­lizați atât la nivelul rinichiului, cât și la nivelul vezi­cii. Sunt compuși în principal din oxalați sau fosfați de calciu. Principalele simptome sunt dure­rea lom­bară (durere de șale) pentru litiaza renală, sau durere suprapubiană (subombilical) în cazul litiazei urinare. Alte simptome asociate: hematuria, greața, vărsăturile, polakiuria.
Colica renală este o urgență medicală pro­vocată de cele mai multe ori de litiaza localizată la nivelul rinichiului sau al vezicii urinare. Medica­mentul de elecție pentru colica renală este atropina, care se administrează sub supraveghere medicală.
Farmacia FALTIS are în portofoliu numeroase formule farmaceutice pe bază de tinctură (Tinctura belladonnae) și extract (Extractum belladonnae) obținute din mătrăgună, ce conțin atropină.
Incontinența urinară (pierderea in­voluntară de urină) poate fi tranzitorie sau cronică.
Cauze: o dezvoltare incompletă a vezicii urina­re, malformații congenitale la nivelul tractului uri­nar, disfuncții de motilitate a vezicii urinare (vezică flască), accidente vasculare cerebrale, consumul cro­­nic de alcool, unele medicamente, boli neurolo­gice.
Persoanele cu incontinență sunt deseori stânje­nite, stigmatizate și deprimate. Reprezintă o povară semnificativă pentru familie, de aceea aceștia sunt spitalizați, duși în așezăminte de bătrâni sau asistați permanent la domiciliu. Odată cu înaintarea în vâr­stă, capacitatea vezicii urinare, capacitatea de a amâna actul urinării și fluxul urinar scad, iar con­tracțiile vezicale devin mai frecvente.
Baza tratamentului incontinenței urinare este tratamentul comportamental. Acesta presupune un regim de reeducare a vezicii urinare. De exemplu, când pierderea involuntară de urină se produce la 3 ore, regimul presupune ca suferindul să urineze la fiecare 2 ore, timp de 3 zile consecutiv.
În cazul pacienților care nu pot urma un pro­gram de reeducare a vezicii urinare, este folosită teh­nica de urinare la îndemn. Pacientul este întrebat la fiecare 2 ore dacă simte nevoia să urineze. Pa­cientul care răspunde afirmativ este condus la toa­letă sau i se dă urinarul și primește o apreciere po­zitivă.
Tratamentul medicamentos, atât cel alopat, cât și cel naturist, este de obicei modest, poate comple­ta terapia comportamentală, dar nu o poate înlocui.
Pierderea involuntară de urină poate provoca la nivel tegumentar, dacă nu se realizează o igienă ri­guroasă sau nu se folosesc scutece absorbante, dife­rite eriteme, care se pot suprainfecta, așa-numitele der­matite de scutece.
Băi de șezut cu ceai de coada-șoricelului, mușe­țel sau tătăneasă, urmate de aplicații locale cu cre­me emoliente și sicative dau rezultate bune în der­ma­titele vârstnicului, provocate de incontinența uri­nară.
Enurezisul nocturn (udarea patu­lui) este fiziologic în primii 2-3 ani, dar devine pato­logic peste această vârstă. Apare mai frecvent la băieți decât la fete, pare să fie familial și se asociază cu tulburări ale somnului. Enurezisul reprezintă în general doar o întârziere a maturizării, care se rezol­vă în timp. Până la vârsta de 6 ani, nu se impun tra­ta­mente pentru enurezis, ratele de vindecare sponta­nă fiind relativ înalte. Consilierea motivațională re­prezintă cea mai frecventă abor­dare. Copilul trebuie liniștit cu privire la cauzele și prognosticul enure­zi­sului, scopul acestora fiind îndepărtarea vinei și a reproșurilor.

Preparate din plante pentru tratamentul bolilor renale

Plante folosite în bolile renale: păpădia, măce­șele, zămoșița, pirul, coada-șoricelului, mușețelul, gălbenelele, codițele de cireșe, mătasea de porumb, cătina, urzica și iedera.
Din plantele medicinale menționate mai sus se pot prepara, în casă, următoarele forme far­ma­­ceu­tice pentru uz intern:

* Pulberea. Se poate obține din: mă­ceșe, pir, cătină.
Cum se procedează: Planta uscată se macină foar­te fin, într-o râșniță de măcinat cafeaua. Se administrează ca atare, câte un vârf de linguriță, de 2 ori pe zi, cu puțină miere, sirop, suc natural sau lapte fermentat (iaurt, sana, chefir, lapte bătut).

* Infuzia. Se prepară din păpădie (frunze), coa­­da-șoricelului, mușețel, gălbenele, iederă, mă­tase de porumb și urzică.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se dă într-un clocot și se lasă la infuzat timp de 30 de minute, după care se filtrează prin tifon sau prin­tr-un strat subțire de vată. Se îndulcește după gust.

* Decoctul. Se prepară din: pir, păpădie (ră­dăcină), zămoșiță, cozi de cireșe.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emai­lat. Se va avea în vedere să se completeze la final apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală, umectată cu puțină apă. Se îndulcește după gust.

* Tinctura. Se prepară din: gălbenele, iederă, pir, păpădie, zămoșiță, pir, cozi de cire­șe, mătase de porumb, cătină, urzică.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată și mărunțită groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat, obținut în gospodărie, timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece ușor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, de 20-30 ml, prevăzute cu dop picurător. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe peri­oada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

* Vinul terapeutic. Se obține din: gălbenele, iederă, pir, păpădie, zămoșiță, cozi de cireșe, mă­tase de porumb, cătină, urzică.
Mod de preparare: 4 linguri plantă uscată și mărunțită groscior se amestecă cu 1 litru de vin roșu adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului, apoi se lasă la decantat 6 zile, separân­du-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de culoare brună. Ter­menul de valabilitate este de 1 an de zile la tempe­ratura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentrația alcoolică de cel puțin 11 grade. În cazul concentrației alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, se va păstra în încăperi răcoroase.
Datorită conținutului în alcool al tincturii și al vinului, nu se recomandă consumul acestora de că­tre conducătorii auto sau de către cei care au intole­ranță la alcool. De asemenea, nu se recomandă celor care au hepatită alcoolică.


Tratamente interne

Tratamentul bolilor renale cu plante medicinale face parte din categoria terapiilor complementare, aplicate în paralel cu medicația recomandată de medicii curanți.
Mecanismul prin care acționează preparatele far­maceutice obținute din plantele medicinale pre­zen­tate mai jos este acela de mărire a diurezei.

Păpădia
Se folosesc atât frunzele (Folium taraxaci) cât și rădăcinile (Radix taraxaci). Primăvara se reco­mandă consumul de salate din frunze proas­pete de păpădie, pentru deto­xifierea organismului.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Decoctul: Se beau 2 cești de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai.
Vinul: se administrează câte 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Măceșele
Se folosesc fructele (Fructus cynosbati).
Vitamina C naturală din prepara­tele obținute din măceșe creează pH acid în urină. Acest pH este neprielnic în­mulțirii bacteriilor patogene ce se dezvoltă la nivelul aparatului uro-genital.
Pulberea: se folosește câte o jumătate de linguriță, de 3 ori pe zi, după fiecare masă, ca atare, sau împreună cu miere sau suc natural.
Decoctul: se beau câte 2 cești de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de gălbenele.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Zămoșița
Se folosește partea aeriană a plantei (Herba hy­bis­cum).
Decoctul: Se beau 2 cești de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Pirul
Se folosesc rizomii de pir (Rhi­zoma graminis). Preparatele din pir sunt indicate în combaterea ane­miei determinate de bolile renale care provoacă hematurie.
Pulberea: se ia câte o jumătate de linguriță, de 2 ori pe zi, cu puțină miere sau lapte fermentat.
Decoctul: Se beau 2 cești de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se iau 2 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Coada-șoricelului
Se folosesc părțile superioare ale tulpinii cu in­flo­rescențe (Her­ba millefolii). Preparatele din coa­da-șoricelului se reco­mandă în infecțiile bacteriene ale rini­chiului și ale tractului urinar.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă sau ceai divers.

Mușețelul
Se folosesc florile de mușețel (Flores Chamo­millae), mai ales în infecțiile tractului urinar.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Gălbenelele
Se folosesc ca materie primă florile de gălbe­nele lipsite de pețiol (Flores calendulae).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o ceașcă de ceai divers.
Vinul: se administrează 2 linguri, de 2 ori pe zi.

Codițele de cireșe (Stipites cerasorum)
Decoctul: se beau câte 2 cești de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai divers.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de 2 ori pe zi, după masă.

Mătasea porumbului (Stigmata maydis)
Este un diuretic major în bolile edematoase pro­vo­cate în special de afecțiunile renale. Preparatele din mătase de porumb, față de diureticele de sinte­ză, prezintă avantajul că nu sărăcesc organismul de potasiu, odată cu eliminarea apei din organism, cum fac diureticele de sinteză, deoarece mătasea conține săruri de potasiu.
Infuzia: se beau câte 2 căni de ceai pe zi, îndulcite după gust cu zahăr sau miere.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de păpădie.
Vinul: se administrează câte 2 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
Un ceai combinat se obține din codițe de cireșe și mătase de porumb, după următoarea tehnică: 2 lin­guri de cozi de cireșe se fierb timp de 10 minute în 200 ml apă, după care se adaugă o lingură mă­tase de porumb. Se trage vasul de pe foc, se lasă ceaiul la infuzat 15 minute. Se bea ușor călduț, câte 2 căni pe zi, îndulcit după gust.

Cătina
Se folosesc fructele, atât în stare proaspătă, cât și uscată (Fructus hipophae).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, în puțină apă sau ceai divers.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.

Urzica
Se folosesc frunzele proaspete sub formă de pre­parate culinare (cura de primăvară) sau frun­zele uscate (Folium urticae) sub for­mă de preparate farmaceutice.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de anghinare.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi.

Iedera
Durerile care însoțesc colicile renale pot fi ate­nua­te dacă se folosesc preparatele de iederă. Aces­tea se obțin din frunzele tinere (Folium hedera helicis).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de pică­turi, de 3 ori pe zi, adăugate în puțină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Farmacia FALTIS are pe stoc ceai, tinctură și vin de iederă.

Pentru informații despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galați nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei, http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deține "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acor­dat de Colegiul Farmaciștilor din România.