Pete mari, albe
Nu aţi văzut niciodată un om care să aibă pielea pătată ca a unui dalmaţian? Dacă aţi văzut, este foarte probabil ca omul acela să sufere de vitiligo. Această maladie este în unul din trei cazuri ereditară, manifestându-se înainte de vârsta de 20 de ani. Urmele albe sunt benigne, dar în măsura în care ele sunt cauzate de o lipsă de melanină (substanţa care îi dă pielii culoare), pielea foarte sensibilă este agresată repede de soare, riscul de cancer fiind foarte ridicat.
Vitiligo poate fi un prim semn al unei maladii tiroidiene autoimune, mai ales boala Basedow. De fapt, una din trei persoane suferind de boala Basedow sau de tiroidita Hashimoto, ambele fiind ereditare, au astfel de pete pe corp.
Tot vitiligo se numără şi printre semnele premergătoare ale altor boli autoimune, precum diabetul, anemia Biermer (sau anemia pernicioasă), pelada sau chiar boala Addison, cauzată de o producţie insuficientă de cortizol a glandelor suprarenale.
Urme negre şi albastre
Cu toţii ne-am lovit la un moment dat la o mână sau la un picior, aşadar, ştim ce înseamnă o contuzie sau o echimoză (în termeni medicali). O vânătaie se formează atunci când vasele capilare se sparg în urma unui traumatism. Sângele se răspândeşte în ţesuturi, în jurul zonei vătămate. Spre deosebire de pielea normală, atunci când apăsăm pe o vânătaie, pielea nu se albeşte. Se mai poate întâmpla ca sângele să formeze un hematom mare sub piele. Aceasta capătă o nuanţă neagră-albăstruie şi pielea este tumefiată.
Purpură
Se numeşte "purpură" o vânătaie care nu este cauzată de un traumatism fizic, ci este consecinţa directă a unei sângerări sub piele. Când apăsam pe ea, pielea nu se albeşte. Sângerarea provine uneori de la o reacţie medicamentoasă, mai ales de la anti-coagulante, precum aspirina sau warfarina. Unele plante medicinale şi suplimente alimentare, precum ginkgo biloba, ghimbirul, uleiul de peşte şi usturoiul fac pielea mai sensibilă, putându-se învineţi mai repede. Vânătăile permit de multe ori diagnosticarea carenţei în vitaminele C, K sau B12, în acid folic sau în bioflavonoide (substanţe prezente în citrice, dar şi în alte fructe şi legume).
Apariţia frecventă sau inexplicabilă a vânătăilor poate fi şi semnul premergător al unor boli grave, cum ar fi leucemia. Paloarea, oboseala, respiratul greu în timpul unei activităţi fizice, infecţiile frecvente şi sângerările inexplicabile sunt alte semne ale acestei maladii.
Vânătăile se numără şi printre semnele şi simptomele sindromului Cushing sau hipercorticismul, tulburare care apare ca urmare a unei supra-producţii de cortizol de către glandele suprarenale. Oamenii care suferă de această boală se plâng de slăbiciune musculară, oboseală permanentă şi sterilitate. Femeile sunt de multe ori atinse de hirsutism, pilozitate excesivă pe faţă, pe piept şi alte părţi ale corpului. Ele sunt uneori obeze şi au un ciclu menstrual neregulat.
Urme violacee
Dacă pe pielea dumneavoastră apare un desen violaceu, ca o dantelă, se poate să aveţi livedo. Micile vase sanguine de pe tors şi de pe membre sunt, în mod anormal, foarte vizibile, desenând pe piele modele care dispar la frig, dar care revin imediat ce temperatura creşte. Când liniile violacee sunt continue, patologia este benignă. Când ele sunt discontinue, se pot suspecta mai multe patologii sistemice: poliartrita reumatoidă, febra reumatismală, lupus şi trombocitemie, producerea în exces de plachete sanguine (trombocite). Livedo favorizează pierderi de sarcină, în proporţie de 20%.
Urme închise la culoare
Dacă aveţi urme închise pe corp şi în aceleaşi locuri pielea este mai groasă şi mai rugoasă, se poate să suferiţi de o hiper-pigmentare sau acantoză, în vocabularul medical. La început, bolnavii îşi freacă energic pielea pentru a îndepărta petele, până să îşi dea seama că nu este vorba despre murdărie. Culoarea urmelor variază între maro-închis şi negru, iar dimensiunea lor diferă. Se formează, în general, pe ceafă, la axile, pe fese, în locurile unde corpul asudă. Uneori, în interiorul urmelor se formează mici excrescenţe cutanate. Ele pot să apară pe orice parte a corpului. Acantoza pare să fie o boală ereditară, cu evoluţie lentă. Ea se numără printre reacţiile la anumite medicamente, mai ales corticosteroizii, contraceptivele orale, hormonul de creştere şi insulină. Această maladie cutanată este destul de frecventă la persoanele obeze şi permite de multe ori identificarea unei rezistenţe la insulină (semnul unui diabet). La femeile cu surplus de greutate, maladia este de multe ori semnul premergător al sindromului ovarelor polichistice, tulburarea hormonală cea mai frecventă la femeile aflate la vârsta de a procrea şi prima cauză a sterilităţii.
Urmele negre pe piele, mai ales pe încheieturile degetelor, pe mameloane, la subţiori şi în zona pubiană, pot semnala, de asemeni, o disfuncţie a glandelor suprarenale, precum boala Addison. În general, ele apar la început în zonele expuse la razele de soare, dezvoltându-se mai târziu sub braţe, în jurul mameloanelor, pe palme şi laba picioarelor, în jurul zonelor genitale şi al anusului, ba chiar în gură. Printre alte simptome ale acestei boli se numără: vitiligo, căderea părului din zona pubiană şi de sub braţ la femei, o stare de slăbiciune, scădere de greutate şi tulburări gastrointestinale. Acantoza permite uneori descoperirea unui cancer la stomac sau a unei alte părţi a sistemului digestiv, subiecţii atinşi având tendinţa să fie mai slabi şi să pară mai în vârstă decât cei care nu sunt atinşi.
Urmele roşietice
Multe maladii benigne, precum apariţia coşurilor, sunt responsabile de mici urme sau puncte de culoare roşie pe piele. Din nefericire, şi alte probleme, cu mult mai grave şi mai persistente, prezintă acelaşi simptom. De exemplu, aceste urme mici şi roşii, acoperite de o peliculă scuamoasă argintie, sunt tipice pentru psoriazis, o maladie cutanată care atinge în general pielea capului, coatele, genunchii, spatele şi fesele. Psoriazisul este considerat o maladie autoimună ereditară. Ea poate să dureze o viaţă întreagă, dar unele persoane au doar crize temporare. Cam 20% dintre persoanele suferind de psoriazis au şi artrită sau reumatism psoriazic.
O urmă izolată, roşiatică şi scuamoasă poate anunţa o keratoză solară ori actinică (leziuni precanceroase). Uneori, ele pot evolua către un carcinom celular scuamos, al doilea tip de cancer al pielii cel mai răspândit, imediat după carcinomul bazocelular. Melanomul este mai rar, dar şi cel mai mortal dintre cancerele de piele. Carcinomul celular scuamos este uşor de recunoscut. Urmele roşii, inflamate, acoperite cu cruste sau pelicule scuamoase şi cu marginile neregulate sunt foarte vizibile. Uneori, ele sunt rezistente la orice formă de tratament. La fel ca şi în cazul altor tipuri de cancer de piele, carcinoza celulară scuamoasă este datorată în principal unei expuneri la razele ultraviolete ale soarelui sau la lămpile de bronzat din solarii. Ele se localizează în general pe faţă, pe gât, pe pielea capului (dacă nu este păr), pe mâini, umeri şi pe spate, de fapt, pe toate părţile expuse la soare. şi decolteul este o zonă foarte sensibilă. Lobul urechilor şi buza superioară sunt şi ele atinse uneori de cancere. Ca şi în cazul cancerelor de piele, persoanele cu pielea, părul şi ochii de culoare deschisă sunt mai des atinse de această boală, la fel ca şi acelea care, de la prima rază de soare, au pielea acoperită de pistrui, dar nu se bronzează.
Dar oricare ar fi culoarea pielii, un carcinom celular scuamos este mai frecvent la pielea care a fost arsă grav, care are cicatrici sau leziuni ce se vindecă greu, mai ales când sunt localizate pe părţi ale corpului expuse la razele soarelui sau la substanţe toxice. Chiar dacă evoluţia bolii este lentă, o pată netratată poate invada ţesuturile vecine, ducând la leziuni serioase sau la desfigurare. Pata se poate propaga până la ganglionii limfatici sau o altă parte a corpului, punând viaţa subiectului în pericol. Un cancer celular scuamos poate fi şi reacţia unei terapii imunosupresive, mai ales după un transplant de organe, un tratament împotriva diabetului sau orice altă maladie cronică.