Cele 9 trepte ale iubirii

- Secretele unei căsnicii fericite -

Trăim vremuri stăpânite de ne­răb­dare. Maşinile de spălat nu mai ţin, ca îna­inte, douăzeci de ani. Au­to­­mobilele se strică şi ele mai repede. Nici căs­niciile nu mai sunt cum erau. Din trei perechi "uni­te pe viaţă", una divor­ţează, ba chiar, în marile ora­şe, una din două. Iar dintre cuplurile ce rămân căsătorite, nu toate sunt fericite împreună. Pe mulţi îi leagă de tovarăşul de viaţă mai degrabă o co­mu­nitate de in­terese, se simt confortabil în această formă de convieţuire, dar certificatul de la oficiul stării civile nu-i împie­dică să-şi caute stimulentele erotice sau iubirea în alte părţi.
Oare mai există în zilele noastre căsnicia fe­ricită pe termen lung, în care ambii parteneri îşi gă­sesc îm­plinirea şi n-ar renunţa cu niciun preţ unul la celălalt? "Da", răspunde Judith S. Waller­stein, pro­fesoară de psihologie la Universitatea din San Fran­­cisco, celebră în lumea întreagă pen­tru cerce­tările ei în domeniul di­vor­ţurilor. De astă dată, ea a moni­to­rizat pe o perioadă de aproape trei ani cincizeci de cupluri ce afirmă că au o re­laţie per­fectă. Remarcând o serie de caracte­ris­tici comune, le-a analizat într-o lucrare publicată sub titlul "Căs­nicii durabile - Cum şi de ce dăi­nuie iu­bi­rea". Cartea conţine îndrumarul unei alianţe fe­ricite şi stabile până la sfâr­şitul vieţii. Ea contrazice pre­ju­de­cata de largă circulaţie potrivit că­reia rutina atrage obligatoriu după sine plic­tiseala, iar aceasta - moar­tea lentă a relaţiei. "Din ob­ser­vaţiile noastre am extras nouă pro­be, la care cuplurile sunt supuse zi de zi. Căsniciile fe­ricite sunt cele ce reu­şesc să depăşească aceste în­­cer­cări", spune Judith Wallerstein. "Da­că a­mân­­doi par­­tenerii trec exa­menul, legătura lor conjugală se consolidează."
Mai jos, vă prezentăm în rezu­mat aceste "pietre de încercare", dân­­du-vă astfel posibilitatea să adu­ceţi un suflu nou în căsnicia dvs.

1. Uitaţi trecutul
"În căsniciile fericite, ambii parteneri s-au de­taşat total de pro­blemele sentimentale ale trecu­tu­lui". Acest proces este in­dis­­pen­sabil pentru a se face loc senti­men­tului de solidaritate şi apar­tenenţă re­­ciprocă dintre soţi. Abia după ce au luat su­fi­cientă distanţă faţă de co­pi­lărie, de fostele iubiri şi de familia din care pro­vin, partenerii se pot ocupa unul de celălalt, cu deplină concentrare. Din acel mo­­ment, legătura dintre ei de­vine mai puţin vulne­rabilă la atacurile din exterior.

2. De la "eu" la "noi"
Toate cuplurile ches­tio­nate au folosit expresia "căsnicia noastră", care indică disponibili­tatea lor pen­tru viaţa în doi. "E­sen­­ţial este faptul că, din­colo de această preo­cu­pare pentru coe­ziu­ne, oa­menii se per­cepeau pe si­ne ca doi tovarăşi de drum. Pe­re­chile fericite sunt ca­pa­bile să traseze fără niciun fel de dificultate graniţa foarte subţire dintre «eu» şi «noi». Cine nu stă­pâ­neşte mersul în echilibru pe această muchie îngustă nu va fi în stare să con­vieţuiască armonios pe termen lung".

3. Kilograme de pupături
E complet falsă afirmaţia că dragostea fizică se banalizează cu tim­pul şi ceea ce contează este doar înrudirea su­fletească dintre doi oameni. În­tr-o căsnicie bună, func­ţionează ambele. "Nu exis­tă o con­tra­pondere mai eficientă la so­li­ci­tă­rile vieţii coti­die­ne decât sexul", subliniază Wal­ler­­­stein. "O relaţie fizică bună com­­pen­sează mul­te din difi­cultăţile unei căsnicii. În schimb, viaţa in­timă ne­satis­fă­cătoare nu poa­te fi vreodată te­melia unei căsnicii du­rabile".

4. Nu vă lăsaţi despărţiţi de copii
Bineînţeles că viaţa se schimbă atunci când micuţii, drăgălaşii de ei, vă ţin treji cu urletele lor toa­tă noap­tea sau vin să bată cu pumnişorii în uşa dor­mitorului, tocmai când vouă v-a venit chef să fa­ceţi dragoste. Totuşi:
"Într-o căsnicie bună, parte­nerii izbutesc să facă loc copi­lu­lui, însă fără a ceda controlul asu­­pra propriei lor vieţi". Nu­mai cine ştie să-şi ce­lebreze din când în când iubirea cu pros­pe­ţi­mea din lunile ei de început (chemaţi un baby-sitter!) îşi va păstra calmul în faţa modi­fi­că­rilor intervenite în relaţia de cu­plu, după naşterea unui copil.

5. Mânia face parte din viaţă
O criză nu trebuie să fie în­ce­putul sfârşitului. Dimpotrivă: aveţi prilejul să învăţaţi că şi mânia îm­­potriva partenerului, ca şi grija pen­tru el, fac par­te din viaţă.
"Căsniciile reuşite şi ce­le ne­reuşite trebuie să fa­că faţă ace­lo­raşi situa­ţii. De­o­sebirea constă doar în faptul că în căs­niciile fe­ri­cite, oa­menii încearcă să de­­pă­şeas­că îm­pre­ună cri­ze­le exis­ten­ţiale. În căs­­­ni­ciile ratate, ele de­vin fac­torul de­clan­şator al unei crize de du­rată a relaţiei".

6. Certaţi-vă, dar fără să jigniţi
Ceartă da, însă luptă nu.
"Partenerii fericiţi intuiesc foar­te corect sta­rea de spirit a celuilalt, chiar şi în timpul unei cer­te - ca şi cum ar avea la dis­poziţie un ins­tru­ment de măsură - astfel încât nu-l jignesc nicio­dată".

7. Râsul aduce soarele
Numai cei ce râd cu poftă îm­preună convie­ţuiesc bine. Aproape toate cuplurile participante la studiu au insistat asupra faptului că umorul cons­tituie unul din prin­cipalii piloni ai relaţiei lor.

8. Nu încercaţi să vă modelaţi partenerul
Mulţi oameni cunosc acest prin­ci­piu şi totuşi procedează mereu in­vers: nu veţi obţine niciun rezultat încercând să vă modelaţi partenerul după gustul dvs. Fie îl veţi găsi după aceea din cale afară de plicticos, fie îl veţi distruge. Când cel mai pu­ter­nic nu acceptă slăbiciunile celuilalt, criza e ca şi programată. Izbucnesc certuri şi se ajunge la jig­niri. Pers­pec­tiva va fi una singură: eşecul căs­niciei, cu o suferinţă imensă pentru unul dintre soţi, dacă nu pentru amândoi.

9. Admiraţie fără sfârşit
În numeroase cupluri, convie­ţuirea echiva­lea­ză cu o permanentă luptă pentru putere. Iar uneori ea este afişată doar în prezenţa altora, pentru a crea o anumită impresie obser­va­torilor din afară. Dar cine credeţi că vă va lua în nume de rău faptul că vă admiraţi partenerul şi îl consideraţi un om de­o­se­bit? În fond, din acest motiv l-aţi ales şi aveţi drep­tul să vă re­afirmaţi opţiunea. Cine păs­trează ne­al­terată această în­suşire îşi în­tă­reş­te pro­priul ego. Iar ceilalţi sunt de­seori invidioşi, chiar dacă n-o re­cunosc.

Foto: DREAMSTIME