Trăim vremuri stăpânite de nerăbdare. Mașinile de spălat nu mai țin, ca înainte, douăzeci de ani. Automobilele se strică și ele mai repede. Nici căsniciile nu mai sunt cum erau. Din trei perechi "unite pe viață", una divorțează, ba chiar, în marile orașe, una din două. Iar dintre cuplurile ce rămân căsătorite, nu toate sunt fericite împreună. Pe mulți îi leagă de tovarășul de viață mai degrabă o comunitate de interese, se simt confortabil în această formă de conviețuire, dar certificatul de la oficiul stării civile nu-i împiedică să-și caute stimulentele erotice sau iubirea în alte părți.
Oare mai există în zilele noastre căsnicia fericită pe termen lung, în care ambii parteneri își găsesc împlinirea și n-ar renunța cu niciun preț unul la celălalt? "Da", răspunde Judith S. Wallerstein, profesoară de psihologie la Universitatea din San Francisco, celebră în lumea întreagă pentru cercetările ei în domeniul divorțurilor. De astă dată, ea a monitorizat pe o perioadă de aproape trei ani cincizeci de cupluri ce afirmă că au o relație perfectă. Remarcând o serie de caracteristici comune, le-a analizat într-o lucrare publicată sub titlul "Căsnicii durabile - Cum și de ce dăinuie iubirea". Cartea conține îndrumarul unei alianțe fericite și stabile până la sfârșitul vieții. Ea contrazice prejudecata de largă circulație potrivit căreia rutina atrage obligatoriu după sine plictiseala, iar aceasta - moartea lentă a relației. "Din observațiile noastre am extras nouă probe, la care cuplurile sunt supuse zi de zi. Căsniciile fericite sunt cele ce reușesc să depășească aceste încercări", spune Judith Wallerstein. "Dacă amândoi partenerii trec examenul, legătura lor conjugală se consolidează."
Mai jos, vă prezentăm în rezumat aceste "pietre de încercare", dându-vă astfel posibilitatea să aduceți un suflu nou în căsnicia dvs.
1. Uitați trecutul
"În căsniciile fericite, ambii parteneri s-au detașat total de problemele sentimentale ale trecutului". Acest proces este indispensabil pentru a se face loc sentimentului de solidaritate și apartenență reciprocă dintre soți. Abia după ce au luat suficientă distanță față de copilărie, de fostele iubiri și de familia din care provin, partenerii se pot ocupa unul de celălalt, cu deplină concentrare. Din acel moment, legătura dintre ei devine mai puțin vulnerabilă la atacurile din exterior.
2. De la "eu" la "noi"
Toate cuplurile chestionate au folosit expresia "căsnicia noastră", care indică disponibilitatea lor pentru viața în doi. "Esențial este faptul că, dincolo de această preocupare pentru coeziune, oamenii se percepeau pe sine ca doi tovarăși de drum. Perechile fericite sunt capabile să traseze fără niciun fel de dificultate granița foarte subțire dintre «eu» și «noi». Cine nu stăpânește mersul în echilibru pe această muchie îngustă nu va fi în stare să conviețuiască armonios pe termen lung".
3. Kilograme de pupături
E complet falsă afirmația că dragostea fizică se banalizează cu timpul și ceea ce contează este doar înrudirea sufletească dintre doi oameni. Într-o căsnicie bună, funcționează ambele. "Nu există o contrapondere mai eficientă la solicitările vieții cotidiene decât sexul", subliniază Wallerstein. "O relație fizică bună compensează multe din dificultățile unei căsnicii. În schimb, viața intimă nesatisfăcătoare nu poate fi vreodată temelia unei căsnicii durabile".
4. Nu vă lăsați despărțiți de copii
Bineînțeles că viața se schimbă atunci când micuții, drăgălașii de ei, vă țin treji cu urletele lor toată noaptea sau vin să bată cu pumnișorii în ușa dormitorului, tocmai când vouă v-a venit chef să faceți dragoste. Totuși:
"Într-o căsnicie bună, partenerii izbutesc să facă loc copilului, însă fără a ceda controlul asupra propriei lor vieți". Numai cine știe să-și celebreze din când în când iubirea cu prospețimea din lunile ei de început (chemați un baby-sitter!) își va păstra calmul în fața modificărilor intervenite în relația de cuplu, după nașterea unui copil.
5. Mânia face parte din viață
O criză nu trebuie să fie începutul sfârșitului. Dimpotrivă: aveți prilejul să învățați că și mânia împotriva partenerului, ca și grija pentru el, fac parte din viață.
"Căsniciile reușite și cele nereușite trebuie să facă față acelorași situații. Deosebirea constă doar în faptul că în căsniciile fericite, oamenii încearcă să depășească împreună crizele existențiale. În căsniciile ratate, ele devin factorul declanșator al unei crize de durată a relației".
6. Certați-vă, dar fără să jigniți
Ceartă da, însă luptă nu.
"Partenerii fericiți intuiesc foarte corect starea de spirit a celuilalt, chiar și în timpul unei certe - ca și cum ar avea la dispoziție un instrument de măsură - astfel încât nu-l jignesc niciodată".
7. Râsul aduce soarele
Numai cei ce râd cu poftă împreună conviețuiesc bine. Aproape toate cuplurile participante la studiu au insistat asupra faptului că umorul constituie unul din principalii piloni ai relației lor.
8. Nu încercați să vă modelați partenerul
Mulți oameni cunosc acest principiu și totuși procedează mereu invers: nu veți obține niciun rezultat încercând să vă modelați partenerul după gustul dvs. Fie îl veți găsi după aceea din cale afară de plicticos, fie îl veți distruge. Când cel mai puternic nu acceptă slăbiciunile celuilalt, criza e ca și programată. Izbucnesc certuri și se ajunge la jigniri. Perspectiva va fi una singură: eșecul căsniciei, cu o suferință imensă pentru unul dintre soți, dacă nu pentru amândoi.
9. Admirație fără sfârșit
În numeroase cupluri, conviețuirea echivalează cu o permanentă luptă pentru putere. Iar uneori ea este afișată doar în prezența altora, pentru a crea o anumită impresie observatorilor din afară. Dar cine credeți că vă va lua în nume de rău faptul că vă admirați partenerul și îl considerați un om deosebit? În fond, din acest motiv l-ați ales și aveți dreptul să vă reafirmați opțiunea. Cine păstrează nealterată această însușire își întărește propriul ego. Iar ceilalți sunt deseori invidioși, chiar dacă n-o recunosc.
Foto: DREAMSTIME