Sunete de clavecin în Noiembrie
Un videoclip îndrăzneţ, înfăţişând două personaje cu peruci pudrate şi costume de epocă ce se plimbă pe role, pe aleile unui parc din Capitală, ne dă de ştire că, între 1 şi 28 noiembrie, se desfăşoară la Bucureşti Festivalul de Muzică Veche, sub genericul: "Descoperă noutatea muzicii vechi!". Evenimentul a fost deja anunţat în revista noastră, dar calitatea lui merită mai multă atenţie. Un eveniment aşteptat de iubitorii genului, din ce în ce mai mulţi şi mai nerăbdători, dacă e să ne luăm după graba cu care şi-au reţinut bilete şi abonamente la concerte. Nu e nimic de mirare! Festivalul de Muzică Veche, ajuns anul acesta la a XI-a ediţie, a fost clasat de curând, după un sondaj al Institutului Naţional pentru Cercetare şi Formare Culturală, drept al doilea eveniment anual, ca notorietate, în viaţa culturală bucureşteană, după Festivalul "George Enescu". Lucrul care ne îndreptăţeşte să cerem mai multe informaţii, chiar directorului festivalului, dl Laurenţiu Constantin.
- Cum vă explicaţi succesul crescând al evenimentului pe care îl patronaţi, având în vedere că e vorba de muzică preclasică, un gen mai puţin promovat. De ce renunţă bucureştenii la o cană de ceai băută în liniştea casei, ca să fugă prin ploaie, la un concert de muzică renascentistă?- La concurenţă cu melancolia toamnei, noi oferim stări de bine, de freamăt interior, chiar de voioşie copilărească şi, mai ales, sentimentul de a împărtăşi cu ceilalţi semeni bucuria muzicii cu adevărat frumoase. Ca să le provocăm spectatorilor noştri această minunată preschimbare de stare de spirit, aducem pe scenă artişti tot unul şi unul, cu instrumentele lor vechi şi minunate, fiecare cu istoria şi cu povestea lui, căci fără poveste nimic nu este!
Una dintre constantele festivalului nostru este componenta sa educativă, de care e legată prima serie de concerte, cea dedicată instrumentelor istorice de suflat (oboi, flaut drept, flaut traversier, corn natural) şi poveştilor lor, spuse şi exemplificate muzical de interpreţi, colecţionari şi profesori (Marcel Ponseele, Jan de Vinne), alături de ansamblul "Il Gardellino" din Belgia. Această primă serie a fost realizată cu sprijinul Conservatorului Regal din Bruxelles şi cu Comunitatea Flamandă din Belgia, un parteneriat deosebit de onorant pentru noi.
Grupul de dans baroc "Passeggio"
A doua serie reflectă preocuparea noastră spre alte zone de expresie artistică (am avut concerte de jazz inspirate din muzica bizantină şi armenească, susţinute de Harry Tavitian, mai multe evenimente de arte vizuale - expoziţii de artă plastică, instalaţii sonore), iar acum ne-am gândit să ne tentăm spectatorii cu film, ţinând cont de faptul că în ultimii 30-40 de ani, s-au făcut câteva filme care au devenit iconice pentru ceea ce înseamnă muzica veche şi, mai ales, pentru barocul muzical. Unele sunt filme de artă, cum este "Cronica Annei Magdalena Bach", un film alb-negru din anii 60, în care, lucru extraordinar, rolul lui Bach este interpretat de clavecinistul Gustav Leonhard, legenda absolută a muzicii vechi în lume. Altele sunt producţii premiate ale cinematografiei franceze, cum sunt "Toate dimineţile din lume", cu Gerard Dépardieu în rolul compozitorului Marin Marais, filmele lui Corbieau, "Regele dansează" şi "Farinelli", sau recentul "Mein name ist Bach", toate cu o ilustraţie muzicală de excelentă calitate, în acompaniamentele unor ilustre orchestre, cum ar fi "Concert des Nations", sub conducerea lui Jordi Savall. Ne-am bucurat să constatăm că filmele prezentate au avut un succes nebun la public! Această a doua serie s-a încheiat cu concertul "Clavecinissimo" - la Muzeul Naţional de Artă al României, în sala Auditorium, oferit de formaţia "Gli Studiosi di Sebastiano". Cu Raluca Enea la clavecin, Mircea Enescu şi Melinda Beres la vioară, şi cu un program Rameau din barocul francez târziu, ilustrat coregrafic de grupul de dans baroc "Passeggio" de la Cluj. Toată seria de manifestări sub egida "Movie Gala for Clavecinissimo" a avut ca scop principal strângerea de fonduri pentru restaurarea clavecinului istoric Ruckers -Taskin, aflat în patrimoniul Muzeului Naţional Peleş, adus acolo de prima regină a României, Elisabeta. Acest proiect de restaurare va începe în ianuarie, va dura opt luni şi va fi finalizat cu un concert de re-inaugurare, când acest instrument istoric atât de preţios, un "Stradivarius" al clavecinelor, clasat în patrimoniul naţional în clasa "tezaur", cea mai de sus, alături de "Cuminţenia pământului", "Coloana Infinitului" şi altele asemenea, va putea cânta din nou. (Mai există un al doilea clavecin, în Muzeul Naţional de Artă, care e într-o stare foarte tristă, şi spre care ne vom îndrepta atenţia spre a-l restaura, după ce vom termina cu cel de la Peleş.)
Clavecinista Raluca Enea
Cea de-a treia serie propune şase concerte de înaltă ţinută: primul, la Sala Atelier a Teatrului Naţional Bucureşti, o producţie a festivalului nostru, un "two women show", cu clavecinista Raluca Enea şi dansatoarea Csilla Juhasz, sub titlul "Baroq'eMotion", în regia lui Laurenţiu Calomfirescu. Cel de-al doilea concert a fost dăruit de Orchestra Barocă a Uniunii Europene (EUBO), sub conducerea unei figuri importante a muzicii baroc, violonista Margaret Faultless. EUBO concertează pretutindeni în Europa, de la renumite săli de concert, la festivaluri internaţionale de vară pe malul mării, la mânăstiri cu tradiţie istorică sau la evenimentele muzicale ale sărbătorilor de iarnă găzduite de marile catedrale europene. În 21 noiembrie, la Sala Atelier a TNB, va fi concertul "Iter in tempore", care vorbeşte despre călătoria în timp a unui personaj contemporan, care se întoarce în epoci trecute, parcurgând din aproape în aproape istoria muzicii şi a dansului vechi. Spectacolul va fi susţinut de ansamblul de muzică veche "Codex" din Sf. Gheorghe şi de grupul de dansatori "Passeggio" din Cluj. Urmează, în 23 noiembrie, în Sufrageria Regală a Muzeului Naţional de Artă, concertul trupei "Trei parale", intitulat "Balade vitejeşti şi alte cântări". E o prezentare în premieră a acestui nou proiect al lor în cadrul festivalului nostru, menit să readucă în atenţie cântecul epic de vitejie, de haiducie sau pastoral, aproape dispărut din lumea satului. Pe 25 noiembrie, în marele salon de recepţie "Sala Cerchez" de la Muzeul Naţional Cotroceni, va avea loc concertul "Stolen Roses" ("Trandafirii furaţi... au cel mai dulce parfum", spune un vers dintr-un cântec de menestrel din epoca elisabetană), cu interpretul la lăută spaniol (catalunez, de fapt) Xavier Diaz-Lattore. Pe 28 noiembrie, ultimul acord muzical al festivalului se va stinge în Sufrageria Regală a Muzeului Naţional de Artă al României, unde, sub titlul "Sunetele Palatului", lui Xavier Diaz-Lattore i se va alătura Andrew Lawrence-King, una dintre personalităţile de marcă ale curentului muzicii vechi şi cel mai apreciat harpist al tuturor timpurilor.
- Zece ani aţi "crescut" acest festival, domnule Laurenţiu Constantin, crezând cu obstinaţie în strălucirea muzicii vechi şi în necesitatea prezenţei ei în viaţa culturală bucureşteană. Şi, iată, credinţa dvs a fost răsplătită: ajuns la a unsprezecea ediţie, festivalul este apreciat ca al doilea eveniment cultural al Bucureştilor şi ca cel mai important festival dedicat muzicii vechi din sud-estul Europei.
Lăutistul spaniol Xavier Diaz-Lattore
- Am pornit la drum fără să fim preocupaţi de clasamente. Am vrut să facem ceva bun pentru zona aceasta de muzică veche românească, aflată în urmă cu 12 ani în umbră, aproape întuneric. Publicul era văduvit de această muzică, artiştii căutau auditoriu în altă parte, în alte ţări. După 11 ediţii organizate, trebuie să declarăm aici, cu mare bucurie, că în cea mai mare măsură, succesul acestui festival se datorează celui mai dinamic segment al său, acela care ne dă impulsul de a merge mai departe, şi anume, publicul! Acelor iubitori ai muzicii vechi, care înfruntă frigul şi ploile lui Noiembrie, ca să asculte cum sună un clavecin!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
