Montefiore e foarte cunoscut ca realizator al unor documentare istorice TV (ce au putut fi văzute şi la noi), ca romancier, dar mai ales ca autor al unor monumentale biografii. V-am recomandat aici "Tânărul Stalin" şi "Stalin: Curtea Ţarului Roşu", traduse la Polirom şi abia aştept versiunea românească a noii sale cărţi, "Romanovii: 1613-1918", publicată în original de curând, căci istoricul britanic înzestrat cu talent literar ştie să dea viaţă unor figuri fascinante şi unor evenimente ce au schimbat faţa lumii. Profesor la Cambridge, el s-a specializat (între altele) în evoluţia Rusiei de la un obscur principat moscovit la un imperiu pravoslavnic şi apoi la superputerea comunistă care a fost URSS, documentându-şi laborios interesul. "Povestea" adevărată pe care vi-o semnalez azi este "filmul" extinderii Imperiului Rus în sec. 18, actorii principali fiind împărăteasa Ecaterina a II-a şi amantul, soţul secret şi sfătuitorul ei, prinţul Grigori Potemkin, un aventurier de geniu, într-o epocă ce nu ducea lipsă de asemenea personaje. Într-o formă romanescă atractivă prin detalii, Montefiore urmăreşte relaţia celor doi din momentul loviturii de stat prin care Ecaterina şi-a înlăturat soţul, ţarul Petru al III-lea, până la sfârşitul primului ei sfetnic pe câmpurile de luptă din Basarabia. Autorul pune în pagină convingător personalitatea flamboaiantă a "partenerului imperial", traseul primejdios al acestuia la curtea "Semiramidei Nordului", cu jocurile ei pline de viclenie, cinism, splendoare şi mizerie, în care mizele depind de satisfacţia sexuală a Ecaterinei dar şi de ambiţia ei de a-şi marca locul în Istorie. Relaţia lor pasională şi năbădăioasă nu se limitează însă la amor, amantul Potemkin, care i-a înlocuit în patul împărătesei pe fraţii Orlov, ştiind să se dea la o parte atunci când atracţia s-a stins, pentru a-şi controla succesorii şi a-şi continua "misiunea politică". Montefiore-istoricul nu se opreşte doar la eroii titulari şi la intimitatea lor, ci realizează şi o panoramă a Rusiei, ca ţară în acelaşi timp asiatică şi europeană, cu o elită cultivată şi o populaţie primitivă îmbibată cu credinţe ancestrale, aparent supusă şi manevrabilă, dar gata oricând să răstoarne o ordine socială fragilă. Cititorul va putea să afle şi adevărul despre potemkiniade - iluzii de realitate de care s-au folosit şi comuniştii -, dar şi marca sufletului rus, paradoxal în milă şi cruzime, grandoare şi micime. Potemkin se vădeşte pentru Imperiu un vizionar dar şi un politician pragmatic, un om avid de putere şi bogăţie, dar şi "milostiv" cu cei care-i susţin aspiraţiile. Cartea lui Montefiore vorbeşte de fapt despre rolul personalităţii în Istorie.
Selecţia "Formula AS"
* Simon Sebag Montefiore, "Ecaterina cea Mare & Potemkin. O poveste de dragoste imperială", traducere de Veronica Tomescu, Editura TREI (tel. 021/300.60.90), 768 p.
Montefiore e foarte cunoscut ca realizator al unor documentare istorice TV (ce au putut fi văzute şi la noi), ca romancier, dar mai ales ca autor al unor monumentale biografii. V-am recomandat aici "Tânărul Stalin" şi "Stalin: Curtea Ţarului Roşu", traduse la Polirom şi abia aştept versiunea românească a noii sale cărţi, "Romanovii: 1613-1918", publicată în original de curând, căci istoricul britanic înzestrat cu talent literar ştie să dea viaţă unor figuri fascinante şi unor evenimente ce au schimbat faţa lumii. Profesor la Cambridge, el s-a specializat (între altele) în evoluţia Rusiei de la un obscur principat moscovit la un imperiu pravoslavnic şi apoi la superputerea comunistă care a fost URSS, documentându-şi laborios interesul. "Povestea" adevărată pe care vi-o semnalez azi este "filmul" extinderii Imperiului Rus în sec. 18, actorii principali fiind împărăteasa Ecaterina a II-a şi amantul, soţul secret şi sfătuitorul ei, prinţul Grigori Potemkin, un aventurier de geniu, într-o epocă ce nu ducea lipsă de asemenea personaje. Într-o formă romanescă atractivă prin detalii, Montefiore urmăreşte relaţia celor doi din momentul loviturii de stat prin care Ecaterina şi-a înlăturat soţul, ţarul Petru al III-lea, până la sfârşitul primului ei sfetnic pe câmpurile de luptă din Basarabia. Autorul pune în pagină convingător personalitatea flamboaiantă a "partenerului imperial", traseul primejdios al acestuia la curtea "Semiramidei Nordului", cu jocurile ei pline de viclenie, cinism, splendoare şi mizerie, în care mizele depind de satisfacţia sexuală a Ecaterinei dar şi de ambiţia ei de a-şi marca locul în Istorie. Relaţia lor pasională şi năbădăioasă nu se limitează însă la amor, amantul Potemkin, care i-a înlocuit în patul împărătesei pe fraţii Orlov, ştiind să se dea la o parte atunci când atracţia s-a stins, pentru a-şi controla succesorii şi a-şi continua "misiunea politică". Montefiore-istoricul nu se opreşte doar la eroii titulari şi la intimitatea lor, ci realizează şi o panoramă a Rusiei, ca ţară în acelaşi timp asiatică şi europeană, cu o elită cultivată şi o populaţie primitivă îmbibată cu credinţe ancestrale, aparent supusă şi manevrabilă, dar gata oricând să răstoarne o ordine socială fragilă. Cititorul va putea să afle şi adevărul despre potemkiniade - iluzii de realitate de care s-au folosit şi comuniştii -, dar şi marca sufletului rus, paradoxal în milă şi cruzime, grandoare şi micime. Potemkin se vădeşte pentru Imperiu un vizionar dar şi un politician pragmatic, un om avid de putere şi bogăţie, dar şi "milostiv" cu cei care-i susţin aspiraţiile. Cartea lui Montefiore vorbeşte de fapt despre rolul personalităţii în Istorie.
Montefiore e foarte cunoscut ca realizator al unor documentare istorice TV (ce au putut fi văzute şi la noi), ca romancier, dar mai ales ca autor al unor monumentale biografii. V-am recomandat aici "Tânărul Stalin" şi "Stalin: Curtea Ţarului Roşu", traduse la Polirom şi abia aştept versiunea românească a noii sale cărţi, "Romanovii: 1613-1918", publicată în original de curând, căci istoricul britanic înzestrat cu talent literar ştie să dea viaţă unor figuri fascinante şi unor evenimente ce au schimbat faţa lumii. Profesor la Cambridge, el s-a specializat (între altele) în evoluţia Rusiei de la un obscur principat moscovit la un imperiu pravoslavnic şi apoi la superputerea comunistă care a fost URSS, documentându-şi laborios interesul. "Povestea" adevărată pe care vi-o semnalez azi este "filmul" extinderii Imperiului Rus în sec. 18, actorii principali fiind împărăteasa Ecaterina a II-a şi amantul, soţul secret şi sfătuitorul ei, prinţul Grigori Potemkin, un aventurier de geniu, într-o epocă ce nu ducea lipsă de asemenea personaje. Într-o formă romanescă atractivă prin detalii, Montefiore urmăreşte relaţia celor doi din momentul loviturii de stat prin care Ecaterina şi-a înlăturat soţul, ţarul Petru al III-lea, până la sfârşitul primului ei sfetnic pe câmpurile de luptă din Basarabia. Autorul pune în pagină convingător personalitatea flamboaiantă a "partenerului imperial", traseul primejdios al acestuia la curtea "Semiramidei Nordului", cu jocurile ei pline de viclenie, cinism, splendoare şi mizerie, în care mizele depind de satisfacţia sexuală a Ecaterinei dar şi de ambiţia ei de a-şi marca locul în Istorie. Relaţia lor pasională şi năbădăioasă nu se limitează însă la amor, amantul Potemkin, care i-a înlocuit în patul împărătesei pe fraţii Orlov, ştiind să se dea la o parte atunci când atracţia s-a stins, pentru a-şi controla succesorii şi a-şi continua "misiunea politică". Montefiore-istoricul nu se opreşte doar la eroii titulari şi la intimitatea lor, ci realizează şi o panoramă a Rusiei, ca ţară în acelaşi timp asiatică şi europeană, cu o elită cultivată şi o populaţie primitivă îmbibată cu credinţe ancestrale, aparent supusă şi manevrabilă, dar gata oricând să răstoarne o ordine socială fragilă. Cititorul va putea să afle şi adevărul despre potemkiniade - iluzii de realitate de care s-au folosit şi comuniştii -, dar şi marca sufletului rus, paradoxal în milă şi cruzime, grandoare şi micime. Potemkin se vădeşte pentru Imperiu un vizionar dar şi un politician pragmatic, un om avid de putere şi bogăţie, dar şi "milostiv" cu cei care-i susţin aspiraţiile. Cartea lui Montefiore vorbeşte de fapt despre rolul personalităţii în Istorie.
Alte articole din acest numar
- Selecţia "Formula AS"
- ANCHETĂ "FORMULA AS": Există bucurii în noiembrie?
- Tablourile cu amintiri - de vorbă cu pictorul Alex Mărginean