Profesor la Universitatea Naţională de Artă, a moştenit talentul pe linie de familie, de la iluştrii săi părinţi, Viorel Mărginean şi Olga Mărginean, nume de referinţă ale artelor româneşti. Găzduită de Academia Română, expoziţia s-a bucurat de un început prestigios şi fast. Figuri importante ale culturii române au venit s-o onoreze cu prezenţa lor. În sala plină, alături de pictori, regizori şi profesori ai Universităţii de Artă bucureştene, i-am remarcat şi pe academicienii Răzvan Theodorescu, Eugen Simion, pe reputatul critic de artă Ruxandra Garofeanu şi pe Anca Vlad, patroana lanţului de farmacii Catena, unul dintre cei mai importanţi iubitori şi sponsori ai artei plastice de la noi. Alex Mărginean s-a înfăţişat publicului cu tablouri de o mare diversitate dar legate între ele de expresivitate puternică. Picturile şi desenele lui, aşternute în culori generoase, sunt un spectacol vizual incitant şi pasionant, "jucat" pe teme autobiografice, care m-au îndemnat să pornesc dialogul care urmează cu o călătorie în anii copilăriei.
O dinastie de artişti
- Alex, cum e să fii născut într-o familie de mari artişti?
- Pentru mine a contat enorm că fac parte dintr-o familie compusă din doi pictori cu personalitate foarte puternică, amândoi vârfuri ale plasticii româneşti. În plus, părinţii mei au fost doi oameni delicaţi şi foarte echilibraţi. Iar liniştea asta a casei a folosit mult la formarea mea. Eu sunt un om care are nevoie de linişte, nu sunt un expansiv.
- Atmosfera în casa pictorilor Mărginean trebuie să fie foarte frumoasă. Ştiu că mama pictează în foişorul vilei voastre din Cartierul Domenii. Ai şi tu un spaţiu rezervat?
Badea Culiţa Lui Bârzan
Unchiul Ilie din Cenade
- Părinţii ţi-au fost îndrumători şi model?
- Tata a stat poate o dată sau de două ori cel mult, să-mi arate, să-mi facă o corectură. Îmi aduc aminte, în schimb, cu mult drag de un desen pe care l-a făcut mama în cărbune. Era o schiţă în format mic, A4, după portretul în gips al lui Venus. Mama l-a făcut repede, iar eu am rămas uimit ce simplu a prins proporţia şi caracterul portretului, la care eu mă cam chinuiam de trei-patru zile. Stăteam câte patru-cinci ore la şevalet după ce veneam de la şcoală. Am şi avut note foarte bune la examenele de treaptă la liceu. Mă străduiam, nu voiam să se spună că eram un beneficiar al celebrităţii părinţilor mei. La un moment dat, mă contestaseră pentru că tata era vicepreşedinte la UAP şi au zis unii că eu aş fi intrat cu pile. Dar când s-a reunit comisia ca să vadă care e situaţia, s-a dovedit că lucrările mele erau cele mai bune.
- Când "s-a hotărât" că eşti pictor? Când ţi-ai descoperit talentul?
- A fost un drum natural şi simplu, fără momente cruciale. Am desenat de mic, cu pixul, cu creionul, făceam bătălii, armate care se înfruntau etc. Apoi, îmi amintesc cum fiind odată la tata, la atelier, i-am spus că mi se pare foarte simplu să desenez. Şi el mi-a zis: "Foarte bine, desenează vasul ăsta de ceramică!" Şi mi-a pus un vas, un măr şi o farfurie, o natură statică destul de simplă. Am încercat să o desenez, până la urmă a ieşit ceva, dar mi-am dat seama că nu e chiar aşa de uşor. Dar uite că de atunci am mai făcut şi alte naturi statice, cu care mă mândresc şi pe care le-am pus şi în expoziţie. Iar peste ani, băiatul meu, Mihnea, s-a apucat şi el să deseneze ecorşee după Brâncuşi şi tot soiuri de naturi statice. Fără să-l îndemnăm noi. Şi le-a desenat excepţional. A început să deseneze din proprie iniţiativă încă de pe la 12-13 ani. Cred că în genele familiei noastre există harul acesta, al picturii. Pentru că şi străbunicul meu din partea tatei făcea desene frumoase. Am văzut de curând, în casa în care s-a născut tata, un dulap îngropat în perete. Are o balustradă elegantă, cioplită în lemn masiv, o cioplitură de mare fineţe. Şi are şi o inscripţie de la străbunicul meu. Este semnat. Asta dovedeşte conştiinţa că făcea lucruri de calitate.
Copilărie pe-un vârf de deal
Fiul meu, Mihnea
- Cenade, satul de pe Târnave al tatălui tău, care i-a inspirat picturi superbe, te-a prins în mrejele lui şi pe tine...
- Da, i-am făcut de pildă portretul unchiului meu din Cenade, Ilie. A fost pădurar şi a trăit toată viaţa în cantonul Ocolului silvic. Era o casă aşezată pe un deal, în pădure, unde am copilărit şi eu. Există şi acum, deşi cantonul e folosit rareori. Mergeam cu caii, cu vacile, urcam cu oile în păşune. Am avut şansa asta, a unei fantastice copilării la ţară. Mă bucuram de lumea din jurul meu, dar am şi desenat până mai târziu, la liceu. Am desenat şi am pictat, ca fermecat, fiecare colţişor din Cenade. Am pictat iarna, vara, în toate anotimpurile. După ce am ajuns student, m-am dus mai rar la Cenade, dar în anii copilăriei acolo mi-am făcut toate vacanţele. Am desenat, foarte atent, tot satul. Universul pe care îl are şi tata, pictorul Viorel Mărginean, în lucrările lui.
- Am văzut în expoziţia ta nişte tablouri cu fazani. Figurează şi în universul tatălui tău, Viorel Mărginean.
- Da, am pictat şi eu doi fazani. Sunt mulţi în Cenade, şi să vrei să nu-i vezi, ţi se urcă de la sine în picturi. Îmi plac foarte mult. Sunt păsări frumoase şi, totodată, ciudate. Dar la fel de mult îmi plăceau şi celelalte animale din lumea satului acela de pe malul Târnavei, pe care n-am încetat să le desenez în copilăria mea: cai, oi, berbeci, tot ce am avut în preajmă; dar şi ciobanii sau copiii ori bătrânii pe care îi zăream. Aveam o întreagă galerie de modele. Nu trebuia decât să îmi iau mapa cu hârtie şi cartonul pe genunchi, şi să desenez. Chiar şi iarna, pe frig şi zloată, lucram. Îmi plăcea, pentru că satul era scăldat într-o lumină aparte. Am pictat şi şura, şi grajdul vechi din casa bunicilor, unde copilărise şi tata.
- Mai mergi la Cenade?
Casă veche
- Ce întâmplări îţi mai aminteşti din copilăria ta năzdrăvană, întâmplări care "să se fi scurs" şi în pictura ta?
- Mi-l amintesc tot pe unchiul Ilie, cel care mi-a patronat copilăria la Cenade. Îmi amintesc, de pildă, cum mergeam amândoi la moară, la măcinat grâu sau porumb. El încărca căruţa cu sacii cu porumb şi cu grâu, iar eu mă urcam peste saci, în căruţă. Plecam la cinci dimineaţa. Era frig, iarnă, şi el îmi prăjea câte o felie de pâine în untură de porc şi o ungea cu usturoi. Pe frigul ăla, era exact ce ne trebuia. Am rămas de atunci, din copilărie, cu poftele astea pentru mâncărurile ardeleneşti. La Cenade, am stat cu unchiul Ilie în mijlocul pădurii, izolaţi şi de sat şi de orice drum. Era sărbătoare când ni se ivea cineva la poartă. Era frumos şi e frumos şi acum. E o zonă în care mă încarc cu energia şi cu amintirea intensă a copilăriei. Un zăcământ preţios pentru mine, pe care îl păstrez ca pe un sipet cu comori. Şi au mai fost şi altfel de întâmplări fermecate. Când mă făcusem mai mare, de pildă, uneori mai venea vreo ciobăniţă şi ne întâlneam pe dealurile alea frumoase. Da, acolo, în sat, a fost şi prima fată pe care am sărutat-o. Poate de aceea mi-a plăcut mai târziu să fac portrete de fete frumoase. Tare era frumos în pădure, vara, când stăteam tolănit în căruţă, pe fân, şi ploua cu stele, iar cometele pluteau arzătoare, pe firmament. Cerul este mai mare decât la oraş, ai senzaţia că se prăbuşeşte peste tine. Noaptea e întuneric beznă, ieşi în curte, de jur împrejur doar pădure şi cerul, care pare că atârnă direct de crengile copacilor. Iar când e senin, eşti năpădit de stele. Este un sentiment fantastic. Îţi pare că trăieşti undeva departe, cocoţat direct printre stele, în Calea Lactee...
- Ţi-ai făcut şi prieteni în lumea aceea fantastică a satului?
Olga Mărginean, la vernisajul fiului
Cavalerii albaştri, din visele albastre
Tatăl şi fiul la vernisaj
- Portretul a rămas şi va rămâne întotdeauna una dintre provocările mele. Dar ceea ce am încercat în expoziţia asta a fost să pun în paralel lucrări de diferite genuri. De la naturi statice la peisaje, flori şi apusuri de soare. Şi la Breaza am pictat în grădină, în casa socrilor mei. Am curajul de a picta orice subiect. Am încercat şi peisaje foarte mari, care se aşează bine în spaţii generoase, largi. Erau din zona Dubrovnicului şi din Muntenegru.
- Ai şi peisaje ciudate, ca nişte bucăţi de continente care plutesc pe ape.
- Sunt nişte rupturi în stâncă, ca nişte mari platouri, văzute din apropiere. Era tot în Muntenegru. Fiecare lucrare are o încărcătură personală, o poveste în spatele ei. Cum este "Cavaler albastru" pe care l-am făcut la Viena, după aceea "Visul albastru", pe care l-am făcut în 2015 aici, în Bucureşti.
- Poate că şi tu eşti cavalerul albastru, pictat într-un vis albastru...
- Sigur că există un alter ego în lucrările mele. El mă ajută să-mi desluşesc tainele universului care mă înconjoară, să mă împac cu lumea din jur şi cu trecerea timpului şi a unor evenimente care m-au marcat. Pictura mea este şi o terapie personală. Iar rolul ăsta terapeutic sper să îl aibă şi pentru ceilalţi. Am pictat pentru mine, ca să mă vindec, şi dacă tablourile mele au avut această putere asupra mea, atunci cred că ele îi pot vindeca şi pe alţii. Căci
- Arta ta, la fel ca şi expoziţia aceasta, este extrem de diversă. Totuşi, care este zona ta de confort?
- Eu cel mai bine mă simt când pictez liber. Lucrul imaginaţiei mi-e cel mai drag.
- Pe lângă cariera de pictor, eşti şi cadru didactic la Universitatea Naţională de Artă din Bucureşti. Cum te simţi printre studenţii tăi?
- Trăiesc într-o lume de tineri frumoşi, şi asta e o încântare pentru mine. Mă uit la studenţii mei şi-mi dau seama că România are perspective foarte frumoase. Sunt tineri îndrăgostiţi de ţara asta. Chiar acum, eu am printre studenţii mei copii veniţi din Italia, din Suedia, din alte ţări europene. Părinţii le-au plecat la muncă în străinătate, şi aceşti copii au locuit ani de zile acolo, au făcut liceul acolo, dar au venit şi au dat examen de admitere aici, la facultate. Iar după ce o vor absolvi, toţi mi-au spus că vor să se stabilească în România. Nu-i minunat? Ba, şi mai mult, am o studentă suedeză pursânge, care vrea şi ea să stabilească aici. Şi nu e singură în această dorinţă a ei. Am cunoscut mulţi studenţi străini care ne-au îndrăgit ţara şi vor să trăiască în România. Să fie bineveniţi. Decizia lor mă umple de bucurie!
Foto: MARIUS MOSCU (3)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
