Selecția "Formula AS"

Adriana Bittel
* Simon Sebag Montefiore, "Eca­te­ri­na cea Mare & Potemkin. O poveste de dra­goste imperială", traducere de Ve­ro­nica To­mescu, Editura TREI (tel. 021/300.60.90), 768 p.

Montefiore e foarte cunoscut ca realizator al unor documentare istorice TV (ce au putut fi văzute și la noi), ca romancier, dar mai ales ca autor al unor monumentale biografii. V-am re­comandat aici "Tânărul Stalin" și "Stalin: Curtea Țarului Ro­șu", traduse la Polirom și abia aștept ver­siunea românească a noii sale cărți, "Ro­manovii: 1613-1918", publi­ca­tă în original de curând, căci isto­ricul britanic înzestrat cu talent literar știe să dea viață unor figuri fascinante și unor eve­nimente ce au schimbat fața lumii. Profesor la Cam­bridge, el s-a specializat (între altele) în evo­­luția Rusiei de la un obscur prin­cipat moscovit la un imperiu pravoslavnic și apoi la superpu­terea comunistă care a fost URSS, do­­cu­men­tându-și laborios interesul. "Povestea" adevărată pe care vi-o semnalez azi este "filmul" extinderii Impe­riului Rus în sec. 18, actorii principali fiind împărăteasa Ecaterina a II-a și amantul, soțul secret și sfătuitorul ei, prințul Grigori Potemkin, un aventurier de ge­niu, într-o epocă ce nu ducea lipsă de ase­menea personaje. Într-o formă ro­manescă atractivă prin detalii, Montefiore ur­mărește relația celor doi din momentul loviturii de stat prin care Eca­terina și-a înlăturat soțul, țarul Pe­tru al III-lea, până la sfârșitul primului ei sfetnic pe câm­purile de luptă din Basarabia. Au­torul pune în pagină convingător personalitatea flam­boaiantă a "par­tenerului imperial", traseul pri­mejdios al aces­tuia la curtea "Semiramidei Nordului", cu jocu­rile ei pline de viclenie, ci­nism, splendoare și mizerie, în care mizele de­pind de satisfacția sexuală a Ecaterinei dar și de ambiția ei de a-și marca locul în Istorie. Relația lor pasională și năbădăioasă nu se limitează însă la amor, amantul Potemkin, care i-a înlocuit în patul împărătesei pe frații Orlov, știind să se dea la o parte atunci când atracția s-a stins, pentru a-și controla succesorii și a-și continua "misi­unea politică". Montefiore-is­toricul nu se opreș­te doar la eroii titu­lari și la inti­mitatea lor, ci realizează și o pa­noramă a Ru­siei, ca țară în ace­lași timp asiatică și eu­ro­pea­nă, cu o eli­tă cul­tivată și o popu­lație primitivă îm­bibată cu cre­din­țe an­ces­trale, apa­­rent su­pusă și ma­ne­­vra­bilă, dar gata ori­când să răstoarne o ordine socială fra­gilă. Cititorul va pu­tea să afle și ade­vărul despre potem­kiniade - iluzii de realitate de care s-au folosit și co­muniștii -, dar și marca sufletului rus, paradoxal în milă și cruzime, grandoare și micime. Potemkin se vădește pentru Imperiu un vizionar dar și un politician pragmatic, un om avid de putere și bogăție, dar și "milostiv" cu cei care-i susțin aspirațiile. Cartea lui Mon­te­fiore vor­bește de fapt despre ro­lul per­so­nalității în Istorie.