Ce şi de ce alege Republica Moldova?

Anchetă "Formula AS"

Duminică, 13 noiembrie a.c., Republica Mol­dova îşi va alege preşedintele, pen­tru prima dată prin vot direct. Cetăţenii moldoveni sunt chemaţi să dea un vot geopolitic, care va decide direcţia de mers a celui de-al doilea stat românesc, pentru o bună bucată de vreme de acum încolo: cu Estul sau cu Vestul. Totodată, au de ales dacă păstrează pe poziţii de conducere po­liticieni corupţi ori optează pentru curăţarea clasei politice.
După rezultatele primului tur al alegerilor din R. Moldova, pare fie că miza, fie că încrederea în politicieni nu e suficient de mare pentru a-i aduce la urne pe moldoveni. Nici pe cei rămaşi în ţară, nici pe cei din diaspora. Înaintea celui de-al doilea tur, am vrut să aflăm cum văd situaţia de la Chi­şinău trei observatori atenţi ai evoluţiei Republicii Moldova: Teodor Baconschi, fost ministru de Ex­terne al României, Vlad Cubreacov, fost parla­men­tar al R. Moldova şi Corneliu Vlad, un vechi analist de politică externă.

1. În campania electorală pentru pre­şe­dinţia Republicii Moldova, candidaţii au fost diabolizaţi sau consideraţi salvatori ai neamului, după caz. Care sunt calităţile şi defectele care îi diferenţiază în mod net pe finaliştii acestei curse electorale: Igor Do­don şi Maia Sandu?

2. Preşedintele Republicii Moldova are atribuţii atât de mari încât poate hotărî de unul singur soarta statului, sau de ce este atât de important cine va câştiga această funcţie?

3. În faţa unor alegeri, despre care se afirmă că ar fi cruciale, electoratul do­ve­deşte un interes scăzut. Care este cauza acestei apatii?


Teodor Baconschi,
Scriitor, fost ministru de Externe

"Rezultatul votului va modela tipul de societate spre care va tinde Republica Moldova în următorii ani"

1. Acest scrutin nu e între doi candidaţi banali, care sunt unul mai deştept, mai frumos sau mai competent decât celălalt, ci între un eşafodaj politic uzat moral, chiar compromis în ochii alegătorilor, şi un nucleu politic emergent, cu largă bază civică. Atât partidul candidatei Maia Sandu (PAS), cât şi Platforma "Demnitate şi Adevăr", condusă de An­drei Năstase, vizează cu prioritate scoaterea marii corupţii din guvern, justiţie şi media, pentru a recupla corpul societăţii civile la o dezbatere liberă, nedistorsionată de circuite financiare mafiote. Pen­tru prima dată, temele clasice - unionism versus moldovenism, UE versus CSI, Acordul de Asociere versus Uniunea Vamală - au fost estompate de această agendă cetăţenească transpartinică şi trans-etnică. Evident, Maia Sandu reprezintă în această ecuaţie tocmai "puterea celor fără de putere", vo­cea societăţii civile, nu interesele cartelizate şi populiste ale sistemului partinic "tradiţional". E im­portant şi sprijinul pe care Maia Sandu l-a pri­mit, fără echivoc, din partea Partidului Popular European şi a puterilor occidentale, în general. Rezultatul votului va modela tipul de societate spre care va tinde Republica Moldova în următorii ani. Dacă tineretul urban şi diaspora moldoveană se mobilizează la vot, vor putea face di­ferenţa îm­po­triva lui Igor Do­don, care exprimă interesele im­popu­lare ale vechii clase politice de peste Prut. Se în­ţelege că, în ipo­teza unei victorii, care se anun­ţă foarte strânsă şi va fi greu de obţinut, Maia Sandu va trebui să joace flexibil, să ne­gocieze, să-şi impună programul gradual. Dar va merge, cu si­gu­ranţă, pe drumul cel mai scurt către o societate mai deschisă, mai onestă şi mai prosperă. Repu­bli­ca Moldova nu-şi mai permite jaful altor miliarde din băncile sale. Are nevoie de UE, de sprijinul fratern al Bucureştiului, de FMI, dar mai ales de luci­ditatea cetăţenilor săi. Personal, îi urez succes!
2. Turul secund al scrutinului prezidenţial din Republica Moldova comportă câteva semnificaţii speciale: funcţia prezidenţială este încărcată cu maximum de legitimitate, dar nu neapărat de forţă semi-executivă. Majoritatea parlamentară nu se va putea schimba automat. În plus, pentru prima dată, miza acestor alegeri nu e atât "orientarea" geo­politică a ţării spre Est sau Vest, cât o coaliţie anti-sistem, care îşi propune eliberarea statului de sub puterea oligarhică a partidelor vechi.
3. Ştiu că oamenii sunt epuizaţi de speranţe ne­confirmate, de populism şi de corupţie. Au sărăcit, au obosit să mai lupte. Însă turul doi poate retrezi toată Republica Moldova la o viaţă politică orien­tată spre viitorul legitim al societăţii, care pare as­tăzi blocat. Nu există candidaţi ideali, dar forţa votului rămâne singura ocazie a cetăţenilor pentru a se face auziţi.

Vlad Cubreacov,
Publicist, fost parlamentar, timp de 15 ani, în Republica Moldova

"Absenteismul comportă riscul fatal al alunecării Republicii Moldova în orbita de influenţă a Rusiei"

1.Igor Dodon este exponentul intereselor Mos­covei în regiune, a recunoscut apartenenţa Crimeii la Rusia, susţine federalizarea Republicii Moldova cu Transnistria, legalizarea pre­zenţei militare ruse, de­nun­ţarea Acordului de aso­ciere cu Uniunea Europeană, aderarea la Uniunea Vamală Eurasiatică, se declară etnic "moldovean" vorbitor de "lim­­­bă moldovenească" şi adept al îndepărtării de România şi blocul eu­roatlantic. Maia Sandu este exponentul intereselor legitime ale Republicii Moldova, de stabilitate şi dezvoltare în parteneriat special şi pri­vilegiat cu România şi Uniunea Europeană, declară că, etnic, este româncă şi vorbitoare de limbă ro­mână, pro­nunţându-se pentru reforme structurale, eradicarea corupţiei şi combaterea oligarhiei locale, conectate pe zona de răsărit. Şi cu asta, cred că am spus tot.
2. Atribuţiile preşedintelui Republicii Moldova sunt mai mari decât cele ale preşedintelui Româ­niei, bunăoară. Acesta dispune de drept de iniţiativă le­gislativă şi poate semna acorduri şi tratate inter­na­ţionale. Există precedentul nefast al sem­nă­rii de că­tre preşedintele Mircea Snegur a docu­men­telor de aderare a Republicii Moldova la CSI şi cel al sem­nării Memorandumului de la Odesa, de către pre­şe­dintele Petru Lucinschi, despre "statul co­mun" federalizat cu Transnistria. Preşedintele Re­publicii Moldova dispune şi de prerogativa numirii prin decret a şefilor unor instituţii importante în stat.
3. Aritmetica democraţiei ţine cont doar de sufra­giile exprimate, nu şi de cele neexprimate. Pentru acest motiv, în cazul Republicii Moldova, unde nimeni nu face politică pură, ci toţi fac geo­politică, absenteismul, ca expresie a indiferenţei sau a protestului social, comportă riscul fatal al alunecării statului pe orbita Moscovei.

Corneliu Vlad,
Analist de politică externă, director editorial la revista "Lumea"

"Elita politică este vinovată de apatia electoratului"

1.Amândoi candidaţii sunt sub aşeptările opi­niei publice naţionale şi internaţionale. Şi în Re­publica Moldova există o criză de lideri, cum şi în alte state, în­cepând cu SUA, unde ni s-a dat exemplul cel mai fra­pant prin ultimele alegeri pre­zidenţiale.
Dodon şi Sandu sunt ex­po­nenţii unor tabere mai degrabă ambigue în privinţa orientării po­liticii externe a ţării. Fapt su­bli­niat de ultimele declaraţii ale pri­mului, care a de­ve­nit, peste noapte, dintr-un ad­versar ireductibil, un iubitor de Ro­mâ­nia şi UE. În­ţe­legem că unio­niş­tii şi euro-atlantiştii sunt o ca­tegorie de electorat care trebuie câştigată şi ea. Una peste alta, eu unul sunt pesimist asupra viito­rului Republicii Mol­do­va, pentru că acesta nu de­pinde de propriii cetăţeni. Aşa încât gesticulaţia li­derilor de la Chişinău e mai puţin importantă, iar iniţia­ti­vele venite din afară au fost sortite eşecului până acum. Parteneriatul Estic, iniţiat de UE, a avut re­zultate dramatice, ba chiar sân­geroase pen­tru Ucrai­na, şi cel puţin deza­mă­gi­toare în Repu­bli­ca Moldova, unde a primit lovituri năpraznice - de tipul furtului unui miliard de dolari de către cei care trebuiau să-l pună în aplicare.
2. Preşedintele Republicii Moldova nu cred că poate face mai mult decât a făcut fostul preşedinte al Ucrainei. Un preşedinte de stat ex-sovietic nu se poate desprinde, prin simpla sa voinţă, de sub forţa magnetică a Moscovei. În orice caz, nu poate de­ci­de de unul singur politica externă a respectivei ţări. Dar, ca în orice regim semi-prezidenţial, opi­nia sa contează. Nu cred însă că bătălia are în­tr-ade­­văr o miză geopolitică. E mai degrabă o ba­na­lă luptă pentru putere. Căci, aşa cum spunea Henry Kis­singer, "puterea este cel mai intens afrodisiac".
3. Ţara profundă nu se lasă antrenată de dis­cursuri; este motivată doar de fapte, iar faptele nu au fost de natură să îi crească încrederea. Altfel spus, elita politică este vinovată de apatia electo­ra­tului. Totuşi, ar fi de aşteptat ca măcar tineretul ple­cat în căutarea unei vieţi mai bune, în Occident sau în Ro­mânia, să nu îngroaşe rândurile absen­te­iştilor, să mai dea o şansă speranţei. E descurajant că şi ei re­fuză să meargă la vot.