Cauzele sunt multe, începând cu alimentaţia, stresul, sedentarismul şi, nu în ultimul rând, aditivii alimentari, nelipsiţi din alimentele procesate. Din fericire, şi în cazul bolilor de stomac şi abdominale, natura noastră, aşa de bogată, oferă remedii puternice pentru tratarea lor. Cele mai folosite plante în tratarea afecţiunilor tubului digestiv sunt busuiocul, cimbrul, menta, roiniţa, rozmarinul (conţin uleiuri volatile terapeutice), obligeana, salcâmul, lemnul-dulce, iedera, gălbenelele, liliacul, volbura, stejarul, creţişoara, saschiul, varza, muşeţelul, cruşinul, nalba, pelinul (ca să numim doar câteva dintre cele mai cunoscute).
Un rol aparte în fitoterapia românească îl joacă Mătrăguna (Atropa belladonna), preparatele care o au ca plantă de bază fiind printre cele mai utilizate medicamente folosite în bolile aparatului digestiv, renal şi biliar. Având în vedere că preparatele din mătrăgună conţin alcaloidul numit atropină, o substanţă farmaceutică foarte puternică, acestea nu pot fi utilizate decât sub directa supraveghere a medicilor, iar preparatele nu se pot realiza decât în farmacie. Dacă în doze terapeutice bine controlate atropina este un antispastic redutabil, în doze mari, este o adevărată otravă pentru organism. De aici se trage şi expresia că "de la medicament la otravă nu-i decât un pas". Totul depinde de doză.
(Farmacia FALTIS are în portofoliu numeroase formule farmaceutice pe bază de tinctură (Tinctura belladonnae) şi extract (Extractum belladonnae) obţinute din mătrăgună.)
Preparate pentru uz intern
Cum se procedează: planta uscată se macină foarte fin într-o râşniţă de măcinat cafeaua. Se foloseşte ca atare, câte un vârf de linguriţă cu pulbere, de 2 ori pe zi, luată cu puţină miere, sirop, suc natural sau lapte fermentat (iaurt, sana, chefir, lapte bătut).
Maceratul. Se obţine din nalbă.
Mod de preparare: 2 linguri de frunze uscate de plantă mărunţită se opăresc cu 250 ml de apă, se lasă la infuzat 30 de minute, la temperatura camerei, după care se filtrează. Se îndulceşte după gust, cu miere. Mucilagiile sunt un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor, de aceea imediat după filtrare, mai ales pe timp de vară, maceratul se păstrează la frigider.
Infuzia. Se prepară din plante care contin uleiuri volatile (busuioc, cimbru, mentă, roiniţă, rozmarin), precum şi din salcâm, iederă, volbură, gălbenele.
Mod de preparare: 2 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se opăresc cu 250 ml apă fiartă. Se mai lasă să dea într-un clocot, se trage vasul deoparte şi se lasă 30 de minute să se pătrundă bine. Se filtrează prin tifon sau printr-un strat subţire de vată. Se indulceşte după gust
Decoctul. Se prepară din: obligeană, lemn-dulce, liliac, stejar, saschiu, cruşin.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se fierb la foc mic, timp de 30 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emailat. La final se completează apa evaporată. Se filtrează fierbinte, prin tifon sau vată medicinală. Se îndulceşte după gust.
Tinctura. Se prepară din: obligeană, salcâm, lemn-dulce, iederă, gălbenele, liliac, volbură, stejar, creţişoară, saschiu, busuioc, cimbru, mentă, roiniţă, rozmarin, muşeţel, cruşin, pelin.
Mod de preparare: 2 linguri plantă uscată şi mărunţită groscior se pun la macerat în 100 ml alcool alimentar (sau alt produs distilat, obţinut în gospodărie), timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider timp de alte 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se eventualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păstrează în flacoane de sticlă sau plastic, de 20-30 ml, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depuneri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.
Vinul terapeutic. Se prepară din: obligeană, salcâm, lemn-dulce, iederă, gălbenele, liliac, saschiu, volbură, stejar, creţişoară, muşeţel, cruşin, pelin.
Mod de preparare: 4 linguri de plantă uscată şi mărunţită groscior se amestecă cu 1 litru de vin roşu, adus la fierbere. Se lasă la macerat vreme de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi. După 10 zile, vinul se filtrează printr-un material textil, fără stoarcerea reziduului. Apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu vin până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de culoare brună.
Termenul de valabilitate este de 1 an de zile la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vinului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă consumul acestora de către conducătorii auto sau de către cei care au intoleranţă la alcool.
Tratamente interne
I. AFECŢIUNILE ESOFAGULUI
Disfagia
Se manifestă prin greutatea la înghiţire a alimentelor, cauzată de obstrucţii (de ex. carcinom esofagian sau tumori ale unor organe adiacente cum ar fi tiroida), sau tulburări de motilitate (spasm esofagian). Disfagia poate fi provocată mai mult de alimente solide, dar există şi o disfagie la lichide, precum şi o disfagie întâlnită la admistrarea medicamentelor, sub formă de comprimate sau drajeuri. De asemenea, există şi o disfagie de natură predominant emoţională, care se numeşte popular "nod în gât" (globus histericus).
* Iedera. Se folosesc frunzele tinere (Folium hedera helicis), care sunt bogate în saponozide, acizi polifenolici şi derivaţi de caroten.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Nalba. Se folosesc rădăcinile (Radix althaeae) şi florile (Flores malvae) de la diferite specii de nalbă. Mucilagiile din nalbă, având proprietăţi emoliente, fac ca alimentele să alunece mai uşor pe esofag.
Maceratul: se bea câte o ceaşcă înainte de a înghiţi ceva.
Ca tratament alopat în disfagie se recomandă nitroglicerina, administrată sublingual, înainte de a înghiţi ceva.
Refluxul gastroesofagian
Se caracterizează prin trecerea conţinutului gastric din stomac în esofag. Se numeşte popular şi "jigăraie". Datorită acidităţii puternice a lichidului de reflux se poate produce o eroziune a esofagului şi apariţia diverticulilor (polipilor) esofagieni.
* Obligeana. Preparatele farmaceutice din rădăcină de obligeană (Rhizoma calami), posedă o puternică acţiune la nivelul aparatului digestiv, în special în gastrita hiperacidă, ulcerul gastric şi duodenal, refluxul gastroesofagian, fiind şi un adjuvant în cancerul gastric.
Pulberea: se ia 1/2 linguriţă, de 3 ori pe zi.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de apă sau ceai de mentă.
Vinul: se administrează câte o lingură, de 3 ori pe zi, după masă.
* Salcâmul. Se folosesc florile (Flores acaciae) care sunt bogate în robinină şi acaciină.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Iedera. Se folosesc frunzele tinere (Folium hedera helicis).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, diluate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
* Gălbenelele. Sunt nelipsite în tratamentul celor mai multe boli ale aparatului digestiv. Se utilizează florile (Flores calendulae), bogate în saponozide, carotinoide, flavonozide, mucilagii, tanin.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o ceaşcă cu apă sau suc.
II. BOLILE STOMACULUI
Gastrita şi boala ulceroasă
Sunt printre cele mai frecvente boli ale aparatului digestiv. Gastrita este o inflamaţie a mucoasei gastrice. Cauzele cele mai frecvente sunt alimentaţia haotică, neregulată, stresul, unele medicamente, băuturile spirtoase tari şi infecţia cu Helicobacter pylori. Netratată, gastrita se poate transforma în ulcer, care poate fi: ulcer gastric sau ulcer gastroduodenal.
Principalul simptom pentru ulcer este durerea. Ea este adesea localizată în epigastru (popular "capul pieptului") şi se atenuează la consumul de alimente sau la antiacide. Durerea este descrisă ca o arsură, senzaţie de roadere sau de foame.
Pentru tratamentul gastritei şi al ulcerului, se folosesc atât medicamente alopate, ca de exemplu inhibitori ai pompei de protoni, cum ar fi derivaţii omeprazolului, sau ca terapii complementare preparate din plante medicinale.
* Varza. Se recomandă sucul proaspăt de varză, câte 300 ml/zi, divizat în 3 reprize, dimineaţa, prânz şi seara.
* Obligeana. Se folosesc rădăcinile (Rhizoma calami) ce conţin azaronă, vitamina B1, calamol, calamen şi săruri minerale.
Pulberea: se ia 1/2 linguriţă, de 3 ori pe zi.
Decoctul: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de apă sau ceai de mentă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
* Lemnul-dulce. Se folosesc rădăcinile (Radix liquiritiae), în care principiile active sunt: acidul gliciretic şi glicirizina.
Pulberea: se ia 1/2 linguriţă, de 3 ori pe zi.
Decoctul: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, puse în apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
* Salcâmul. Se folosesc florile (Flores acaciae), bogate în robinină şi acaciină.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Vinul: se administrează 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
* Iedera. Materia primă pentru obţinerea de preparate farmaceutice sunt frunzele tinere (Folium hedera helicis).
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte 3 linguri de vin, de 2 ori pe zi, după masă.
(Farmacia FALTIS are spre comercializare ceai de iederă, tinctură şi vin de iederă.)
* Gălbenelele. Se utilizează florile (Flores calendulae) bogate în saponozide, carotinoide, flavonozide, mucilagii, tanin.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează câte o lingură, de 3 ori pe zi.
Notă. În tratamentul gastritei, administrarea preparatelor menţionate mai sus se va face înainte de masă, iar pentru ulcer, după masă.
Vărsăturile
Voma (vărsăturile) constă în expulzarea forţată a conţinutului stomacal, iniţial însoţită de greaţă. Sunt cazuri când vărsătura este necesară şi chiar provocată, de exemplu, în anumite intoxicaţii medicamentoase sau toxiinfecţii alimentare.
Plantele aromatice (mentă, roiniţă, busuioc, cimbru, rozmarin) sub formă de ceaiuri sunt salutare în combaterea vărsăturilor.
Colicile abdominale
Colicile abdominale se manifestă prin dureri atroce, localizate la nivelul abdomenului. Apar brusc, în enterocolite, pancreatite sau în anumite tulburări neurovegetative. În combaterea colicilor abdominale sunt salutare preparatele obţinute din mătrăgună care au proprietăţi antispastice. Se recomandă, de asemenea, preparatele din plante aromatice (mentă, roiniţă, busuioc, cimbru, rozmarin).
Pulberea: se ia 1/2 linguriţă, de 3 ori pe zi, diluată cu suc de fructe sau miere de albine.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de trei ori pe zi, adăugate într-o ceaşcă de apă.
Colicile sugarului sunt foarte frecvente şi creează o stare de agitaţie atât sugarului, cât şi întregii familii.
(Farmacia FALTIS prepară, de zeci de ani, un sirop contra colicilor la sugari şi la copilul mic, pe bază de tinctură de belladonna şi tinctură de busuioc.)
III. BOLILE INTESTINELOR
Sindromul de colon iritabil
Atenuarea sindromului de colon iritabil constă în alegerea unor alimente pe care bolnavul le tolerează, bogate în fibre alimentare. De asemenea, folosirea unor uleiuri volatile din plantele aromatice menţionate mai sus poate relaxa musculatura netedă a colonului şi, la unii pacienţi, ameliorează durerea determinată de crampe. Se administrează câte 5 picături, înainte de masă.
(Farmacia FALTIS prepară un praf colonic pentru cele două tipuri de colon iritabil, diareic sau constipant, pe bază de argilă, extract de beladona şi ulei volatil din roiniţă.)
Flatulenţa
Este un simptom neplăcut, ce însoţeşte de obicei colita de fermentaţie şi constă în eliminarea forţată a gazelor intestinale rezultate în urma digestiei. Pentru combaterea flatulenţei se folosesc substanţe absorbante, ca argila sau cărbunele vegetal. De asemenea, se utilizează plantele aromatice (roiniţă, mentă, busuioc, cimbru).
Pulberea: se ia 1/2 linguriţă, de 3 ori pe zi, amestecată cu suc sau miere de albine, sau se foloseşte la condimentarea mâncărurilor.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, diluate cu puţină apă.
Vinul: se administrează câte o lingură de vin, de 3 ori pe zi, după masă.
* Gălbenelele. Se folosesc florile (Flores calendulae), bogate în saponozide, carotinoide, flavonozide, mucilagii, tanin.
Infuzia: se beau câte 3 căni de ceai pe zi.
Vinul: se administrează câte 1 lingură de vin, de două ori pe zi, după masă.
(În numărul viitor: diareea, constipaţia şi afecţiunile anusului)
Pentru informaţii despre procesarea plantelor medicinale sau despre alte preparate produse în laboratorul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@yahoo.com. Preparatele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei, http://farmaciafaltis.ro/
Farmacia deţine "Certificat de bună practică farmaceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
