Un tezaur medical ce începe să fie descoperit de ştiinţă: PĂDUREA

- Că românul e frate cu codrul se ştie. Şi că leacurile pădurii fac parte din medicina sătească. Ceea ce nu se ştie şi-aflaţi acum este că lucrurile acestea, banale în aparenţă, sunt studiate cu acribie de oamenii de ştiinţă. Şi ce să vezi? Potrivit unor studii de dată recentă, copacii sunt adevărate uzine de sănătate, iar plimbările prin pădure fortifică sistemul imunitar, inima şi, în egală măsură, psihicul -

Arborii au percepţii senzoriale. Ne citesc gân­durile şi vorbesc între ei. Dorm, ca şi noi, în timpul nopţii. Iar în ultima vreme, ei au cucerit primele locuri în listele de bestselleruri. Cărţile dedicate pădurii se vând în milioane de exemplare.
Printre cele mai uimitoare talente ale co­pa­cilor se numără capacitatea de a comunica perma­nent cu alte plante. "Limbajul lor este de factură chimică: aici, cuvintele sunt înlo­cui­te cu arome, iar silabele - cu substanţe ce au rolul de mediatori", explică specia­liştii.
Pentru iubitorii naturii, acesta este un lucru minunat, căci inhalând aerul îmbibat de arome al pădurii, adică trăgând cu ure­chea, cum s-ar zice, la convorbirile purtate de ar­bori, îşi îmbunătăţesc pe diverse pla­nuri sta­rea de sănătate. Cocktailul de medi­ca­mente al pădurii, absorbit odată cu inspi­ra­ţia, face să crească numărul anumitor celule imuni­tare prezente în sânge. "Fago­ci­tele T ucigaşe elimină din organism atât agenţii patogeni, cât şi celulele primej­dioase, aflate pe punctul de a se maligniza, dar şi pe cele care au de­venit deja maligne", precizează medicii.
Potrivit biologului austriac Clemens Ar­vay, autorul unui bestseller intitulat "Codul terapeutic al naturii", activitatea fagocitelor ucigaşe se inten­sifică cu 40% după numai o zi petrecută în vecinătatea copacilor. "Iar acest efect se menţine timp de o lună", afir­mă el. Şi putem fi convinşi că ştie ce spu­ne, fiindcă în perioada când se pregătea să-şi redacteze lucrarea, s-a docu­mentat minuţios, anali­zând rezultatele nu­me­roaselor studii clinice efectuate pe tema respectivă.

Pădurea protejează inima

Nu numai sistemul imunitar are de pro­fi­­tat de pe urma elixirului tămăduitor al na­tu­rii. Substanţele ve­ge­tale aromate, aşa-nu­mi­tele terpene, stimulează şi se­creţia de DHEA (dehi­droepiandrosteron). Acest hor­mon, pro­dus de glandele suprarenale, asigură pro­tecţie împotriva infarctului miocardic. "De asemenea, aerul din pădure măreşte eficacitatea unor proteine anti-cancer, existente în organismul uman", adaugă Cle­mens Arvay.
Specialiştii consideră important şi modul cum pă­du­rea ne influenţează creierul. Astfel, o simplă plim­bare poate aduce la cote maxime creativitatea şi aten­ţia. Simţurile noastre percep cu o prospeţime nouă stimulii naturali. Auzim foşnetul mângâietor al frunzi­şului, chemările nenumăratelor vieţuitoare care trăiesc aici sub ocrotirea arborilor, iar ochii noştri captează o sumedenie de impresii.

Creativitatea înfloreşte în mijlocul naturii

Terapeuţii elveţieni folosesc frecvent acest mediu dă­tător de inspiraţie în scopuri curative. Împreună cu pacienţii lor, ei petrec o oră în natură, iar în intervalul respectiv discută între ei, reuşind să ajungă la conclu­zii, idei şi soluţii, pe care nu le aveau înaintea plim­bării.
La rândul său, prof. Andreas Michalsen, şeful sec­ţiei de cardiologie de la "Immanuel Kran­ken­haus Ber­lin", îşi îndeamnă şi el pacienţii să in­cludă în progra­mul lor săptămânal câteva plim­­bări prin pădure, iar uneori, să umble prin pădure desculţi. "Studiile arată că activitatea fizică în pădure este mai eficientă decât sportul practicat în spaţii închise", su­bliniază car­diolo­gul. Profesorul Michalsen însuşi obiş­nu­­ieşte să dea un mic ocol cu bici­cle­ta prin pă­du­re, dimi­neaţa, pe drumul lui că­tre spital, iar după-amia­za, întors acasă după o zi de muncă soli­citantă, se relaxează sub nucul din grădină.

Doctorul copac ne pansează sufletul

Baie de arome, sursă de inspiraţie pentru idei crea­toare, sală de fitness verde: pădurea este un loc care emană forţă. Nu doar pentru trup, ci şi pentru suflet. Liniştea, alternanţa de lumină şi umbră, ca şi activi­tatea fizică moderată din timpul plimbărilor activează sistemul nervos parasim­pa­tic. Acesta pro­duce efec­te de conservare şi regene­rare, de refacere a resur­selor organismului. Pulsul scade, tensiunea şi glice­mia se reduc.
Cromoterapia atribuie culorii verzi o acţiune de inducere a calmului. Sim­­ţul olfactiv, intens solicitat în pădure, se află în le­gă­tură cu sis­temul lim­bic din creier, cel care contribuie în acelaşi timp şi la re­gla­rea com­portamentului nostru emoţional. Oricine ob­servă cum i se îmbu­nă­tă­ţeşte sta­rea de spirit în mo­mentele când se plim­bă prin pădure, miroase florile şi ce­ti­na, se bucură privind jocu­rile de lumină printre ramuri. Cu sigu­ranţă, există mulţi oa­meni care intuiesc aceste rea­li­tăţi, însă nu reuşesc să le înţeleagă pe deplin.
Mai ales că ele au şi nişte nuanţe extrem de fine. Ast­fel, după ce a observat reacţiile a 203 persoane trimise să facă excursii în pădure - unele reale, altele simulate în laborator - psiholoaga elveţiană dr. Nicole Bauer a descoperit că efectul de relaxare depinde şi de calitatea peisajului. "Participanţii care se plimba­seră printr-o pădure virgină, cu arbori bătrâni, au fost ulterior mai bine dispuşi decât cei care întâlniseră pe traseul lor păduri plantate, aliniate la riglă", relatea­ză ea. Nicole Bauer presupune că priveliştea arborilor bătrâni, matusalemici, ne determină să îi îndrăgim, să ne bucurăm că există, pentru supravieţuirea naturii: "Această impresie emoţională activează relaxarea."

Păduri cu certificat medical

Cei ce cultivă într-un mod foarte organizat plimbă­rile printre copaci în scopuri terapeutice şi au conso­lidat în timp o adevărată tradiţie în acest sens sunt japonezii. Între Hokkaido, la nord, şi Okinawa, la sud, locuitorii stresaţi ai marilor oraşe au posibilitatea să colinde 75 de păduri, certificate oficial ca "baze de sil­vo­terapie". În unele dintre ele, vizitatorii sunt invi­taţi să-şi controleze gratuit starea de sănătate, să par­ticipe la un curs de respiraţie corectă ori să facă dru­me­ţii asistate de un ghid. "Shirin-yoku", adică "băi de pădure" - aşa numesc japonezii aceste ieşiri în natură, în prezent decontate de casele de asigurări medicale, întrucât sunt considerate măsuri de prevenţie.
Faptul că silvoterapia a prins rădăcini viguroase în Japonia nu este deloc întâmplător. Ţara Soarelui-Ră­sare dispune de unul dintre cele mai bogate fonduri fo­restiere de pe glob: pădurile acoperă 67% din supra­faţa ei. Pentru comparaţie: în România, despăduririle masive din ultimii ani au coborât această cifră sub 27%. Totuşi, chiar şi aşa, încă mai avem circa 7 mili­oane de hectare pe care cresc, la şes şi apoi repartizaţi pe paliere succesive de altitudine, stejari, goruni, car­peni, frasini, fagi, brazi şi molizi. Ar trebui să ne amin­tim de rolul important pe care plantele l-au deţinut dintotdeauna în medicina populară, ca şi în spi­ritua­litatea dacică.
Darurile pădurii sunt folosite de secole drept lea­curi pentru suferinţe de tot felul. Extractele din scoar­ţa copacilor au o puternică acţiune analge­zică şi anti­inflamatoare. Răşinile protejează va­se­le de sânge şi produc efecte benefice în afec­ţiu­nile reuma­tice. Frun­zele se includ în formulele unor ceaiuri şi, de aseme­nea, oferă principii active, întrebuinţate la prepararea unor remedii natu­rale. Tot din ele se obţin uleiuri eterice (de pildă, din ace de brad), care sunt introduse în compoziţia unor adaosuri pentru baie.
În opinia biologului Clemens Arvay, cer­ce­tă­torii au scris abia primele pagini din far­ma­cologia pădurii, dar nu există nicio îndo­ială că acolo se află un veritabil tezaur medi­cal, ce aşteaptă încă să fie descoperit. Dacă nu în beneficiul nostru, măcar în cel al gene­raţiilor viitoare. Până atunci, putem apela pur şi simplu la forţa tămăduitoare a pădurii, îmbăindu-ne în aerul ei proaspăt şi aromat sau - dacă suntem feriţi de priviri indiscrete - îndrăznind chiar să îmbrăţişăm un copac.

Fitness verde

- Sugestii de antrenament -
Cu aceste trei exerciţii, deloc complicate, vă puteţi îmbunătăţi echilibrul, rezistenţa şi vigoarea.
* Ca barza, într-un picior - Din poziţia stând, cu spatele drept, ridicaţi un genunchi şi rămâneţi în echilibru timp de 30 de secunde.
* Sărituri peste obstacole - Din aceeaşi poziţie de pornire ca la exerciţiul anterior, săriţi cu elan peste o creangă groasă, culcată la pământ. 10 repetări.
* Flotări - Sprijiniţi-vă cu braţele de un ciot gros de copac şi coborâţi trunchiul cu prudenţă. Cu cât îndoiţi mai mult braţele, cu atât va spori dificultatea exerciţiului. 3-5 repetări.

Atenţie la picioare!

* Cum le protejaţi - Ca să vă apăraţi de căpuşe, aveţi nevoie de o îmbrăcăminte care să vă acopere o suprafaţă cât mai mare a pielii şi de şosete care se pot trage peste pantaloni. Evitaţi tufele şi stratul de frunziş aşternut pe sol. Întrebuinţaţi spray-urile, pentru a ţine insectele la distanţă.
* Cum le pansaţi - Dacă v-aţi înţepat într-o cren­guţă ascuţită, aplicaţi un plasture peste rană, în aşa fel încât impurităţile să nu poată pătrunde în ea.
* Cum le încălţaţi - O pereche de ghete uşoare vă asigură stabilitatea şi vă apără de umezeală. Dacă în­căl­ţămintea v-a ros la călcâie, folosiţi un plasture spe­cial pentru băşici.
* Cum le odihniţi - După un drum lung, pi­cioarele dvs. vor fi obosite şi înfierbântate. Le va prii o baie căl­duţă cu rozmarin şi lavandă sau cu rozmarin şi găl­benele.