Când buturuga mică răstoarnă carul mare

Zilele acestea, mica provincie belgiană Valonia a res­pins, în mod cât se poate de democratic, propunerea Comi­siei Europene de a semna Acordul Economic şi Comercial Cuprinzător cu Canada (CETA).

Fără nici un comentariu, România s-a aliniat trend-ului vest european, ignorând să-şi consulte ce­tăţenii şi să le asculte îngrijorările cu privire la acordurile comerciale de generaţie nouă. După căderea TTIP, adică a acordului comercial cu SUA, căderea CETA rupe, în mod natural, relaţia dintre lu­mea artificială, corporatistă, şi spaţiul viu al Europei Unite. Prima concluzie pe care guvernele "ascunse" ale UE ar tre­bui s-o ia în consideraţie este respectarea voinţei populare, a organizaţiilor neguvernamentale, a demonstraţiilor şi apelurilor publice. Guvernele să ţină seama de îngrijorările intelectualilor, ale tineretului şi ecologiştilor, fiind de bun simţ să le introducă în orice tratat negociat cu partenerii Europei. Luând ca reper ultimul an, au fost remarcaţi şi ofi­ciali guvernamentali care s-au opus CETA şi TTIP. Astfel, ministrul polonez al agriculturii şi prim-ministrul austriac au fost vehemenţi faţă de noul sistem juridic, deschis prefe­ren­ţial corporaţiilor străine, dar nu şi investitorilor sau an­tre­prenorilor naţionali. Cu alte cuvinte, să dăm libertate to­tală unei corporaţii ca Gold Corporation, dar să împiedicăm statul român să-şi apere aurul şi argintul din munţi! În tot acest timp, România a avut o singură obiecţie: aceea privind vizele cu Canada! O referire punctuală şi tehnică, nu una de conţinut. Te întrebi: a realizat cineva, în România, un stu­diu de fundamentare privind impactul CETA asupra eco­no­miei? Desigur, nu. Deşi organizaţiile neguvernamentale au atras atenţia asupra efectelor negative ale unor prevederi din tratatele transatlantice, nimeni dintre oficiali nu a co­mentat şi nu şi-a asumat răspunderea. Un caz binecunoscut este arbitrajul internaţional pe tema Roşia Montană. Gabriel Resources a iniţiat un arbitraj la Curtea de la Washington, în cadrul căruia a anunţat, cu un revoltător tupeu, că va so­licita despăgubiri de patru miliarde de dolari pentru chel­tu­ielile presupuse pe care le-ar fi efectuat şi pentru "veniturile estimate". În acest context, preşedintele şi primul ministru din România sunt solicitaţi să profite de acest moment istoric şi să ceară redeschiderea negocierilor privind CETA, din care vor trebui să propună eliminarea capitolului In­ves­tiţii. Indiferent de maşinaţiile purtate de guvernul canadian, aflat în vizită la Bruxelles, opoziţia Valoniei ar trebui să ne pună pe gânduri: "Aş prefera ca această entitate, Curtea de la Washington, să dispară cu totul şi să ne bazăm pe tri­bu­nalele noastre", spune primul ministru al Valoniei, Mag­nette. Bine-ar fi să fie auzit şi la noi.