ANDERS KALIFF - "Între vechiul teritoriu al României şi vechiul teritoriu al Suediei au existat legături clare"

- arheolog şi profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia -

"Descoperirile dacice importante sunt ţinute în conservare. Nu apar în muzee"

- Înainte de toate, vă mulţumesc pentru reco­mandările dvs., extrem de utile şi importante, pentru călătoria mea în Suedia. Am descoperit, cu uimire, lu­cruri ce seamănă izbitor cu ceea ce avem în Ro­mâ­nia! Sunt simple coinci­denţe, sau putem vorbi des­­pre legături concrete între Dacia şi Suedia, în urmă cu mii de ani?

- Nu sunt coincidenţe. Între vechiul teritoriu al Su­ediei şi vechiul teritoriu al României au existat le­gă­turi clare. Ca arheolog, am studiat contactele tim­purii dintre Scandinavia şi zona Mării Negre. Timp de mulţi ani, am fost doar câţiva cercetători interesaţi de aceste subiecte, în con­trast cu secolul XX sau chiar mai demult, când ele erau considerate foarte im­por­tante. Dar lucrurile se schimbă astăzi din nou. Există iarăşi o extraor­di­nară deschidere pentru a afla despre legăturile tim­pu­rii dintre populaţii şi des­­pre migraţia lor, mai ales în lumina ultimelor des­coperiri, realizate cu ajutorul studiului ADN-ului. Cercetările recente confirmă în mod clar că există contacte timpurii între aceste zone şi că dacii au legături cu Scandinavia. De ase­menea, des­co­pe­ririle arheologice sugerează con­tacte foarte strânse în epo­ca pre-romană cu zona Sântana de Mureş din Ro­mâ­nia.

- Din păcate, în muzeele din Stockholm pe care le-am vizitat nu apare nicăieri notată această apro­piere. Numele de Dacia sau România nu sunt nici măcar men­ţio­nate. Mai mult, anumite obiecte im­por­tante, pre­cum brăţările cu cap de şarpe sau cu­ţitul curbat, descoperite în mormântul femeii din Skälv, nu sunt expuse deloc, iar grămezile de bră­ţări dacice din argint sunt prezentate cu titlu gene­ric. Cum vă explicaţi aceste ciudăţenii?

- Mă bucur că aţi reuşit să vedeţi câteva muzee din Stockholm dar, aşa cum spuneţi, trebuie să recu­nosc că nu este uşor să găsiţi explicaţii pentru anumite obiecte care vă interesează pe dvs. Ceea ce aţi văzut în Muzeul de Istorie, de exemplu, este doar o parte a artefactelor ce leagă vechea Dacie de Scan­dinavia şi Suedia! De fapt, descoperirile din locuri importante pentru ceea ce căutaţi, precum Skälv, Linneberg, Smörkullen, G?tebo şi altele, nici măcar nu sunt expuse în muzeu! Sunt conservate în depozit şi nu este uşor să ai acces la ele. Cred că s-a mers prea mult pe ideea populistă de a face un muzeu cu expoziţii uşoa­re, pentru publicul larg, mai degrabă decât un muzeu bazat pe istorie şi arheologie, şi din cauza asta, obiectele însele nu sunt în centrul atenţiei. Totuşi, câteva obiecte descoperite la Smörkullen le-aţi putut ve­dea în Camera Aurului.

 "Cele mai clare argumente sunt necropolele cu pietre aşezate în picioare"

- Pornind de la descoperirile arheologice, care credeţi că este cel mai bun argument pentru legă­tura din­tre Scan­di­na­via şi teritoriul vechii Da­cii?

- Cea mai clară legătură este aşa-numita cultură Wiel­bark-Sântana de Mureş-Cer­nia­hov. Ea aparţine unei popu­laţii cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enig­­me şi stârneşte multe în­trebări. Ideea este că această popu­laţie, întâlnită şi în Sue­dia, se întindea şi în Polonia, în re­giunea Pomerania, şi în Tran­silvania, până la Nistru şi Ki­ev. Cele mai clare dar şi frec­vente argumente sunt aces­te necropole cu cercuri de piatră şi lespezi aşezate în picioare, al căror înţeles s-a pierdut, ase­mă­nă­toare întru­cât­va cu Sar­mi­ze­getusa. Cred că aceas­tă popu­laţie nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un ames­tec cu grupurile domi­nan­te de goţi şi, cu siguranţă, alianţe prin că­sătorii.

"Cele mai importante urme au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial"

- Aşa cum mi-aţi recomandat, am fost la cimi­tirul din Skälv, unde a fost descoperită o necropolă şi mai multe morminte, printre care şi cel al unei femei. De ce credeţi că este atât de important acest mormânt?

- Cimitirul de la Skälv şi mormântul femeii de acolo sunt reprezentative pentru legăturile dintre Scan­­dinavia şi populaţia aceasta, din urmă cu 2500 de ani, ce se întindea până la Marea Neagră. În primul rând, sunt aceleaşi pietre mai mici, aşezate pe o formă rotundă, la mijloc cu pie­tre mari, aşezate în picioare. Apoi este mormântul femeii. Nu doar că lângă ea s-a descoperit un cuţit curbat - cuţitul curbat, de tip dacic, fi­ind ceva co­mun, în toate desco­pe­ririle din Oster­gotland, dar acolo a­vem şi un pan­dan­tiv interesant, şi două brăţări iden­­tice cu cele găsite în Polonia şi despre care arheologii de acolo spun că sunt dacice. Din des­coperiri ne dăm seama că ea a fost o per­soană importantă, ve­nită pro­babil din zona Europei de răsărit. Este o aşe­zare tipică pentru această popu­la­ţie foarte miş­cătoare, unde în­tâlnim toate ele­men­tele repre­zen­ta­tive - pie­tre, ar­me, bijuterii. Din pă­­cate, cele mai im­portante infor­ma­ţii des­pre a­ceas­tă populaţie s-au pier­dut. În par­te, pen­tru că Schindler, ar­heo­lo­gul care s-a ocupat de cel mai mare cimitir de la Wielbark, cu 3000 de mor­­minte, nu şi-a pu­bli­cat decât par­ţial cercetările, iar în tim­pul celui de-al Doilea Răz­boi Mon­dial, ma­jo­ri­­tatea descope­ri­rilor au fost dis­truse.