Când buturuga mică răstoarnă carul mare

Ion Longin Popescu
Zilele acestea, mica provincie belgiană Valonia a res­pins, în mod cât se poate de democratic, propunerea Comi­siei Europene de a semna Acordul Economic și Comercial Cuprinzător cu Canada (CETA).

Fără nici un comentariu, România s-a aliniat trend-ului vest european, ignorând să-și consulte ce­tățenii și să le asculte îngrijorările cu privire la acordurile comerciale de generație nouă. După căderea TTIP, adică a acordului comercial cu SUA, căderea CETA rupe, în mod natural, relația dintre lu­mea artificială, corporatistă, și spațiul viu al Europei Unite. Prima concluzie pe care guvernele "ascunse" ale UE ar tre­bui s-o ia în considerație este respectarea voinței populare, a organizațiilor neguvernamentale, a demonstrațiilor și apelurilor publice. Guvernele să țină seama de îngrijorările intelectualilor, ale tineretului și ecologiștilor, fiind de bun simț să le introducă în orice tratat negociat cu partenerii Europei. Luând ca reper ultimul an, au fost remarcați și ofi­ciali guvernamentali care s-au opus CETA și TTIP. Astfel, ministrul polonez al agriculturii și prim-ministrul austriac au fost vehemenți față de noul sistem juridic, deschis prefe­ren­țial corporațiilor străine, dar nu și investitorilor sau an­tre­prenorilor naționali. Cu alte cuvinte, să dăm libertate to­tală unei corporații ca Gold Corporation, dar să împiedicăm statul român să-și apere aurul și argintul din munți! În tot acest timp, România a avut o singură obiecție: aceea privind vizele cu Canada! O referire punctuală și tehnică, nu una de conținut. Te întrebi: a realizat cineva, în România, un stu­diu de fundamentare privind impactul CETA asupra eco­no­miei? Desigur, nu. Deși organizațiile neguvernamentale au atras atenția asupra efectelor negative ale unor prevederi din tratatele transatlantice, nimeni dintre oficiali nu a co­mentat și nu și-a asumat răspunderea. Un caz binecunoscut este arbitrajul internațional pe tema Roșia Montană. Gabriel Resources a inițiat un arbitraj la Curtea de la Washington, în cadrul căruia a anunțat, cu un revoltător tupeu, că va so­licita despăgubiri de patru miliarde de dolari pentru chel­tu­ielile presupuse pe care le-ar fi efectuat și pentru "veniturile estimate". În acest context, președintele și primul ministru din România sunt solicitați să profite de acest moment istoric și să ceară redeschiderea negocierilor privind CETA, din care vor trebui să propună eliminarea capitolului In­ves­tiții. Indiferent de mașinațiile purtate de guvernul canadian, aflat în vizită la Bruxelles, opoziția Valoniei ar trebui să ne pună pe gânduri: "Aș prefera ca această entitate, Curtea de la Washington, să dispară cu totul și să ne bazăm pe tri­bu­nalele noastre", spune primul ministru al Valoniei, Mag­nette. Bine-ar fi să fie auzit și la noi.