"Descoperirile dacice importante sunt ținute în conservare. Nu apar în muzee"
- Înainte de toate, vă mulțumesc pentru recomandările dvs., extrem de utile și importante, pentru călătoria mea în Suedia. Am descoperit, cu uimire, lucruri ce seamănă izbitor cu ceea ce avem în România! Sunt simple coincidențe, sau putem vorbi despre legături concrete între Dacia și Suedia, în urmă cu mii de ani?
- Nu sunt coincidențe. Între vechiul teritoriu al Suediei și vechiul teritoriu al României au existat legături clare. Ca arheolog, am studiat contactele timpurii dintre Scandinavia și zona Mării Negre. Timp de mulți ani, am fost doar câțiva cercetători interesați de aceste subiecte, în contrast cu secolul XX sau chiar mai demult, când ele erau considerate foarte importante. Dar lucrurile se schimbă astăzi din nou. Există iarăși o extraordinară deschidere pentru a afla despre legăturile timpurii dintre populații și despre migrația lor, mai ales în lumina ultimelor descoperiri, realizate cu ajutorul studiului ADN-ului. Cercetările recente confirmă în mod clar că există contacte timpurii între aceste zone și că dacii au legături cu Scandinavia. De asemenea, descoperirile arheologice sugerează contacte foarte strânse în epoca pre-romană cu zona Sântana de Mureș din România.
- Din păcate, în muzeele din Stockholm pe care le-am vizitat nu apare nicăieri notată această apropiere. Numele de Dacia sau România nu sunt nici măcar menționate. Mai mult, anumite obiecte importante, precum brățările cu cap de șarpe sau cuțitul curbat, descoperite în mormântul femeii din Skälv, nu sunt expuse deloc, iar grămezile de brățări dacice din argint sunt prezentate cu titlu generic. Cum vă explicați aceste ciudățenii?
- Mă bucur că ați reușit să vedeți câteva muzee din Stockholm dar, așa cum spuneți, trebuie să recunosc că nu este ușor să găsiți explicații pentru anumite obiecte care vă interesează pe dvs. Ceea ce ați văzut în Muzeul de Istorie, de exemplu, este doar o parte a artefactelor ce leagă vechea Dacie de Scandinavia și Suedia! De fapt, descoperirile din locuri importante pentru ceea ce căutați, precum Skälv, Linneberg, Smörkullen, G?tebo și altele, nici măcar nu sunt expuse în muzeu! Sunt conservate în depozit și nu este ușor să ai acces la ele. Cred că s-a mers prea mult pe ideea populistă de a face un muzeu cu expoziții ușoare, pentru publicul larg, mai degrabă decât un muzeu bazat pe istorie și arheologie, și din cauza asta, obiectele însele nu sunt în centrul atenției. Totuși, câteva obiecte descoperite la Smörkullen le-ați putut vedea în Camera Aurului.
"Cele mai clare argumente sunt necropolele cu pietre așezate în picioare"
- Pornind de la descoperirile arheologice, care credeți că este cel mai bun argument pentru legătura dintre Scandinavia și teritoriul vechii Dacii?
- Cea mai clară legătură este așa-numita cultură Wielbark-Sântana de Mureș-Cerniahov. Ea aparține unei populații cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enigme și stârnește multe întrebări. Ideea este că această populație, întâlnită și în Suedia, se întindea și în Polonia, în regiunea Pomerania, și în Transilvania, până la Nistru și Kiev. Cele mai clare dar și frecvente argumente sunt aceste necropole cu cercuri de piatră și lespezi așezate în picioare, al căror înțeles s-a pierdut, asemănătoare întrucâtva cu Sarmizegetusa. Cred că această populație nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un amestec cu grupurile dominante de goți și, cu siguranță, alianțe prin căsătorii.
"Cele mai importante urme au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial"
- Așa cum mi-ați recomandat, am fost la cimitirul din Skälv, unde a fost descoperită o necropolă și mai multe morminte, printre care și cel al unei femei. De ce credeți că este atât de important acest mormânt?
- Cimitirul de la Skälv și mormântul femeii de acolo sunt reprezentative pentru legăturile dintre Scandinavia și populația aceasta, din urmă cu 2500 de ani, ce se întindea până la Marea Neagră. În primul rând, sunt aceleași pietre mai mici, așezate pe o formă rotundă, la mijloc cu pietre mari, așezate în picioare. Apoi este mormântul femeii. Nu doar că lângă ea s-a descoperit un cuțit curbat - cuțitul curbat, de tip dacic, fiind ceva comun, în toate descoperirile din Ostergotland, dar acolo avem și un pandantiv interesant, și două brățări identice cu cele găsite în Polonia și despre care arheologii de acolo spun că sunt dacice. Din descoperiri ne dăm seama că ea a fost o persoană importantă, venită probabil din zona Europei de răsărit. Este o așezare tipică pentru această populație foarte mișcătoare, unde întâlnim toate elementele reprezentative - pietre, arme, bijuterii. Din păcate, cele mai importante informații despre această populație s-au pierdut. În parte, pentru că Schindler, arheologul care s-a ocupat de cel mai mare cimitir de la Wielbark, cu 3000 de morminte, nu și-a publicat decât parțial cercetările, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, majoritatea descoperirilor au fost distruse.