ANDERS KALIFF - "Între vechiul teritoriu al României și vechiul teritoriu al Suediei au existat legături clare"

Catalin Manole
- arheolog și profesor la Universitatea din Uppsala, Suedia -

"Descoperirile dacice importante sunt ținute în conservare. Nu apar în muzee"

- Înainte de toate, vă mulțumesc pentru reco­mandările dvs., extrem de utile și importante, pentru călătoria mea în Suedia. Am descoperit, cu uimire, lu­cruri ce seamănă izbitor cu ceea ce avem în Ro­mâ­nia! Sunt simple coinci­dențe, sau putem vorbi des­­pre legături concrete între Dacia și Suedia, în urmă cu mii de ani?

- Nu sunt coincidențe. Între vechiul teritoriu al Su­ediei și vechiul teritoriu al României au existat le­gă­turi clare. Ca arheolog, am studiat contactele tim­purii dintre Scandinavia și zona Mării Negre. Timp de mulți ani, am fost doar câțiva cercetători interesați de aceste subiecte, în con­trast cu secolul XX sau chiar mai demult, când ele erau considerate foarte im­por­tante. Dar lucrurile se schimbă astăzi din nou. Există iarăși o extraor­di­nară deschidere pentru a afla despre legăturile tim­pu­rii dintre populații și des­­pre migrația lor, mai ales în lumina ultimelor des­coperiri, realizate cu ajutorul studiului ADN-ului. Cercetările recente confirmă în mod clar că există contacte timpurii între aceste zone și că dacii au legături cu Scandinavia. De ase­menea, des­co­pe­ririle arheologice sugerează con­tacte foarte strânse în epo­ca pre-romană cu zona Sântana de Mureș din Ro­mâ­nia.

- Din păcate, în muzeele din Stockholm pe care le-am vizitat nu apare nicăieri notată această apro­piere. Numele de Dacia sau România nu sunt nici măcar men­țio­nate. Mai mult, anumite obiecte im­por­tante, pre­cum brățările cu cap de șarpe sau cu­țitul curbat, descoperite în mormântul femeii din Skälv, nu sunt expuse deloc, iar grămezile de bră­țări dacice din argint sunt prezentate cu titlu gene­ric. Cum vă explicați aceste ciudățenii?

- Mă bucur că ați reușit să vedeți câteva muzee din Stockholm dar, așa cum spuneți, trebuie să recu­nosc că nu este ușor să găsiți explicații pentru anumite obiecte care vă interesează pe dvs. Ceea ce ați văzut în Muzeul de Istorie, de exemplu, este doar o parte a artefactelor ce leagă vechea Dacie de Scan­dinavia și Suedia! De fapt, descoperirile din locuri importante pentru ceea ce căutați, precum Skälv, Linneberg, Smörkullen, G?tebo și altele, nici măcar nu sunt expuse în muzeu! Sunt conservate în depozit și nu este ușor să ai acces la ele. Cred că s-a mers prea mult pe ideea populistă de a face un muzeu cu expoziții ușoa­re, pentru publicul larg, mai degrabă decât un muzeu bazat pe istorie și arheologie, și din cauza asta, obiectele însele nu sunt în centrul atenției. Totuși, câteva obiecte descoperite la Smörkullen le-ați putut ve­dea în Camera Aurului.

 "Cele mai clare argumente sunt necropolele cu pietre așezate în picioare"

- Pornind de la descoperirile arheologice, care credeți că este cel mai bun argument pentru legă­tura din­tre Scan­di­na­via și teritoriul vechii Da­cii?

- Cea mai clară legătură este așa-numita cultură Wiel­bark-Sântana de Mureș-Cer­nia­hov. Ea aparține unei popu­lații cu trăsături tipice, care încă este acoperită de enig­­me și stârnește multe în­trebări. Ideea este că această popu­lație, întâlnită și în Sue­dia, se întindea și în Polonia, în re­giunea Pomerania, și în Tran­silvania, până la Nistru și Ki­ev. Cele mai clare dar și frec­vente argumente sunt aces­te necropole cu cercuri de piatră și lespezi așezate în picioare, al căror înțeles s-a pierdut, ase­mă­nă­toare întru­cât­va cu Sar­mi­ze­getusa. Cred că aceas­tă popu­lație nu a migrat masiv. Cel mai probabil a fost un ames­tec cu grupurile domi­nan­te de goți și, cu siguranță, alianțe prin că­sătorii.

"Cele mai importante urme au fost distruse în timpul celui de-al Doilea Război Mondial"

- Așa cum mi-ați recomandat, am fost la cimi­tirul din Skälv, unde a fost descoperită o necropolă și mai multe morminte, printre care și cel al unei femei. De ce credeți că este atât de important acest mormânt?

- Cimitirul de la Skälv și mormântul femeii de acolo sunt reprezentative pentru legăturile dintre Scan­­dinavia și populația aceasta, din urmă cu 2500 de ani, ce se întindea până la Marea Neagră. În primul rând, sunt aceleași pietre mai mici, așezate pe o formă rotundă, la mijloc cu pie­tre mari, așezate în picioare. Apoi este mormântul femeii. Nu doar că lângă ea s-a descoperit un cuțit curbat - cuțitul curbat, de tip dacic, fi­ind ceva co­mun, în toate desco­pe­ririle din Oster­gotland, dar acolo a­vem și un pan­dan­tiv interesant, și două brățări iden­­tice cu cele găsite în Polonia și despre care arheologii de acolo spun că sunt dacice. Din des­coperiri ne dăm seama că ea a fost o per­soană importantă, ve­nită pro­babil din zona Europei de răsărit. Este o așe­zare tipică pentru această popu­la­ție foarte miș­cătoare, unde în­tâlnim toate ele­men­tele repre­zen­ta­tive - pie­tre, ar­me, bijuterii. Din pă­­cate, cele mai im­portante infor­ma­ții des­pre a­ceas­tă populație s-au pier­dut. În par­te, pen­tru că Schindler, ar­heo­lo­gul care s-a ocupat de cel mai mare cimitir de la Wielbark, cu 3000 de mor­­minte, nu și-a pu­bli­cat decât par­țial cercetările, iar în tim­pul celui de-al Doilea Răz­boi Mon­dial, ma­jo­ri­­tatea descope­ri­rilor au fost dis­truse.