Amănuntul că ideea îi vine liderului majorităţii parlamentare tocmai cu două luni înainte de alegeri şi nu cu trei ani în urmă, nici nu e, până la urmă, relevantă: aşa le vin parlamentarilor ideile bune, înainte de alegeri. Ce deranjează, însă, până la analiza fondului problemei, este faptul că legea - amendată în comisii şi în spaţiul public, măcar din punctul de vedere al reglementării taxei radio-TV - a trecut cu unanimitate de voturi. Mă număr printre cei care au o oroare de unanimităţi, moştenită de pe vremea Partidului Comunist. Deşi, chiar şi atunci, alegerile se mai câştigau cu 99,8%. Experienţa anilor de tranziţie mi-a întărit această oroare, şi nu pentru că ea se manifestă într-o societate pe care ne-o imaginăm liberă, în care fiecare voce contează, ci pentru că se manifestă, la noi, în fix două situaţii: când e vorba de propriile interese şi privilegii ale parlamentarilor (salarii, pensii speciale etc.) ori când e rost de puţin populism la mijloc, mai cu seamă înainte de alegeri.
Nu e prima oară când PSD lasă, abil, PNL-ul în ofsaid, cu propuneri cu tentă liberală, în care ascund, la fel de abil, tot felul de "şopârle", cum e acum cea cu taxa radio-TV. De fiecare dată, în loc să gândească cu propriul cap şi să-şi impună propriile viziuni, reacţia PNL e aceeaşi: de a vota cu două mâini propunerile PSD, de teamă, vezi, Doamne, să nu-şi dezamăgească electoratul. O scuză care nu face decât să jignească inteligenţa unui electorat de dreapta, care ştie, în principiu, ce vrea, şi pe care, oricum, PNL nu l-a ajutat cum se cuvine nici cât a fost la guvernare, darmite acum, când e în opoziţie parlamentară. Aşa că, în loc să facă o opoziţie de principiu - arătând slăbiciunile şi capcanele legii şi venind cu soluţii mai bune - PNL caută soluţii de conjunctură.
Spre deosebire de PNL, electoratul pe care, zice-se, îl reprezintă, chiar şi-a bătut capul să analizeze legea celor 102 taxe. A ieşit că vreo 40 de taxe, oricum nu le plăteşti, pentru că e imposibil să te încadrezi în categoria respectivă, iar alte vreo 30 de taxe sunt, iarăşi, improbabil de plătit. Altele se dau o dată în viaţă şi le-a dat, deja, tot omul, sau nu se mai plătesc: una e taxa de livret militar. Mai sunt câteva taxe pe care le plăteşti doar dacă ai firmă, vreo opt taxe care se plătesc anual şi ceva mai puţine care se plătesc la 5-10 ani. Mai sunt câteva deja scoase de guvernul Cioloş, iar totalul dă până în 90, nicidecum 102. Cam asta e cu marea demagogie legată de reducerea taxelor. Nu e prima oară când o chestiune cât se poate de serioasă e bagatelizată prin confiscarea ei de către anumite cercuri de interese sau prin proasta ei aplicare. Dacă, însă, tot a intrat în această horă cu PSD-ul, PNL putea să contribuie barem cu identificarea unor surse de venit, care să acopere gaura lăsată de unele dintre aceste taxe, căci aşa se fac legile responsabil, cu calcularea impactului bugetar şi cu soluţii alternative, când se propun scăderi de taxe. Nu de alta, dar Dacian Cioloş a ridicat deja serioase amendamente la "Legea Dragnea", iar dacă liberalii îl vor premier după alegeri (din convingere, sau tot ca soluţie de conjunctură?!), aşa cum declară, s-ar putea să aibă probleme cu legea asta, cât de curând...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
