Amănuntul că ideea îi vine liderului majorității parlamentare tocmai cu două luni înainte de alegeri și nu cu trei ani în urmă, nici nu e, până la urmă, relevantă: așa le vin parlamentarilor ideile bune, înainte de alegeri. Ce deranjează, însă, până la analiza fondului problemei, este faptul că legea - amendată în comisii și în spațiul public, măcar din punctul de vedere al reglementării taxei radio-TV - a trecut cu unanimitate de voturi. Mă număr printre cei care au o oroare de unanimități, moștenită de pe vremea Partidului Comunist. Deși, chiar și atunci, alegerile se mai câștigau cu 99,8%. Experiența anilor de tranziție mi-a întărit această oroare, și nu pentru că ea se manifestă într-o societate pe care ne-o imaginăm liberă, în care fiecare voce contează, ci pentru că se manifestă, la noi, în fix două situații: când e vorba de propriile interese și privilegii ale parlamentarilor (salarii, pensii speciale etc.) ori când e rost de puțin populism la mijloc, mai cu seamă înainte de alegeri.
Nu e prima oară când PSD lasă, abil, PNL-ul în ofsaid, cu propuneri cu tentă liberală, în care ascund, la fel de abil, tot felul de "șopârle", cum e acum cea cu taxa radio-TV. De fiecare dată, în loc să gândească cu propriul cap și să-și impună propriile viziuni, reacția PNL e aceeași: de a vota cu două mâini propunerile PSD, de teamă, vezi, Doamne, să nu-și dezamăgească electoratul. O scuză care nu face decât să jignească inteligența unui electorat de dreapta, care știe, în principiu, ce vrea, și pe care, oricum, PNL nu l-a ajutat cum se cuvine nici cât a fost la guvernare, darmite acum, când e în opoziție parlamentară. Așa că, în loc să facă o opoziție de principiu - arătând slăbiciunile și capcanele legii și venind cu soluții mai bune - PNL caută soluții de conjunctură.
Spre deosebire de PNL, electoratul pe care, zice-se, îl reprezintă, chiar și-a bătut capul să analizeze legea celor 102 taxe. A ieșit că vreo 40 de taxe, oricum nu le plătești, pentru că e imposibil să te încadrezi în categoria respectivă, iar alte vreo 30 de taxe sunt, iarăși, improbabil de plătit. Altele se dau o dată în viață și le-a dat, deja, tot omul, sau nu se mai plătesc: una e taxa de livret militar. Mai sunt câteva taxe pe care le plătești doar dacă ai firmă, vreo opt taxe care se plătesc anual și ceva mai puține care se plătesc la 5-10 ani. Mai sunt câteva deja scoase de guvernul Cioloș, iar totalul dă până în 90, nicidecum 102. Cam asta e cu marea demagogie legată de reducerea taxelor. Nu e prima oară când o chestiune cât se poate de serioasă e bagatelizată prin confiscarea ei de către anumite cercuri de interese sau prin proasta ei aplicare. Dacă, însă, tot a intrat în această horă cu PSD-ul, PNL putea să contribuie barem cu identificarea unor surse de venit, care să acopere gaura lăsată de unele dintre aceste taxe, căci așa se fac legile responsabil, cu calcularea impactului bugetar și cu soluții alternative, când se propun scăderi de taxe. Nu de alta, dar Dacian Cioloș a ridicat deja serioase amendamente la "Legea Dragnea", iar dacă liberalii îl vor premier după alegeri (din convingere, sau tot ca soluție de conjunctură?!), așa cum declară, s-ar putea să aibă probleme cu legea asta, cât de curând...