Printre vilele impresionante, unele ridicate în perioada interbelică, se află şi un bloc vechi şi ponosit. O coală A4, lipită pe un geam de la parter, indică, printr-o săgeată, intrarea în apartamentul celor de la Asociaţia Salvaţi Bucureştiul, un ONG care s-a luptat ani de zile pentru venerabilele clădiri de patrimoniu ale Capitalei, iar anul acesta a intrat în politică, devenind Uniunea Salvaţi Bucureştiul şi apoi Uniunea Salvaţi România. Înăuntru, în sediul modest, înţesat de dosare cu semnături ale susţinătorilor, forfotesc câţiva tineri. Numai tineri! Îmi spun, zâmbind, că Nicuşor Dan, care are 47 de ani, este cel mai în vârstă membru. În timp ce aştept pentru interviu, intră voluntari cu liste de semnături. Oameni de toate felurile, vârstele şi condiţiile sociale, scârbiţi de modul în care se face politică la noi, vor să dea o mână de ajutor. Uniunea Salvaţi România pare mai degrabă o mişcare socială decât un partid. O formă de revoltă ridicată de la firul ierbii, care îşi doreşte să fie auzită şi în parlament.
Liderul fostului ONG, domnul Nicuşor Dan, este el însuşi o figură atipică pentru politica românească. Ardelean, de loc din Făgăraş, matematician titrat, cu doctorat la Paris şi slujbă de cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române, a făcut pasul mare şi a intrat în viaţa civică a Bucureştiului, iar de curând şi în politică. De ce a părăsit societatea civilă şi ce motive am avea să îl votăm în toamnă am încercat să aflu de la el prin interviul de mai jos.
"Dacă lucrurile ar fi mers bine în România, nu intram în politică"
- Sunteţi la început de drum în politică şi aţi făcut pentru asta un pas uriaş: de la un ONG care luptă pentru patrimoniul arhitectonic al Bucureştiului, la un partid care se bate în alegerile locale, şi acum, şi în alegerile parlamentare. De ce?
- Consider întrebarea dumneavoastră perfect legitimă. Mulţi s-au întrebat de ce am făcut acest pas. O să cobor puţin în timp pentru a vă lămuri. În anul 2008 am semnat, din partea ONG-ului pe care-l reprezentam, un pact, împreună cu partidele politice care au candidat, şi cu candidaţii la Primăria Generală şi la Consiliul General. Era un pact pentru Bucureşti, pe care, după ce partidele l-au semnat bucuroase, imediat l-au şi încălcat. Am trăit vreo două sau trei luni "de miere", aşa cum se întâmplă întotdeauna înainte de campania electorală, când e o mare iubire în lume: partidele politice, toate şi toţi îţi promit, te invită la şedinţe, te invită să scrii programe împreună cu ei, dar după aceea nu se mai întâmplă nimic. Aşa că pactul nostru a rămas o simplă bucată de hârtie. Din postura noastră de ONG, nu puteam decât să atragem atenţia asupra unor lucruri, eventual să mergem în instanţă ca să blocăm nişte demolări sau construcţii ilegale, dar nu reuşeam să influenţăm în niciun fel mersul general al oraşului. Pentru asta era obligatoriu să intrăm în politică.
"Propunem normalitate. De asta vom fi votaţi"
- Noi venim pe un val de aşteptare a oamenilor, pentru o schimbare în viaţa politică; în primul rând, se aşteaptă o schimbare a moralităţii omului politic, iar în al doilea rând se aşteaptă să apară oameni competenţi. Multă lume mi-a spus că "şocul" pe care îl au când văd, fie la TV, fie în alte medii, oameni din USB (acum USR), este că văd oameni normali, care vorbesc normal, se comportă normal - cu alte cuvinte, dau un sentiment de apropiere de problemele pe care le au oamenii obişnuiţi. Acesta este un prim motiv pentru care vom fi votaţi. Cam asta aducem noi nou: nişte oameni care n-au mai făcut politică, care au, în schimb, o carieră profesională solidă în spate, care nu au fost prinşi în chestiuni de natură imorală şi care fac ce fac pentru binele comun şi nu pentru binele lor personal. Sunt oameni care, dacă lucrurile ar fi mers bine în România, nu ar fi făcut niciunul dintre ei politică; ar fi avut viaţa lor, familia lor, cariera lor şi şi-ar fi văzut doar de ele. La fel s-ar fi întâmplat şi cu mine, aş fi rămas un cercetător pasionat de matematică. Chiar şi acum mai visez, uneori, soluţii la proiectele pe care le-am început în matematică şi nu am avut timp să le continui. Dacă aş fi trăit într-o ţară aşezată, m-aş fi ocupat numai de ele.
- Sunteţi la momentul zero, după o îndelungată activitate în societatea civilă. Ce aţi vrea să faceţi, odată ajunşi în parlament?
- Ţelul nostru este să fim mai mult decât un partid-balama, pentru că vrem ca Guvernul să depindă de voturile noastre, şi nu vrem să facem alianţe cu alte partide. Vrem să avem o relaţie exclusivă cu prim-ministrul, să negociem programul şi termenele în care lucrurile să se întâmple, să ameninţăm cu retragerea sprijinului, dacă sunt acte de corupţie în interiorul Guvernului sau dacă lucrurile pe care le-am pus în programul de guvernare nu se realizează. Nu o să negociem posturi de ministru, secretar de stat, pentru că pe noi ne interesează o schimbare a României, nu nişte fotolii.
- Ce prim-ministru veţi sprijini?
- În momentul de faţă, cu o foarte mare probabilitate, varianta noastră de prim-ministru este Dacian Cioloş.
- În cazul când veţi avea de spus un cuvânt în programul de guvernare al României, care sunt punctele lui cele mai importante pentru care veţi milita?
- Primul dintre ele este rezolvarea, în sfârşit, a acestui flagel al achiziţiilor publice. Vrem să implementăm un program centralizat la nivelul României care să verifice automat, pe anumiţi parametri, tot ce înseamnă achiziţie publică, şi acolo unde se încalcă nişte parametri să se aprindă un beculeţ roşu. Pentru că sumele pe care autorităţile centrale şi locale din România le cheltuie pe achiziţii publice sunt de ordinul a 15 miliarde de euro pe an - şi dacă socotim că 30% din aceşti bani sunt furaţi (preşedintele Curţii de Conturi a zis, chiar, că se fură 40%), asta înseamnă 4 miliarde de euro pe an, e o sumă uriaşă. Cu banii ăştia faci autostrada Constanţa-Nădlac, integral... Am vrea să implementăm şi un mecanism de finanţare pe proiect, care să fie foarte transparent, în acelaşi mod în care se finanţează fondurile europene, pentru a rezolva şi problema investiţiilor pe care Ministerul Dezvoltării le aprobă pentru oraşe şi comune. Acolo, practic, nu există niciun fel de criterii de acordare, e doar un sistem opac de răsplătire politică a primarilor fideli partidului aflat la guvernare. Apoi, suntem foarte interesaţi de dezvoltarea economică; vrem ca România să-şi folosească acele câteva avantaje competitive pe care le are pe piaţa globală - unul dintre ele este şcoala bună de IT. Şi vrem ca România să devină unul din liderii mondiali în câteva din zonele economice de valoare adăugată mare - de exemplu, în industria datelor.
"Marea prioritate să fie infrastructura"
- Toate sunt importante, dar cred că principalul punct ar trebuie să fie, în sfârşit, prioritizarea a tot ce înseamnă marea infrastructură în România; să terminăm odată autostrada Constanţa-Nădlac, unde punctul cel mai sensibil este porţiunea care va lega Piteştiul de Sibiu, mai ales că aici avem şi bani europeni. Pe partea de infrastructură suntem, de asemenea, foarte sensibili la legarea Moldovei de vestul Europei - şi programul nostru conţine, explicit, autostrada Târgu Mureş-Iaşi, pentru că în România este o diferenţă foarte mare între Est şi Vest, privind locurile de muncă. Vrem să aducem investitori în Moldova, pentru că singurul motiv pentru care ei se opresc la Sebeş sau la Lugoj şi nu merg la Vaslui este acea zi şi jumătate în plus, sau chiar două zile în cazurile grave, pe care tirurile lor sunt nevoite să le facă în drumul spre piaţa vestică. Eu cred că toate aceste propuneri sunt realizabile, alături de investiţii în sănătate şi educaţie, dacă vom avea dezvoltare economică, şi reducerea cheltuielilor pe achiziţii publice prin eliminarea furturilor.
- Tot ce-aţi spus până acum este foarte pragmatic, chiar vi s-a reproşat lucrul acesta, că veniţi doar cu lucruri practice, care ţin de administraţie, şi nu vă asumaţi o identitate - de stânga sau de dreapta. Lumea vă percepea ca fiind mai degrabă de stânga, fiind liderul unui ONG care e implicat în probleme vecine cu ecologia. Până la urmă, ce culoare aveţi?
- Rămânem în continuare nedefiniţi ideologic, centraţi doar pe acele măsuri care sunt prioritare pentru România, dintre care unele vor fi încadrate la stânga, altele la dreapta spectrului politic. Ele sunt însă priorităţi ale României, nu sunt nici de stânga, nici de dreapta, aşa cum sunt multe din lucrurile pe care le-am discutat până acum. Avem, aşadar, în partid, şi oameni de stânga, şi de dreapta, avem şi ecologişti, şi libertarieni, progresişti şi conservatori, care au viziuni diferite referitor la tradiţii, Occident, drepturile minorităţilor etc. Fireşte, există şi tensiuni între noi, dar mai presus de toate există nişte urgenţe ale României, ca acelea pe care le-am menţionat anterior, şi pentru care suntem cu toţii împreună 100%.
- În cât timp credeţi că va ajunge România aşa cum o doriţi?
- Dacă în următorii patru ani avem un guvern responsabil, eu cred că putem să avem şi o administraţie publică eficientă şi transparentă, şi stoparea cheltuirii aberante a banului public, şi un proiect de investiţii pe termen lung pentru marea infrastructură, şi o aşezare pe priorităţi a investiţiilor în oraşe şi sate. Şi toate astea se pot face în doar patru ani de guvernare cinstită şi responsabilă.
Fotografiile autorului
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
