- Stimată doamnă, a venit toamna şi, vorba poetului, inimile noastre parcă vor să fie învelite şi puse la adăpost. Dvs. cu ce vă acoperiţi inima, când pe lume coboară ceaţa şi ploile?
- Frumoasă întrebare şi grea. Doar că eu sunt genul de om care nu aşteaptă să vină toamna, pentru a-şi acoperi inima! Sentimentală fiind, caut permanent ceva sub care să-mi ascund inima. O mască, de pildă, şansa celor sentimentali, aşa cum am scris şi în cartea mea "Căutând iubirea", care s-a retipărit la editura "Orizonturi". O mască poate fi una de carnaval veneţian, de carnaval brazilian sau de Halloween. Una elegantă, una excentrică sau una înfiorătoare... Gluga aceea din basme care te face invizibil faţă de toţi, şi faţă de duşmani, şi faţă de prieteni... Să arătăm cine suntem pe altă cale. Să nu ne arătăm pe faţă sentimentele adevărate, să nu recunoaştem că iubim. Ceea ce nu înseamnă că atunci când mă aflu pe scenă, nu-mi las inima să se bucure, să respire, să ofere din plin.
Minunea de pe bolovan
- Da, cu adevărat! Anul acesta cu atât mai mult, pentru că peste vară am lucrat la o premieră în activitatea mea: un videoclip cuprinzând o rugăciune, Rugăciunea Sfintei Cruci. Am dedicat-o sărbătorii de pe 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci, şi mă bucur mult că deja a depăşi cincisprezece mii de vizualizări pe You Tube. Pe lângă aceasta, în ediţia emisiunii Opriţi Timpul, dedicată zilei mele de naştere, voi lansa un CD de autor, care cuprinde paisprezece compoziţii proprii, adunate prima oară pe acelaşi suport muzical! CD-ul se va numi, desigur, "Ne cunoaştem din vedere" - cea mai cunoscută dintre compoziţiile mele. Aşadar, chiar că toamna e pentru mine vremea răsplăţii pentru un an de muncă. Mai avem de filmat câteva ediţii ale emisiunii mele şi apoi vine o binemeritată vacanţă.
- O rugăciune pe You Tube, în locul unui videoclip muzical? De ce?
- De ce? Din dorinţa de a oferi oamenilor o rugăciune aparte, pe care eu o am de foarte mulţi ani de la o prietenă a mamei mele şi pe care puţină lume o ştie. E în casa mea de când eram studentă şi e talismanul meu norocos. Aş vrea enorm să le facă bine tuturor. Este un gest de mulţumire al meu către Dumnezeu, pentru cât succes şi daruri mi-a dat în viaţă. Ca fundal pentru recitarea acestei rugăciuni, eu mi-am imaginat mereu un râu. Aşadar, mai bine de o lună din această vară mi-am petrecut-o căutând acest râu. Unul nici pre iute, nici prea domol, un râu de munte, fără locuri de grătare, o apă curată. Ei bine, l-am aflat, între două dealuri, într-un sat. Nu divulg locul. Vreau să mă bucur de el doar eu. Evident, în acest clip, e prezentă doar vocea mea. Nici trimiterea către religie nu e evidentă. Există un singur fragment, culmea minunii Lui Dumnezeu: nişte cruci găsite scrijelite pe un bolovan din acel râu. Găsite, pur şi simplu, acolo. Nimic regizat. O bucurie nemărginită a fost acest clip, filmarea, mesajul, o bucurie şi mai mare a fost primirea grozavă de care a avut parte pe Internet. Sunt foarte mulţumită.
O miză maximă: profesia
- Nu ştiu exact... Am multe preocupări intelectuale care nu ţin de muzică, televiziune sau scenă. Şi, din fericire, azi Internetul îţi oferă toată informaţia de care ai nevoie. De exemplu, sunt pasionată de misterul care învăluie civilizaţiile pierdute ale lumii antice şi urmăresc scriitori ca Eric von Däniken sau Graham Hancock. Avem mari autori în domeniu, şi în România, precum Dan Apostol, Ion Hobana, Florin Gheorghiţă sau Doru Davidovici. Având aceste preocupări, am privilegiul să nu mă plictisesc niciodată şi să privesc întâlnirea cu vârsta a treia dintr-o perspectivă... cosmică.
- Emisiunea dumneavoastră "Opriţi timpul" merge... ceas! Aveţi ani buni de când o realizaţi, de parcă aţi fi descoperit alchimia veşniciei. Şi, privindu-vă, am impresia uneori că opriţi timpul cu adevărat... Cum reuşiţi să fiţi atât de proaspătă şi în carieră, şi în simpla dvs. apariţie?
- Probabil, convingerea că am o utilitate, că nu-mi trăiesc viaţa degeaba. Oricum, am fost mereu un om activ. Şi-apoi, eu nu mai am părinţi, eu nu am soţ, nu am copii, nu am nepoţi, nu am câine. Am numai meseria mea. Să nu uităm acest detaliu. Dacă aveam o familie, sigur că altfel ar fi stat lucrurile, sigur nu mai puteam avea această dedicaţie pentru meserie sau această libertate de mişcare. Dar eu mi-am ales felul acesta de viaţă încă din facultate. Sunt un om care a ales să nu aibă o familie, ca să nu fiu nevoită să am constrângeri şi astfel să-mi rănesc familia, să o părăsesc plecând în turnee sau călătorii. Amintiţi-vă, am locuit pe trei continente!... Nu am vrut să dezamăgesc oameni, chiar dacă la rândul meu am fost şi rănită. Dar cariera nu m-a dezamăgit niciodată. În plus, nu mai am vârsta nebuniilor, a amorurilor, nu mai am dispoziţia pe care o aveam la 20, 30, 40 de ani. În locul lor, îmi inventez preocupări frumoase, care nu ţin numai de scenă, ci şi de iscodirile minţii, de curiozitate, de dorinţa de a şti. Ele îmi dau optimismul şi aripile de care mă întrebi.
- Păreţi mereu pe fugă, aveţi concerte, apăreţi pe micul ecran, nu simţiţi nevoia şi de răgaz?
- Sunt flatată că oamenii încă vor să mă revadă şi să reasculte cântecele mele vechi şi noi! Este un "bis" oferit mie cu generozitate de către Bunul Dumnezeu, pentru care fac multă osteneală fizică, dar bucuria spirituală este cea mai mare răsplată! În plus, călătorind de cele mai multe ori singură, cu maşina, am ocazia să mă pot opri unde vreau. Chiar şi o oprire de câteva ore poate cântări uneori cât un mic concediu...
- Am fost de curând la Baia Mare, şi una din doamnele care au organizat Festivalul Castanelor mi-a prilejuit o nouă întâlnire de excepţie cu IPS Iustinian, mitropolitul Maramureşului. Are 96 de ani şi arată precum unul dintre Sfinţii zugrăviţi în Icoane. Am intrat, i-am sărutat dreapta şi l-am întrebat: "Ce mai faceţi, Sfinţia Voastră?" "Îmi duc Crucea, asta fac.", mi-a răspuns... De ziua mea, îmi doresc să fiu sănătoasă şi mai deşteaptă decât am fost până acum, să nu cad în ridicol, să «simt» când va veni vremea să mă retrag, şi să-mi ajute Dumnezeu să-mi duc şi eu Crucea, câtă vreme îmi va mai da aici, pe pământ! Iar vouă, dragii mei, vă mulţumesc pentru că nu mă uitaţi!
- La mulţi ani, stimată doamnă!
- Vă mulţumesc enorm.
Foto: Agerpres (1)
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
