Date generale
În majoritatea cazurilor sunt afectate ambele mâini, însă este posibil ca şi alte articulaţii să aibă de suferit. Simptomele cele mai frecvente sunt durerile articulare, inflamaţiile şi restrângerea libertăţii de mişcare, dar şi stările de oboseală extremă, febra, pierderea poftei de mâncare, mărirea ganglionilor limfatici, nodulii reumatoizi şi anchiloza încheieturilor la trezirea din somn sau după un interval de repaos.
Statisticile ne informează că suferinzii de artrită reumatoidă reprezintă între 0,5 şi 1% din populaţia globului. Este vorba îndeobşte de persoane mature, numărul femeilor fiind de aproximativ trei ori mai mare decât al bărbaţilor. Aceasta sugerează că şi factorii endocrini ar putea să joace un anumit rol în declanşarea bolii, dar cauzele ei nu se cunosc cu exactitate. Medicina atribuie principala responsabilitate unei predispoziţii moştenite genetic.
În ultimii ani, tratamentul alopat s-a îmbunătăţit prin utilizarea pe scară extinsă a unor antireumatice mai eficiente, care au un spectru larg de acţiune, cum este metotrexat, precum şi a medicamentelor biologice, ca adalimumab (humira), cu un puternic efect antiinflamator şi imunosupresiv. Aceste preparate încetinesc procesul de degradare a cartilajelor şi oaselor. Din păcate, ele pot provoca efecte secundare de o gravitate considerabilă, încărcând măduva osoasă cu substanţe toxice şi prejudiciind funcţionarea rinichilor.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva artritei reumatoide
Prima măsură de luat în vederea prevenirii artritei reumatoide ar fi adoptarea unei alimentaţii de tip mediteranean, alcătuită din multe legume şi fructe, apoi din peşte, ulei de măsline şi un consum moderat de vin, conţinând astfel o mare cantitate de antioxidanţi şi de compuşi cu acţiune antiinflamatoare. Dacă suferiţi deja de artrită reumatoidă, o dietă mediteraneeană de numai 12 săptămâni vă poate ameliora cu până la 38% durerile, anchiloza articulară şi dificultatea de a vă folosi mâinile, după cum arată un studiu publicat în anul 2003 de revista "American Journal of Epidemiology". În cele ce urmează, veţi afla câte ceva despre avantajele diverselor componente ale dietei amintite, precum şi despre alte alimente care, sperăm, vă vor fi de ajutor.
*** Peştele
Peştele constituie unul din elementele esenţiale ce se regăsesc în dieta mediteraneană, care se caracterizează prin reducerea consumului de carne roşie şi de proteine animale, în general. Studiile efectuate cu participarea unor subiecţi umani, dar şi experimentele cu animale au dovedit că peştele şi uleiul de peşte ajută la reducerea concentraţiei de citokine. Aceste proteine favorizează inflamaţiile, fiind implicate în apariţia tumefacţiilor articulare, a durerilor, ca şi a sensibilităţii la atingere. Autorii unui studiu danez au consemnat o ameliorare evidentă a anchilozei tipice de dimineaţă, a inflamaţiei şi a durerilor articulare la un grup de persoane diagnosticate cu artrită reumatoidă, care mâncaseră în medie câte 110 grame de peşte pe zi, timp de şase luni. Totodată, a devenit posibilă şi reducerea dozei de medicamente convenţionale.
Dr. Andrew Weil, profesor la University of Arizona din Tucson, îi sfătuieşte pe bolnavii de artrită să-şi introducă peştele în meniu de cel puţin trei ori pe săptămână şi, pe lângă aceasta, să-şi asigure un aport zilnic de 2 sau 3 ml de ulei de peşte, prin intermediul unui supliment nutriţional. Însă peştele nu este singura sursă bună de acizi Omega-3. Aceştia sunt prezenţi, în cantităţi apreciabile, într-o serie întreagă de alimente de origine vegetală, de exemplu în nuci, în seminţele de in, uleiul de rapiţă şi legumele cu frunze colorate în verde închis.
*** Curcuma
Condimentul galben-auriu, unul dintre ingredientele de bază ale reţetei de curry, conţine curcumin, un antioxidant foarte puternic, care ne protejează împotriva acţiunii distructive a radicalilor liberi. Curcuminul are în compoziţia sa inhibitori naturali ai enzimei COX-2, ceea ce îl recomandă drept o alternativă lipsită de efecte secundare la inhibitorii de sinteză, prescrişi de medici. El combate inflamaţiile prin scăderea nivelului de histamină şi determină glanda suprarenală să crească secreţia de cortizol - analgezicul natural al organismului.
După cum au constatat specialiştii, curcuminul poate reduce durerile şi rigiditatea articulară la pacienţii cu artrită reumatoidă. Revista "Arthritis and Rheumatism" a publicat în anul 2006 un studiu al cercetătorilor de la University of Arizona, care descoperiseră chiar posibilitatea de a împiedica apariţia bolii cu ajutorul curcuminului. Studiul a făcut cunoscut faptul că, prin administrarea unui extract ce reunea principalele trei curcuminoide, se reuşise blocarea proteinei NFkB. Această substanţă exercită o influenţă nefastă la nivel genetic, stimulând reacţii imunitare excesive şi dând naştere unor inflamaţii cronice. Rezultă de aici un stres celular, care duce nu numai la distrugerea ţesuturilor din articulaţii, dar în final şi la un risc sporit de cancer. Rezultatele cercetării au confirmat că extractul de curcumin este tot atât de eficient ca medicamentele alopate, folosite ca inhibitori de NFkB.
Întrucât alimentul, cu structura sa complexă, este totuşi de preferat unui extract, care ne restituie doar o parte a lui, noi v-am îndemna să vă condimentaţi cât mai des orezul şi alte feluri de mâncare cu o doză generoasă de curry. Apoi, să vă gândiţi şi la alte alimente cu efect antiinflamator, ca de pildă papaia sau ananasul. Dr. Weil ne recomandă să presărăm o linguriţă de pulbere de curcuma peste legumele fierte, ori s-o amestecăm în supă. Condimentul poate fi întrebuinţat şi la prepararea unui ceai.
Trebuie să recunoaştem însă că este dificil să ne procurăm numai din hrană cantităţile de curcumin necesare pentru a produce efecte curative, dacă ar fi să dăm crezare terapeuţilor, care ne cer să luăm zilnic, între mese, 250 până la 500 miligrame de curcumin pur - aceasta ar însemna minimum 5 şi maximum 25 de linguriţe de curcuma uscată. Nici chiar un mare amator de curry n-ar fi în stare să înghită atât. De aceea, o cale de mijloc rezonabilă ar fi să condimentăm cât mai des posibil mâncarea cu curcuma, pentru a preveni durerile, şi să apelăm la un supliment alimentar cu un conţinut standardizat de curcumin de 90-95% pentru atenuarea simptomelor în faza acută a bolii. Un praf de piper proaspăt măcinat va ajuta la o mai bună asimilare a curcuminului în organism.
Vindecătorii naturişti citează şi unele cazuri senzaţionale, când o licoare cu gust iute, preparată din curcuma în amestec cu alte câteva ingrediente, a avut un efect nesperat, respectiv îndreptarea şi recuperarea mobilităţii unor degete încovoiate şi răsucite, dispariţia inflamaţiei şi a durerilor.
Iată reţeta (cantităţile nu sunt obligatorii, ci pot fi modificate după dorinţă): măcinaţi puţin piper negru şi puneţi-l într-o cană cu apă fierbinte, adăugaţi 1/4 linguriţă de chimen, 1/2 linguriţă de boia de ardei, 1 linguriţă de curcuma, iar la sfârşit turnaţi ketchup, cât vă lasă inima. Amestecaţi din când în când şi beţi fără grabă, cu înghiţituri mici, savurând gustul picant.
** Ardeii iuţi
Vă puteţi masa uşor încheieturile bolnave, de trei-patru ori pe zi, cu o cremă cumpărată din comerţ, care trebuie să aibă o concentraţie de capsaicină cuprinsă între 0,025 şi 0,075%. Alternativa mai ieftină ar fi să daţi prin blender una sau două teci de ardei iute şi să întindeţi pasta pe locul dureros. Dacă preferaţi, o puteţi amesteca într-o cremă, de pildă cold cream. Pentru oricare dintre variante v-aţi decide, este de aşteptat să aveţi o senzaţie de usturime la primele tratamente. Ea se va diminua treptat, până la dispariţie, pe măsură ce repetaţi procedura. Reţineţi că, după aplicarea cremei sau a pastei de ardei, trebuie neapărat să vă spălaţi bine pe mâini, ca să nu introduceţi nici măcar o cantitate infimă din ea în ochi, nas sau gură. Vă asigurăm că, dacă din nebăgare de seamă se va întâmpla aşa ceva, veţi avea senzaţii extrem de neplăcute, cu nimic mai prejos decât durerile de articulaţii.
Capsaicina se utilizează de preferinţă extern. Totuşi v-ar putea fi de folos să mâncaţi mai mulţi ardei, sosuri condimentate cu ardei iuţi sau piper cayenne măcinat. O altă posibilitate ar fi să luaţi de trei ori pe zi tinctură cayenne (0,3 până la 1 mililitru). Se poate prepara şi o infuzie: amestecaţi jumătate de linguriţă sau una întreagă (2,5-5 grame) de pulbere cayenne într-un sfert de litru de apă clocotită, şi aşteptaţi 10 minute să infuzeze. Din această licoare se ia câte o linguriţă, diluată cu apă, de trei-patru ori pe zi.
** Ceaiul verde
În ţări precum cele din Asia, unde ceaiul verde este băut zilnic, prevalenţa artritei reumatoide se menţine la cote cu mult mai scăzute decât pe continentul european şi în America. Aceasta îndreptăţeşte presupunerea că un consum regulat ar putea contribui la evitarea îmbolnăvirii. Există şi un studiu recent, care demonstrează efectul dezinflamator al catehinelor conţinute în ceaiul verde. El stopează degradarea cartilajelor şi reduce inflamaţia cronică.
Dacă medicii consideră că există pentru dvs. riscul de a dezvolta această afecţiune sau dacă suferiţi deja de artrită reumatoidă, vă sfătuim să beţi cantitatea de ceai verde administrată în cadrul studiului menţionat, adică 4 căni pe zi.
** Legumele şi fructele
Surse excelente de beta-criptoxantină sunt, printre altele: fasolea verde, broccoli, tulpinile de ţelină, varza de Bruxelles, ardeii graşi roşii, ardeii iuţi, castraveţii, salata verde, arpagicul, dovleacul, porumbul, strugurii albi, portocalele, mandarinele, mango, papaia, caisele, piersicile şi nectarinele.
Concluziile studiului au venit să confirme unele observaţii făcute anterior, conform cărora riscul de artrită urcă până la valori triple la cei care mănâncă prea puţine fructe şi mai ales duc lipsă de cele bogate în vitamina C, cum sunt portocalele şi grepfrutul. Acordaţi mai multă atenţie legumelor şi fructelor enumerate în lista noastră sau măcar beţi zilnic suc de portocale, câte un sfert de litru, pentru a vă asigura nivelul necesar de beta-criptoxantină.
** Uleiul de măsline
În uleiul de măsline se găsesc mulţi acizi graşi mononesaturaţi, iar acţiunea lui benefică asupra inimii şi a vaselor de sânge este minuţios documentată ştiinţific. Însă el poate să contribuie şi la prevenirea artritei reumatoide ori să participe ca adjuvant la tratamentul ei. "American Journal of Clinical Nutrition" a publicat un studiu, în cadrul căruia cercetătorii greci au analizat alimentaţia a 145 pacienţi cu artrită reumatoidă şi 188 participanţi sănătoşi. S-a observat că riscul de îmbolnăvire al persoanelor care îngurgitaseră, în decursul vieţii lor, cantităţi minime de ulei extravirgin, obţinut prin presare la rece, era de două ori şi jumătate mai mare decât al subiecţilor obişnuiţi să consume mult ulei de măsline. Studiile conduc la concluzia că acest ulei este deosebit de eficient în profilaxia artritei reumatoide, datorită conţinutului său bogat de acizi graţi mononesaturaţi, capabili să reducă inflamaţiile, dar şi de polifenoli, care combat degenerarea articulaţiilor.
În cazul când deja suferiţi de artrită reumatoidă, v-ar fi de folos să înlocuiţi majoritatea grăsimilor din meniul dvs. cu uleiul de măsline. Există câteva studii care atestă faptul că şi o cantitate mică de ulei extravirgin, de exemplu două linguri pe zi, poate avea un efect antiinflamator comparabil cu al ibuprofenului.
** Vinul
Persoanele care se hrănesc după modelul mediteranean obişnuiesc să bea şi câte un pahar de vin, mai ales la mese. Ele preferă vinul roşu, în compoziţia căruia sunt prezenţi mulţi compuşi cu acţiune antiinflamatoare, ca de pildă quercetina, resveratrolul şi saponinele. Aceste substanţe contribuie la scăderea nivelului de colesterol, la împiedicarea depunerilor de colesterol "rău" LDL pe pereţii arterelor şi la micşorarea riscului de formare a cheagurilor de sânge. Din acest motiv, vinul roşu constituie unul dintre factorii decisivi, care fac din alimentaţia mediteraneeană o modalitate de reducere a pericolului de apariţie a unor afecţiuni cardiovasculare.
La congresul anual al Ligii europene împotriva reumatismului (EULAR), care a avut loc în 2007 la Barcelona, s-au prezentat rezultate ale cercetării ştiinţifice care sugerează că nu numai vinul, ci toate băuturile alcoolice ar avea într-o oarecare măsură capacitatea de a oferi protecţie împotriva artritei reumatoide. Specialiştii suedezi au examinat 1.204 pacienţi cu diagnostic de artrită reumatoidă şi, pentru comparaţie, 871 voluntari sănătoşi. Ei au descoperit că aceia care consumaseră trei sau mai multe porţii de băuturi alcoolice pe săptămână (o porţie însemnând 110 mililitri de vin, 340 mililitri de bere sau 30 mililitri de tărie) aveau un risc de artrită cu 50% mai mic decât al persoanelor abstinente.
În anul 2006, au apărut în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences" concluziile unor experimente făcute pe animale. Şi aceste date scoteau în evidenţă faptul că un consum moderat de alcool, care nu dăuna celulelor hepatice, a constituit o prevenţie eficientă contra artritei la şoareci.
Toate aceste constatări ale cercetătorilor conduc la concluzia că alcoolul, băut fără exagerare, reuşeşte să amelioreze simptomele artritei reumatoide. Totuşi, trebuie să insistăm cu recomandarea ca femeile să nu depăşească măsura de o băutură alcoolică (ceea ce numeam mai sus "o porţie") pe zi, iar bărbaţii să se limiteze la două.
* Kiwi şi alte fructe
La numeroase afecţiuni, printre care şi la artrita reumatoidă, se constată o prezenţă redusă a antioxidanţilor în sângele bolnavilor. În anul 2005, revista "Journal of Medicinal Food" a publicat un studiu prin care un colectiv de cercetare sud-coreean investigase efectele diverselor sucuri de fructe asupra concentraţiei de antioxidanţi. Participanţilor - un grup restrâns de bărbaţi - li s-au dat să bea sucuri obţinute din nouă fructe: kiwi, mere, portocale, struguri, prune, pepene galben, pepene roşu şi pere. Cu excepţia sucului de pere, toate celelalte au avut o puternică acţiune antioxidativă.
Alimente de consumat cu prudenţă
Potrivit unor studii de dată recentă, efectuate la Universitatea Manchester, alimentaţia tipică a majorităţii europenilor, care include multă carne roşie, în schimb cantităţi mici de peşte, fructe şi legume, sporeşte riscul de a dezvolta o artrită reumatoidă. Revista "Arthritis and Rheumatism" a dat publicităţii în anul 2004 un studiu care compara deprinderile alimentare ale unor bolnavi de artrită cu cele ale unui grup martor, compus din oameni sănătoşi. Printre observaţiile autorilor se număra şi aceea că marii amatori de carne roşie, hamburgeri şi fripturi la grătar şi-au dublat riscul de îmbolnăvire. Una din explicaţiile posibile ar fi următoarea: carnea roşie conţine mult colagen, unul din principalii constituenţi ai structurii articulaţiilor. La persoanele care au o predispoziţie pentru artrită, se poate manifesta o hipersensibilitate la colagen, astfel încât sistemul imunitar începe să atace colagenul, ca şi cum acesta ar fi un intrus dăunător. Aşadar, dacă suferiţi de artrită sau aveţi asemenea cazuri în familie, ar fi înţelept să scoateţi din alimentaţia dvs. carnea roşie.
Şi nici cafeaua n-ar trebui băută fără măsură. Studiile ne avertizează că, la un consum de patru ceşti pe zi sau mai mult, se dublează probabilitatea ca analizele de sânge să indice prezenţa factorului reumatoid. Acesta este un anticorp care se poate ataşa de celulele sănătoase, distrugându-le. Iar unele studii ne uimesc cu o constatare-surpriză: influenţa negativă a cafelei decofeinizate este chiar mai mare decât a celei normale.
Din cămara cu ierburi de leac
Un remediu foarte eficient contra artritei reumatoide este tămâia. Ea se obţine din răşina cleioasă a unui copac cu coroana răsfirată, amintind de forma unei umbrele deschise, care creşte în regiunile uscate şi deluroase ale Indiei. Extractul de tămâie conţine acizi boswelici, între care deosebit de activi sunt terpenoizii. Ei acţionează într-un mod asemănător cu antireumaticele nesteroidiene - reduc inflamaţia, însă fără a provoca efecte secundare, aşa cum sunt iritarea mucoasei gastrice şi sângerările pe tractul digestiv.
Mulţi medici prescriu pacienţilor cu artrită un extract cu conţinutul standardizat de acizi boswelici (la nivelul de 37,5-65%). De obicei, se recomandă câte 150 miligrame de acizi boswelici de trei ori pe zi, timp de opt până la douăsprezece săptămâni. Prin urmare, dacă vă procuraţi un extract cu concentraţia de 37,5%, va fi necesar să vă administraţi de trei ori pe zi câte 400 miligrame, pentru a ajunge la un rezultat satisfăcător.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
