Mai târziu, vă mulţumeam în gând că existaţi. Vă descopeream acolo unde nu mă aşteptam: în tren, în autobuz, în vorbele celor care aşteptau alinare în policlinici, printre elevi, chiar într-o biserică unde un părinte le citea din revistă unor copii despre Iisus. Şi-am înţeles şi mai adânc nevoia şi dependenţa de dvs. atunci când, după ce am născut cea de-a doua fetiţă şi, într-o luni dimineaţa, primul lucru pe care am dorit să-l am alături de mine a fost revista "Formula AS". Îmi intrase în inimă şi în suflet, îmi intrase în sânge.
Colecţia mea se află la loc de taină şi cinste şi nimeni nu îndrăzneşte s-o tulbure. Iar clipele de întâlnire cu paginile sunt un adevărat ritual. Aţi reuşit ceva ce foarte puţini au izbutit în zilele nezilelor noastre: aţi creat lumina şi frumosul. Deşi par sinonime, la dvs. ele sunt una şi înseamnă CREAŢIE. Vă mulţumesc.
Ne-aţi vorbit despre viaţă, despre putere şi durere, despre dragoste şi voinţă, despre pasiune şi reuşită, despre Dumnezeu şi iad. Din toate, noi, cei care vă citim, am început să credem că se mai poate. Că treizeci de arginţi sunt tot mai neajunşi pentru Iuda, că dincolo de suferinţă poate fi speranţă, că deşertăciunea este un scurt popas pentru aflarea propriei identităţi, că Golgota nu poate fi urcată cu spinii urii, iar Raiul poate fi dobândit chiar şi după decepţii târzii.
Oamenii vă mulţumesc, vă bucură cu bucuria lor. Celor însetaţi le-aţi dat să bea, celor flămânzi le-aţi dat să mănânce, celor bolnavi le-aţi dat speranţă, pe cei goi i-aţi îmbrăcat, pe cei străini i-aţi găzduit, le-aţi adus izbăvire celor închişi, iar pe cei rătăciţi i-aţi strămutat în rostul curajului de a fi. Pentru toate astea, mi-aţi amintit de un gând rostit cândva de Luceafăr: "Cel mai frumos dintre toate câte sunt frumoase este sufletul frumos!". Păstraţi-vă neîntinat sufletul, şi lumea va fi a dvs.
Cu admiraţie şi respect,
IANCU EMANUELA - Piatra Neamţ