Comuna Şanţ (judeţul Bistriţa-Năsăud) este amplasată pe valea Someşului Mare, la graniţa Transilvaniei cu Maramureşul şi Bucovina. O zonă liniştită şi neîntrecut de frumoasă, în care calmul ardelenesc e la el acasă, la fel ca şi bucuria lucrului bine făcut. La alegerile locale din iunie 2016, prezenţa la vot a fost una record: peste 80 la sută. Din care, cu aproape 77 la sută din voturi, Ioan Szabo (PSD) a fost ales în funcţia de primar, pentru al doilea mandat consecutiv. Inginer silvic, domeniu în care a activat mai bine de 30 de ani, Ioan Szabo şi-a dorit această funcţie, pentru că a simţit, la un moment dat, că şănţenii merită mai mult decât li se oferise până atunci. A făcut ceea ce poate prea puţini edili mai fac în ziua de azi: nu şi-a pus speranţele doar în oameni, ci şi în Dumnezeu. Pe care-l evocă mereu, cu smerenie şi cu convingerea că numai cu un astfel de ajutor se poate merge mai departe.
"Nu promit ce nu pot să fac"
- Aţi lucrat o viaţă în domeniul silvic, şi aţi renunţat, pentru a candida la alegerile comunale din comuna Şanţ. Ce v-a făcut să coborâţi din munţi şi să vă doriţi munca de birou, fie ea şi a unui primar?
- Începuse să nu-mi mai placă ceea ce se întâmpla în comună. Era mult de făcut, dar lucrurile au stagnat, ani la rând. Şi atunci am decis să încerc. Mi-am dorit, în 2012, să schimb faţa comunei, pe toate planurile, economic, social, cultural, agricol, al învăţământului. Eu ştiam că în comuna Şanţ sunt oameni gospodari, harnici, care preţuiesc valorile şi frumosul, în casă, în curte, unde-şi desfăşoară activitatea zilnic. Dar asta nu se prea vedea, din păcate.
- Ce promisiuni le-aţi făcut alegătorilor, în 2012, şi câte din ele au devenit, între timp, realităţi?
- Nu promit ce nu pot să fac. Pentru că, dacă apuc să promit ceva, fie şi pripit, îmi onorez promisiunea, duc lucrul la bun sfârşit, chiar dacă asta presupune, uneori, mari sacrificii. Sunt multe proiecte pe care mi-aş dori să le realizez mâine, dar nu se poate. Pe de altă parte, mă uit la alţii, la alte comune din zonă, şi văd că nu reuşesc să realizeze ceea ce noi am făcut într-o perioadă scurtă. La Maieru, de exemplu, care are, ca număr de locuitori, dublu faţă de comuna Şanţ, din 2000 li se tot promite că vor avea apă şi canalizare, dar nici acum nu s-a realizat. Noi suntem în stadiu avansat, din acest punct de vedere.
- Adică?
- În campanie, una dintre promisiunile importante pe care le-am făcut a fost aceea a realizării infrastructurii apă-canal. Proiectul iniţial a fost respins, pentru că nu exista o dovadă a proprietăţii comunei pe sursa de apă. L-am refăcut, am găsit surse de apă foarte bune în perimetrul cadastral al comunei, două izvoare de apă subterane. Lucrarea tocmai a fost finalizată zilele acestea. Sunt mulţumit. Sănătatea unei comunităţi depinde, în mare măsură, de apă şi de canalizare.
Pădure, dragă pădure!
- Comuna dvs. se află într-o zonă cu foarte multe păduri, dvs. înşivă veniţi din acest domeniu. Care este situaţia lor? Sunt decimate, ca în majoritatea judeţelor?
- Comuna Şanţ este una dintre cele mai bogate comune din judeţul Bistriţa-Năsăud, pentru că beneficiem de 11.000 ha pădure, întabulate, suntem proprietari de drept. În plus, conform legilor 1/2000 şi 18/1991, persoanele fizice beneficiază, la nivelul comunei, de 257 ha pădure. Toţi aceşti proprietari au încheiat un contract cu Ocolul Silvic "Izvorul Someşului", aflat sub directa îndrumare a Consiliului Local Şanţ şi, astfel, contra unei taxe de 40 lei/an, le sunt asigurate serviciile de pază şi punere în valoare a acestor păduri.
- Tăierile abuzive şi ilegale de pădure sunt deja alarmante, la nivelul întregii ţări. Vă confruntaţi şi aici cu astfel de probleme? Am văzut o mare suprafaţă de pădure aproape virgină, în drumul spre Suhardul Mare.
- Ce fel de măsuri? Poate le vor folosi şi-altora de exemplu...
- Am reuşit să ne folosim de exploatarea lemnului şi la nivelul rezolvării unor probleme sociale. Am făcut o promisiune importantă: că pensionarilor peste 61 de ani şi celor care au un venit lunar sub minimul pe economie le vom asigura câte 5 m steri de lemn de foc (fag)/familie. Nu ajung, dar e un ajutor important, fiindcă aici e zonă de munte, iar iernile durează câte 4-5 luni. Le mulţumesc tuturor celor ce m-au sprijinit în acest demers şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să mă ţin de promisiune! Iar dacă tot vorbim de lemn, trebuie să vă spun că am decis, printr-o hotărâre a Consiliului Local, să acordăm tinerilor căsătoriţi, sub 40 de ani, lemn pentru construcţia de case. Este vorba de câte 65 mc lemn (molid) la drum auto, pentru care beneficiarii plătesc maximum 3500 de lei. Dar cu acest lemn îşi pot ridica o casă!
- Ca să se poată ajunge la păduri, e nevoie de drumuri, fie ele pentru exploatare forestieră, fie pentru turişti. Care e starea acestora?
- Ceea ce aparţine, administrativ, de comuna noastră, am încercat să amenajăm cât mai bine. Doar la drumurile judeţene, evident, nu putem interveni sub nicio formă, deşi am avea mult mai multe beneficii, dacă starea drumurilor în zonă ar fi mai bună. Dar nu depinde de noi. Noi am asfaltat, între 2012-2016, trei segmente de drum: Măria Mare, Măria Mică, Şarampău. Acum asfaltăm drumul comunal ce leagă drumurile forestiere de drumul naţional. Avem peisaje deosebite aici, comuna noastră e amplasată la poalele Munţilor Rodnei, de aceea mă străduiesc să o dezvolt la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale din UE, să existe şi aici aceleaşi condiţii ca în Austria şi Elveţia. Putem să ne îndreptăm atenţia către o dezvoltare corectă, pe toate planurile, a comunei, deoarece beneficiem de surse de finanţare importante. Dacă în 2011, Ocolul Silvic aducea bugetului local 3,450 miliarde lei vechi, acum aduce 25 de miliarde.
"Tinerii sunt ambasadorii comunei"
- Mi-aţi vorbit de sprijinul acordat celor în vârstă şi tinerilor. Cât de implicat sunteţi în viaţa celor mai mici, a elevilor? Care sunt condiţiile în care învaţă?
- În iarna anului 2011-2012, sistemul de încălzire al şcolii cu clasele I-IV nu a funcţionat. Ştiu cât de greu a fost, elevii trebuiau să stea în bănci, îmbrăcaţi gros, toată iarna. Acum, defecţiunile au fost remediate, iar şcoala beneficiază de lemne de foc în cantităţi suficiente, pentru a se asigura încălzirea întreaga iarnă. Şi în satul aparţinător, Valea Mare, şi în Şanţ, am construit câte o grădiniţă. Despre cea din Şanţ, preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa, Radu Moldovan, a spus că e una dintre cele mai frumoase pe care le-a văzut în viaţa lui.
- Învăţământul, educaţia, nu înseamnă, însă, doar ziduri şi lemne de foc...
- E adevărat! Altă promisiune pe care am reuşit să o onorez a fost cea de susţinere a elevilor de liceu şi a studenţilor, prin burse. Astfel, oferim lunar câte 10 burse, în valoare de 250 lei fiecare, primilor cei mai buni elevi de liceu, iar studenţilor aflaţi la cursuri de zi, câte 400 lei lunar. Copiii sunt motivaţi, se străduiesc să obţină rezultate bune. În plus, elevii care fac liceul în Bistriţa şi în Năsăud beneficiază de transport gratuit, asigurat de primărie. Duminica după-amiază, microbuzul îi duce la liceu, acolo stau peste săptămână la internat, iar vinerea sunt aduşi înapoi. Era foarte greu pentru ei, iarna, primăvara, când e vremea urâtă. E mare lucru că nu mai stau aiurea prin oraş! M-am gândit că trebuie să facem ceva şi pentru ei, pentru că ei sunt ambasadorii comunei. Prin cum învaţă, prin activitatea pe care o vor desfăşura pe unde vor merge, vor putea reprezenta comuna la adevărata valoare. Şi o vor prezenta cu inima, ţinând minte locurile unde s-au născut.
"Teatrul «Nescris» din Şanţ, marcă înregistrată"
- Şanţul e celebru în lume, printr-o întâmplare nemaiîntâlnită pe altundeva: trupa de teatru «Nescris», cu o vechime considerabilă în muncă...
- Trupa de Teatru Nescris "Constantin Iugan" fiinţează în comună din anul 1970, deşi se pare că manifestări similare au fost, în zonă, chiar cu mult mai mulţi ani înainte. Actorii sunt ţărani şi ceea ce joacă pe scenă sunt întâmplări reale, fie recente, fie transmise ca atare, de la generaţiile mai în vârstă. Am reuşit să facem din această trupă marcă înregistrată, tocmai pentru a evita eventuale neplăceri ce ar putea să apară, la un moment dat, în această zonă.
- Un aspect, de asemenea, interesant este acela că, în chiar centrul comunei, sunt amplasate toate cele patru biserici/case de rugăciune ale cultelor existente în comună: Biserica Ortodoxă, Biserica Greco-Catolică, Biserica Penticostală şi "Martorii lui Iehova"; în mijlocul lor, clădirea Primăriei!
- În 2012, aici existau doar biserica ortodoxă şi cea penticostală. Am încercat să păstrez un echilibru între toţi creştinii din comună, pentru a nu crea frustrări şi nemulţumiri. Să fie un climat paşnic şi înţelegere între ei. Alegerea o face fiecare creştin în parte şi Dumnezeu ajunge pentru toţi. De aceea, am acordat atenţie şi greco-catolicilor, şi adventiştilor, pe care i-am sprijinit să-şi ridice biserici.
- Ce anume vă nemulţumeşte, în relaţiile cu alte instituţii ale statului?
- Mă nemulţumeşte faptul că nici la nivelul Consiliului Judeţean, nici la cel al Prefecturii, al autorităţilor naţionale, nu există instituţii de îndrumare, ci doar de control. Nu ne spune nimeni ce avem de făcut, nu ne învaţă. Toţi vin în control şi ne critică pentru ce nu am făcut. Nimeni nu ascultă vocea de jos, a celui care lucrează efectiv şi care trebuie să jongleze mereu ca să nu încalce reguli care sunt, de multe ori, aberante, emise de persoane care n-au nicio legătură cu realitatea din teren.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
