Boala nodului sinusal reprezintă un grup de tulburări ale ritmului cardiac (aritmii), în care nodul sino-atrial, stimulatorul natural al inimii, funcţionează inadecvat. El este compus dintr-o grupare de celule specializate într-un anumit tip de transmitere a stimulului electric, aflându-se localizat în atriul drept şi controlând ritmul cardiac. În mod normal, el descarcă impulsuri electrice cu o frecvenţă de 60-80 bătăi pe minut. Când există o afectare, o suferinţă la nivelul nodului sinusal, impulsurile electrice sunt anormal descărcate, ceea ce generează o frecvenţă cardiacă fie prea rapidă (tahicardie), fie prea lentă (bradicardie), sau, aşa cum descrieţi dumneavoastră, alternanţa tahicardie-bradicardie. Când durata pauzei dintre bătăile cardiace diferă de la o bătaie la alta, vorbim despre fibrilaţie atrială.
Printre cauzele care produc boala nodului sinusal, cele mai importante sunt:
* Cardiopatia ischemică - este o afecţiune în care arterele îşi micşorează calibrul, nemaifiind capabile să asigure necesarul de sânge de care este nevoie pentru ca oxigenul să ajungă în cantitate suficientă la celulele cardiace.
* Infarctul de miocard - este o suferinţă acută, în care coronarele se astupă brusc, ceea ce duce la necroza unei zone de miocard, putând compromite total sau parţial funcţia cardiacă.
* Creşterea anormală a concentraţiei potasiului în sânge (hiperpotasemie), cum se întâmplă la bolnavii cu insuficienţă renală cronică.
* Disfuncţiile electrolitice - concentraţii necorespunzătoare ale sodiului, potasiului, calciului şi magneziului, între care există aşa-numita balanţă electrolitică.
* Disfuncţiile tiroidiene - hiper- sau hipo-tiroidia - sunt frecvent incriminate în boala nodului sinusal.
Simptomele cele mai importante care pot apărea în boala nodului sinusal sunt: * slăbiciunea, oboseală sau chiar leşinuri (lipotimia); durerile precordiale; tulburări ale somnului; stare confuzională cu somnolenţă, dezorientare, tulburări de echilibru; nelinişte şi anxietate, agitaţie psiho-motorie; palpitaţii, dureri de cap; tensiune arterială normală sau scăzută.
Diagnosticul de certitudine al suferinţei nodului sinusal este exclusiv electrocardiografic, fie electrocardiograma clasică, fie monitorizare în sistem Holter. De multe ori, diagnosticul de certitudine, cu excluderea celorlalte cauze care pot produce aceleaşi simptome, se face cu ajutorul unor teste suplimentare, cum sunt proba de efort, sau testele cu diverse substanţe farmacologice (atropina, adenozina).
Aţi făcut referire la tratamentul pe care îl urmaţi şi mi-a atras atenţia faptul că luaţi Miofilin. Acesta este un medicament care creşte frecvenţa cardiacă şi, uneori, poate provoca agitaţie psiho-motorie. El vă poate fi util în situaţia când sunteţi bradicardic, adică frecvenţa dumneavoastră cardiacă se află undeva între 50-60 bătăi pe minut. Dar dacă există momente în care sunteţi predispus la tahicardie, şi frecvenţa cardiacă se apropie sau depăşeşte limita superioară a normalului de 80 bătăi pe minut, o creştere suplimentară a acesteia este de natură să vă provoace o stare de disconfort.
Iată recomandările mele pentru dumneavoastră:
* Măsuraţi-vă cu regularitate valorile frecvenţei cardiace şi ale tensiunii arteriale şi folosiţi Miofilinul doar în situaţia la care m-am referit.
* Folosiţi un supliment care să conţină magneziu. Eu, de obicei, prescriu Panangin, 3 tablete zilnic, sau MgB6, 2 tablete zilnic. Magneziul, după cercetările care s-au făcut în ultimii ani şi după numeroase studii clinice, este un redutabil cardioprotector.
* Asociaţi terapiei medicamentoase, pentru un timp, să spunem două luni, produsele fitoterapeutice şi gemoterapeutice pe care le voi enunţa. Ele contribuie la tonifierea inimii şi a aparatului circulator, reglează tulburările de ritm cardiac, normalizează valorile tensiunii arteriale şi ale colesterolului.
- Extract din muguri de Liliac - câte 50 picături, dimineaţa.
- Extract din muguri de Sânger - câte 50 picături, seara.
- Extract din muguri de Tei argintiu - câte 50 picături, seara.
- Bitter cardiovascular sub formă de capsule - câte 3 capsule pe zi. Acesta conţine un amestec de plante care reechilibrează atât sistemul cardiovascular, cât şi aparatele şi sistemele de a căror bună funcţionare depinde sănătatea acestuia.
Dacă după două luni de administrare a acestei combinaţii vă veţi simţi bine şi veţi dori să folosiţi în continuare produsele recomandate, o puteţi face astfel: * fie câte 3 săptămâni în fiecare lună, minimum 6 luni pe an; * fie în cure de câte 2 luni, cu pauze între ele o lună (4 cure de 2 luni pe an).
* Evitaţi, în măsura în care este posibil, situaţiile conflictuale şi efortul fizic intens.
* Mergeţi pe jos, în ritmul care vă convine dumneavoastră, minimum 2-3 kilometri zilnic.
* Încercaţi, tot în fiecare zi, să aveţi momentele dumneavoastră de linişte interioară, în care să vă aplecaţi înlăuntrul dvs., lăsând tot ceea ce vă împovărează, în afara gândurilor. Pur şi simplu, timp de 30 de minute, nu vă gândiţi la nimic. Staţi întins, relaxaţi-vă şi contemplaţi-vă relaxarea. Mintea se va linişti, la început cu greu, apoi din ce în ce mai uşor, iar dacă veţi continua să practicaţi acest exerciţiu zilnic, liniştea minţii va aduce cu sine liniştea trupului şi, cu siguranţă, vă veţi simţi mai bine.
Dr. IOAN GH. MĂRGINEAN - medic primar ORL - C.M.I. "SANOMED" Sibiu, Bd. Victoriei nr. 6, tel. 0722/73.52.72
"Nu înţeleg mai nimic din ce se vorbeşte în jurul meu"
(Răspuns pentru "Un pensionar" - Constanţa, F. AS nr. 1227)
Scăderea acuităţii autiditive este cunoscută sub denumirea de surditate sau hipoacuzie. Surditatea de percepţie este provocată de leziuni ale urechii interne (organul lui Corti) sau ale căilor neurale auditive. Surditatea de percepţie se clasifică în: senzorială (cohleară), neurală (retrocohleară) şi neuro-senzorială. Prezbiacuzia de care suferiţi este o hipoacuzie neuro-senzorială, când vocea şoptită nu se aude, sunetele ascuţite, înalte sunt auzite mai prost decât cele joase, iar cele peste o anumită intensitate deranjează (apare recruitment). Hipoacuzia neuro-senzorială este însoţită adesea de zgomote în urechi (acufene) şi ameţeli (vertij). "Slăbirea acuităţii vizuale îi îndepărtează pe oameni de lucruri, iar surditatea îi desparte de oameni", afirma Helen Keller, scriitoare surdă şi oarbă. Tratamentul surdităţii neuro-senzoriale este definit în raport cu diversele cauze, şi rezultatele sunt variabile de la caz la caz. În cel descris de dumneavoastră, recomand administrarea a 10 perfuzii cu: Vitamina B1, B6, Pentoxifilin, Piracetam, Hemisuccinat de hidrocortizon. Perfuzia se administrează lent, intravenos, 20-40pic/minut. Atenţie la bolile asociate (hipertensiune, diabet)! Se continuă tratamentul cu ceai pentru circulaţie cerebrală (Ginkgo Biloba), Gerovital H3 (2 x1 drajeuri/zi) şi Vitamax (extract din lăptişor de matcă şi ginseng).
Tratamentul surdităţii este dificil şi adeseori este nevoie şi de protezare auditivă.
Multă sănătate!