Fotogramele unei sărbători uriaşe: Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro

Rio şi eroii săi

Cu cinci medalii (una de aur, una de argint şi trei de bronz) în loc de şapte-opt promise, şi cu o clasare pe locul 47 în clasamentul pe naţiuni, Rio de Janeiro 2016 ne-a dat, nouă, românilor, mai puţine motive de bu­curie decât ne-am fi aşteptat. Du­pă ce ediţii la rând, Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă şi Ivan Paţaichin (ca să numim doar trei dintre zecile de medaliaţi) ne-au răsfăţat cu perfor­manţe şi cu prestaţii care mai de care mai entuziasmante, Jocurile din acest an ne-au reamintit dictonul olimpic potrivit căruia "important e să participi". Adevărul este că cei 100 de sportivi români de la Rio s-au luptat din răsputeri pentru me­dalii, iar ieşirea în lacrimi, de pe tatami, a judokăi An­dreea Chiţu, după ce luptase pentru bronz, deşi avea liga­mentele încrucişate rupte, dintr-o luptă anterioară, ră­mâne una dintre amintirile cele mai emoţionante ale Olimpiadei, alături de lacri­mile de bucurie din ochii fetelor echipei de sabie, în momentul intonării imnului României. Dincolo de ratări, de controverse şi de medalii, olimpiada braziliană a oferit din belşug pasiune şi emoţie, a confirmat câteva mari nu­me ale lumii sportului şi a adus în lumina rampei o nouă generaţie de vedete. Am ales doar câteva dintre momentele şi numele care merită reţinute după Rio 2016.

Tuşa de aur a Anei-Maria Popescu

Cel mai bun moment al Ro­mâniei de la Jocurile Olim­­pice, finala câştigată de echipa de spadă fete (Si­mo­na Gherman, Ana-Maria Po­pescu, Simona Pop şi Lo­redana Dinu) s-a suprapus peste unul dintre cele mai spectaculoase momente de la Rio de Janeiro. La sco­rul de 43-38, când mai avea nevoie de doar o tuşă pentru câştigarea aurului, Ana-Maria Popescu a în­cer­cat un procedeu foarte pretenţios în lumea scrimei, lovirea adversarului în cască, din săritură. Anei i-a ieşit de minune mişcarea, iar lovitura sa de aur, surprinsă de fotoreporteri, a făcut înconjurul lumii. După ce, cu câteva zile înainte, dezamăgiseră în competiţia individuală, fetele şi-au luat revanşa cu vârf şi îndesat şi au adus prima medalie şi singurul aur de la Jocuri pentru delegaţia ro­mână. Inspiraţi de exemplul scri­merelor, halterofilul Gabriel Sîn­crăian (bronz), fetele din barca 8+1 de la canotaj (bronz), tenismenii Horia Tecău şi Florin Mergea (ar­gint la dublu) şi luptătorul Albert Saritov (bronz) au salvat reputaţia sportului românesc.

Cecenul, calul arab şi Mercedesul

Ultima medalie a României la Rio, în ultima zi de concurs, a fost obţinută de cecenul Albert Saritov, recent naturalizat de către ţara noastră, printr-o procedură specia­lă, aprobată de gu­vern. Bronzul lui Saritov are în spate o poveste cât se poate de spu­moasă. Al­bert ar fi trebuit să con­cureze pentru Rusia, însă, când şi-a dat seama că n-o să fie selecţionat, a accep­tat să concureze pen­tru România. "N-a fost însă uşor să-l con­vin­gem. Pre­şe­dintele Cece­niei, Ram­zan Kadârov, a intervenit personal pe lân­gă Saritov. Kadârov i-a explicat că indiferent pen­tru ce ţară concurează, o medalie la Rio va repre­zen­ta un ex­traor­dinar câş­tig pentru el ca sportiv, dar şi pentru Cecenia. Kadârov i-a făcut şi o promi­siune lui Saritov. I-a spus că dacă ia titlul olimpic îi dă un Mer­cedes S-Klasse, un cal arab şi 10 kilograme de aur!", po­vesteşte Răzvan Pârcă­lab, preşedintele Federaţiei Ro­mâne de Lupte. Saritov nu a luat aurul la Rio, dar pro­mite să-l ia la Tokyo, peste 4 ani!

Mister Olympia: Michael Phelps

Cu cele cinci meda­lii de aur şi încă una de argint, înotătorul ameri­can Michael Phelps a devenit cel mai me­da­liat sportiv din istoria Olim­piadelor, cu 28 de me­dalii, dintre care 23 de aur! Imbatabil în bazin, Phelps a avut, în ultimii ani, mari pro­ble­me în viaţa personală. Confruntat cu o depre­sie pu­ternică, el a câştigat cea mai importantă bătălie, cea cu el însuşi, şi a revenit în plină formă la Rio de Janeiro, după doi ani de absenţă!

Zâmbetul lui Usain Bolt

În momentul de faţă, un singur atlet din lume e în stare să pună în discuţie supremaţia olimpică a lui Michael Phelps. Iar cel care o face are un mod cu totul şi cu totul special de a ieşi în evidenţă. Numele lui este Usain Bolt. Sprinterul jamai­can şi-a asigurat, şi el, locul, în istoria sportu­lui, prin a treia triplă de aur pe care a reuşit-o, la a treia ediţie con­secutivă a Jocu­rilor Olim­pice: aur la 100 de metri, aur la 200 de metri şi aur cu ştafeta de 4x100 de metri. Recordmanul mondial la 100 şi 200 de metri a făcut spec­tacol la Rio, terminând fie­care dintre curse, preocupat mai mult să le zâmbească fotoreporterilor, decât de adversarii care veneau din urmă. Zâmbetul său contaminant rămâne marca dis­tinctivă a Jocurilor de la Rio!

Să nu renunţi niciodată!

Americanca Abbey D'Agostino a alergat aproape jumătate din distanţa probei de 5.000 de metri după ce, la o căzătură în plutonul aglo­merat, şi-a rupt ligamentele încrucişate de la genunchi. Imediat ce s-a ridicat de jos, Abbey a sărit să-i dea o mână de ajutor atletei Nikki Hamblin, căzută şi ea. Pe când să-şi reia cursa, a simţit că lovitura pe care o suferise e foarte gravă şi s-a prăbuşit, în lacrimi, pe pistă. A venit rândul lui Hamblin să o ajute pe Abbey D'Agostino şi să o încurajeze. Americanca a continuat să alerge, şchiopătând, cele patru ture de pistă rămase, în aplau­zele spectatorilor, şi a părăsit arena olimpică în scaunul cu rotile.

Forţa Simonei Biles şi graţia pierdută a Nadiei

Nimeni nu şi-ar fi imaginat, la Montreal, în '76, că graţia cu care Nadia Comăneci făcea istorie în gimnastică, blocând tabela de marcaj şi amuţind o lume întreagă, avea să devină la rândul ei istorie, zece olimpiade mai târziu. Dar Simone Biles, noua stea a gimnasticii mon­diale, e total opusul Nadiei. Cu alura sa de sportivă ieşită de la sala de haltere, tânăra gimnastă americancă este mai rapidă, mai puternică şi mai atletică decât a fost şi e orice altă gimnastă. La prima ei participare la Jocurile Olimpice, micuţa Simone (1,42 înălţime) a făcut faţă cu brio uriaşei presiuni puse pe umerii săi şi a câştigat patru medalii de aur şi una de bronz.

Neymar, aurul la singurul sport care contează în Brazilia

Adâncită într-o gravă criză economică şi politică şi ruptă în două în privinţa organi­ză­rii unor Jocuri Olimpice la costuri exor­bitante, într-un oraş cu favele pline de săraci, Brazilia avea o singură motivaţie comună la Rio 2016: câştiga­rea de către echipa olimpică de fotbal a medaliei de aur, singura care-i lip­sea din palmares repre­zentativei "carioca". Spe­cial pentru acest motiv, superstarul Ney­mar s-a învoit două luni de la FC Barcelona, pentru a-şi conduce colegii la victo­rie. A me­ritat, pentru că el a marcat golul Brazi­liei în finala cu Germania, şi tot el a transformat lovitura de departajare decisivă, după ce nemţii egalaseră, iar meciul intrase în prelungiri.