Mesagerii din spaţiu
Calculele astronomilor de la Universitatea Iowa, SUA, arată că în jurul anului 2030-2040, Pământul va trece printr-o situaţie dificilă. Astfel, după cum arată M.W. Albertson, poziţia sistemului solar faţă de celelalte constelaţii va fi în curând asemănătoare aceleia care a guvernat apariţia glaciaţiunii. Interacţiile magnetice cosmice ce vor urma fac posibilă chiar o "bruscă" schimbare a climei, cu răcirea rapidă a întregii atmosfere. Acest fenomen, ale cărui consecinţe nu pot fi calculate încă cu exactitate, poate conduce la dispariţia multor specii vegetale. Întrebarea este: un pământ deja "defrişat" va mai putea respira, în cazul în care jungla Amazonului, "plămânul" lumii vii, va muri, lăsând locul micilor ierburi rezistente la frig?
Un alt fenomen cosmic alarmant a fost semnalat de o echipă de cercetători ai aceleiaşi universităţi americane. Aceştia au remarcat o creştere progresivă a pătrunderii în atmosferă a unor corpuri solide, de provenienţă necunoscută, în greutate de 20 până la 40 de tone. După pătrunderea în atmosferă, acestea dispar miraculos, după cum spun oamenii de ştiinţă, dezagregându-se. Se pare, însă, că bombardamentul este din ce în ce mai asemănător unei ploi torenţiale. Într-un viitor apropiat, se estimează o reală amplificare a acestui fenomen.
Dacă ipoteza cercetătorilor că aceşti bolizi sunt "bulgări" de gheaţă înveliţi în carbon este adevărată, este foarte posibil ca ei să explice şi misterul apariţiei iniţiale a oceanelor. Oare ce se va întâmpla dacă nivelul apei tuturor oceanelor va creşte într-un ritm necontrolat?
O altă problemă ar fi dacă aceste corpuri necunoscute ce bombardează Pământul nu aduc cu ele germeni patogeni extratereştri.
Microbiologii britanici de la Universitatea Cambridge au studiat provenienţa prionilor, elementele care produc celebra encefalită, numită boala vacii nebune. Ei bine, agenţii acestei groaznice boli s-au dovedit a nu semăna cu niciun germen patogen prezent pe Pământ. Genetica acestora nu respectă legile biologiei nici unui microorganism terestru, fiind "proteine vii" care dispar după ce produc îmbolnăvirea.
Chiar în octombrie 1997, ecologiştii din Pennsylvania au constatat că forme de encefalită cu cauze necunoscute apar statistic mai frecvent în zonele în care au căzut meteoriţi de dimensiuni mai mari.
Chiar dacă mulţi oameni de ştiinţă se abţin să emită ipoteze legate de invazii extraterestre, s-a demonstrat că în unii meteoriţi există asociaţii moleculare organice care par a fi codificate de un sistem organizat de gene asemănătoare codificării proteinelor terestre de ARN sau ADN.
Nivelul cunoaşterii actuale în domeniul geneticii permite omului să atingă doar o anumită limită a cunoaşterii. Din acest motiv, este greu de apreciat cu ajutorul cunoştinţelor actuale, dacă din cosmos primim doar "proteine vii" sau chiar şi forme evoluate de viaţă extraterestră. Autorii de romane şi filme SF pe această temă abordează câteodată mai inteligent şi mai responsabil probleme reale de care ştiinţa, de multe ori, se fereşte.
Un Auschwitz contemporan
Problema distrugerii stratului de ozon al atmosferei, o crimă nestăvilită, sau cea a defrişărilor, a creşterii nivelului radiaţiilor ori poluarea sunt arhicunoscute. Mai greu de înţeles este faptul că în mintea omului, aceste alarme nu par a avea prea mare impact.
Unele organizaţii politice ecologiste sunt în realitate factori de şantaj politic, urmărind mai puţin programele concepute de adevăraţii ecologi şi ţintind acelaşi scop ca orice partid: puterea. Aceste partide au reuşit, în realitate, să denigreze ideile nobile ale ecologiştilor şi, mult mai grav, să le banalizeze. Gestul lor seamănă cu o condamnare la moarte.
Pericolul scurgerilor radioactive şi al experienţelor nucleare se pare că are efect asupra geneticii întregii lumi vii şi mai ales asupra omului, iar repercusiunile sunt, practic, imposibil de prevăzut. Dacă la TV suntem uneori spectatorii unor emisiuni care reclamă nivelul acestor dezastre, în realitate situaţia este mult mai gravă. Efectele catastrofei de la Cernobîl au fost ascunse multă vreme chiar de ţările cele mai afectate, din motive politice.
Valoarea reală a creşterii nivelului radioactivităţii este mult mai mare. Publicarea chiar în reviste de popularizare a acestor date este supusă cenzurii de oficialităţile multor ţări civilizate. În schimb, creşterea ratei mutaţiilor în întreaga lume vegetală şi animală poate fi sesizată cu ochiul liber (neavizat ştiinţific).
Geneticienii de la Universitatea din Minesotta sunt de părere că nivelul crescut al radioactivităţii constituie o principală cauză a apariţiei mutaţiilor implicate în anumite forme de schizofrenie şi a psihozelor cu simptomatică depresivă. Mai mult decât atât, sunt semnalate tot mai multe cazuri de femei care nasc "monştri" într-o proporţie crescută, în ultimii ani. Este de subliniat faptul că toate aceste date vizează numai fenomenele vizibile, decelabile prin tehnicile actuale ale medicinei. Din acest motiv, geneticienii sunt înclinaţi să creadă că anvergura problemei este mult mai îngrijorătoare.
Psihologii de la "New School of Social Science" au remarcat faptul că 65% dintre sadicii sexuali prezintă în realitate mutaţii genetice. Aceştia au emis ipoteza că dereglările psihice care conduc la violenţă în sex sunt cauzate în mai mare măsură de caracterele genetice patologice, decât de aspectele sociale. Nu este exclus deci ca, într-un viitor mai îndepărtat, lumea să fie condusă de o specie de mutanţi. Dar mutaţiile nu ne afectează numai pe noi. Apariţia unor mutaţii aberante în cadrul unor specii vegetale sau animale poate modifica radical relaţia omului cu natura-mamă.
Se ştie că numărul speciilor de insecte, ca şi efectivul populaţiilor acestora, este imens. Biologii spun că în realitate trăim într-o lume a insectelor. Oare ce ar însemna apariţia unor specii de insecte "ucigaşe" ale culturilor agricole, în faţa cărora ştiinţa să nu poată face faţă, aşa cum nu poate lupta nici împotriva cancerului sau maladiei SIDA? Această întrebare nu este doar rodul imaginaţiei unui scriitor SF. În realitate, insectele prezintă o ridicată vulnerabilitate la acţiunea factorilor mutageni. Acest pericol a fost sugerat chiar de Darwin, în epoca în care nu erau cunoscute bazele geneticii.
Chimia morţii
Industria chimică şi mai ales cea farmaceutică au avut un dublu efect negativ. În primul rând, chimicalele de orice natură au modificat biologia speciilor vii. Orice element chimic artificial care nu este regăsit în natură sau există în proporţii anormal de ridicate în mediu determină o reacţie biologică de adaptare la noile circumstanţe. Astfel, poluarea chimică nu este nocivă numai în relaţie cu omul, ci mai ales prin adaptarea forţată la care obligă speciile. Dar modificările impuse dereglează întreaga cibernetică a funcţionării ecosferei, conducând la aberaţii biologice ucigaşe: un efect direct al acestora este apariţia noilor boli contagioase sau a unor forme de cancer.
Deşi se ştie că o specie de bacterii devine rezistentă în urma utilizării antibioticelor timp îndelungat, încă mai există medici care recurg la astfel de tratamente. Trăind într-o lume comercială, nu vom putea lupta decât singuri împotriva acestui fenomen, în care medicamentele au devenit o simplă marfă, adeseori ucigaşă.
Metafizic, putem spune că dacă suntem prea violenţi cu natura, chiar în cazul bacteriilor, ea ne răspunde cu o violenţă înzecită. Mai stilizat sau mai direct spus, omul nu înţelege că, luptând cu natura, luptă de fapt cu Dumnezeu.
Numărul bolilor umane produse de virusuri transformate genetic este în continuă creştere, după cum se confirmă prin ultimele date oferite de cercetătorii în ecologia umană de la Institutul "Max Planck".
Conform acestora, cauzele sunt datorate nu numai poluării chimice şi radioactive, vaccinurilor, ci mai ales scăderii rezistenţei imunitare a omului, în ultimii ani. În plus, se ştie că, la aproximativ doi ani, scapă cel puţin un virus patogen din laboratoarele genetice de fabricare a armelor biologice sau chiar din cele de cercetare fundamentală.
Omul, hrănit mai ales cu produse conservate şi fabricate industrial, în plus şi mare consumator de medicamente, a reuşit să transforme el însuşi, în laboratorul propriului său corp, viruşii în monştri mutanţi extrem de agresivi. S-a demonstrat că virusul HIV produce din ce în ce mai multe forme de tulpini virale, cu potenţiale diferite de apărare contra sistemului imunitar uman. Virusul hepatitei B, C şi D, implicat în cancerul viral, are forme care sunt în plină evoluţie, atât prin mutaţii naturale, cât şi induse artificial de acţiunile (inconştiente) ale omului.
Banala gripă a devenit o boală ce decimează populaţii din Africa şi Asia. Virusul gripal este un pericol alarmant, acesta producând, prin recombinări cromozomiale naturale, din ce în ce mai multe combinaţii patogene, foarte agresive.
La populaţiile amintite, boala este stăvilită prin moartea bolnavilor, în urma epidemiei rămânând doar indivizii rezistenţi, dar potenţiali purtători. Dezvoltarea rapidă a căilor de transport în întreaga lume face ca boala să poată circula pe glob şi să nu rămână localizată în regiunea în care a apărut. Astăzi - şi mai ales în viitor - orice boală cunoscută poate fi transportată în câteva ore dintr-o parte în alta a globului.
Nu se mai nasc genii
Ne extaziem adesea în faţa minunilor tehnicii, de la succesele lumii computerelor la cele ale comunicaţiei prin satelit şi la excursiile în cosmos. În realitate, numărul creierelor geniale este mai mic decât ne imaginăm. Raportat la explozia demografică, se poate spune că aşa-numitele genii sunt numai accidente miraculoase. Astfel, după cum afirmă psiho-antropologii de la Universitatea din California, genele inteligenţei s-au scufundat într-un ocean uman şi s-au dizolvat. Studiile efectuate arată că sălbaticii au un coeficient de inteligenţă în medie net superior mediei ţărilor occidentale. Acest lucru se datorează faptului că în lumea oamenilor sălbatici legile naturii sunt respectate, iar omul este obligat să înveţe să supravieţuiască. Aceşti sălbatici sunt obligaţi de mediu să-şi folosească inteligenţa înţelept, şi nu în scop comercial. În lumea civilizată, oamenii inteligenţi cad în cele mai dese cazuri pradă marilor rechini ai lumii afacerilor (armatele marilor puteri sau ale mafiilor). Acest lucru face ca genialitatea să fie practic "arestată", fiind cumpărată la preţuri de rigoare, dar folosită de fapt împotriva propriei specii.
O epidemie a bolilor psihice?
Omul civilizaţiei moderne este supus oboselii psihice, nesiguranţei (şi mai ales derutei informaţionale cauzată de dezvoltarea sistemelor de comunicare, cum ar fi internetul şi telefonia mobilă). Aceşti factori de stres, adăugaţi consumului alarmant de medicamente, sunt cauzele creşterii generalizate a incidenţei bolilor psihice. Datele oferite de "Cornell University Medical Center" arată că 78,22% din populaţia europeană şi nord americană prezintă simptome de natură nevrotică. În viitorul apropiat, se estimează atingerea unui nivel de peste 92-95% a incidenţei nevrozelor.
Formele schizofrenoide au o creştere a incidenţei la fel de ameninţătoare. Întrebarea este: oare ce se va întâmpla cu civilizaţia ai cărei conducători prezintă simptome nevrotice sau schizofrenoide? Din istorie este cunoscut faptul că simpla greşeală de a alege un astfel de leader poate duce la o catastrofă, nefiind necesar să dăm exemple. Acum, însă, trăim într-o epocă a unor posibilităţi distructive nemăsurabile, armele clasice fiind demodate.
Expansiunea sterilităţii
Constatarea că în triburile de sălbatici fenomenele de frigiditate sunt rar întâlnite, ca şi cele ale sterilităţii, vin în sprijinul ideii că mediul artificial creat de om este o cauză importantă. În lumea mileniului trei, intoxicaţia informaţională legată de sex, cât şi poluarea chimică, în special prin medicamente (calmante, antibiotice şi anticoncepţionale), vor accentua continuu extinderea fenomenului sterilităţii.
Naufragiul culturii
Aproape în toată lumea, atât marile edituri, cât şi marii producători de filme sunt obligaţi să defavorizeze realele valori artistice, în faţa "operelor" cu valoare comercială. Majoritatea filmelor produse la Hollywood au reţeta impusă. Cine o respectă se afirmă. Cine nu... În acest fel, cultura se scufundă în oceanul infinit al romanelor şi filmelor cu violenţă şi pornografie.
Cum să faci educaţia unui tânăr orientându-i gustul către adevăratele valori umane şi culturale, când majoritatea mijloacelor de informare vorbesc despre violenţă, răzbunări şi sex?
Mai mult decât atât, cercetătorii de la Cambridge au demonstrat că nici măcar literatura şi filmele comerciale nu mai reprezintă o atracţie pentru adolescenţi şi tineri, în ultimii ani. Astfel, numai 11,1% din tinerii europeni (şi 23% din SUA) acordă săptămânal timp lecturii sau filmului, în faţa altor genuri de distracţii, cum ar fi jocurile pe calculator.
Scufundarea inevitabilă a culturii, dacă aşa vor evolua lucrurile, reprezintă în realitate scufundarea inevitabilă a umanităţii: Apocalipsa. Omul este o specie culturală.
Fuga de sacru
Studiile de antropologie religioasă şi psiho-antropologie realizate de o echipă de cercetători din statul american South Carolina asupra psihologiei credincioşilor creştini (catolici, ortodocşi, protestanţi) au ajuns la concluzia că religia a căpătat mai degrabă valoarea unei tradiţii decât cea a credinţei, în adevăratul sens al cuvântului. Astfel, din cei care se pretind religioşi, o mare parte merg la biserică din tradiţie, o parte se roagă la Dumnezeu pentru a se uşura de păcate şi numai o parte Îl iubesc pe Dumnezeu, cu adevărat.
Psihologic, se ştie că sentimentele devin cu atât mai pure, cu cât credinţa este prezentă nu în gândire, ci în inimă. "Sufletul este suflul lui Dumnezeu, prin care acesta i-a dat viaţă, după ce era doar pământ".
Ultimele date ale cercetărilor asupra izvoarelor istorice privind religia creştină dovedesc că Iisus nu a fost prins, ci a dorit să fie judecat şi răstignit, pentru a fi un exemplu de sacrificiu, din dragoste pentru om şi Dumnezeu. Iisus a reuşit să trezească în om sentimentul de dragoste şi încredere în divin şi în suflet. Hristos nu părăseşte pe nimeni, ci oamenii îl părăsesc pe el, prin lipsa de credinţă, ucigând în ei tot ce au dumnezeiesc: adevărata încredere în sine, în dragoste, în sacru.
MARIUS RADU, antropolog