FIERUL NATURAL

- Pentru corpul omenesc, fierul simbolizează viaţa şi vigoarea. De la culoarea sângelui şi până la respiraţia fiecărei celule, totul depinde de acest mineral care joacă un rol extraordinar în organism, fiind o adevărată cheie a sănătăţii -

Descoperirea fierului este printre cele mai vechi realizări ale omului, primele utili­zări ale acestui metal în scopuri indus­triale, nu şi terapeutice, datând de acum mai bine de 5.000 de ani. Interesant este că pentru primele unelte de fier, făurite de egipteni, a fost folosit un metal de origine... extraterestră, mai exact, fier adus de meteoriţi, care are o duritate şi o durabilitate extraordinară. Mai aproape de timpurile noastre, la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a des­co­perit că fierul este una dintre com­ponentele esenţiale ale vieţii pe pă­mânt. Fitoplanctonul din oceane, care este baza vieţii acvatice, nu ar putea exista fără acest mineral. La fel, tot regnul animal se bazează pe acelaşi fier, aflat în proporţii foarte mici în organism, dar având un rol extrem de important în respiraţia celulelor sau în producţia enzimelor.

Rolul fierului în organismul uman

Două treimi din fierul stocat în organismul fie­căruia dintre noi este folosit pentru crearea aşa-nu­mitelor globule roşii (hemoglobina) din sânge, care au rolul de a transporta oxigenul de la plămâni în cele mai îndepărtate ţesuturi ale organismului. Cu alte cuvinte, fără fier nu am putea respira, şi corpul nostru ar muri sufocat. Fierul mai are însă un rol im­portant: participă la formarea enzimelor, substanţe complexe de care organismul se foloseşte pentru a putea digera şi asimila hrana, pentru a reconstrui ţesuturi distruse sau pentru a se apăra în faţa micro­bilor şi a afecţiunilor tumorale. Nu în ultimul rând, fierul intră în componenţa unor proteine din care este construit corpul omenesc, fiind esenţial pentru rezistenţa ţesuturilor din care suntem alcătuiţi. Fierul este atât de important, încât la o persoană normală, mai bine de 25% din acest oligoelement este stocat în organism, pentru a fi folosit în caz de criză. Şi, din păcate, corpul nostru trebuie să apeleze destul de frecvent la această rezervă strategică de fier, pentru că - aşa cum vom vedea - lipsa lui este cea mai întâlnită carenţă nutriţională.

Deficitul de fier

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), lipsa de fier apare la una din patru persoane, fiind considerată cea mai des întâlnită carenţă nutri­ţională de pe planetă. De ce apare această lipsă? Pentru că alimentaţia industrială este sărăcită de fierul aflat în formă biologică, asimilarea sa din substanţe de sinteză fiind mult mai dificilă. Apoi, există numeroase boli care fie provoacă pierderi constante de sânge (gastrită, colită hemoragică, he­moroizi, dismenoree etc.), fie împiedică buna asi­milare a fierului, sau necesită medicamente care inhibă asimilarea acestui oligoelement.
Simptomele lipsei de fier ne sunt binecunoscute multora dintre noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne dăm seama de cauza acestor tulburări. Primul simptom al lipsei de fier este senzaţia de oboseală permanentă, care ne face să ne simţim lipsiţi de putere, să ne concen­trăm greu şi pe perioade scurte de timp, să respirăm cu dificultate şi sacadat. Lipsa severă de fier produce descuamări ale epidermei, ne predispune la infecţii ale pielii, unghiile devin casante şi lipsite de rezistenţă, iar părul cade în ritm ac­celerat. Adesea, lipsa acestui oligoele­ment se mai traduce şi prin senzaţia de mâini şi picioare reci, prin scăderea dramatică a forţei fizice şi a capacităţii de efort, prin accelerarea bătăilor inimii şi prin scăderea capacităţii de apărare a orga­nismului în faţa infecţiilor.

Modul de administrare a fierului

Înlocuirea fierului lipsă din orga­nism este o problemă mai spinoasă decât s-ar putea crede, aceasta şi explicând de ce această carenţă este atât de des în­tâlnită. Cercetătorii au descoperit că există două tipuri de fier în hrana noas­tră:
Fierul heminic din alimente: este o formă de fier foarte uşor de asimilat în organism, întâlnită cu precădere în produse de origine animală. Cea mai mare cantitate de fier heminic o găsim în carnea scoicilor, în ficatul de vită, în carnea roşie în general (de porc, vită, oaie, vâ­nat) şi în ouă. În apa­renţă, fierul heminic, cu absorbţie rapidă şi foarte bună, este cea mai reuşită soluţie pentru organism, dar lucrurile nu stau chiar aşa. S-a constatat că, pe termen mediu şi lung, fierul din carne vine la pachet cu nişte costuri pentru sănăta­tea organismului prea mari, legate în special de cancer, infarct şi bolile degenerative. Din acest motiv, me­di­cii preferă ruda sa "mai săracă", de ori­gi­ne vegetală, despre ca­re vom vorbi în con­ti­nuare:
Fierul ne-hemi­nic din alimente: este prezent în hrana de origine vegetală, fiind mai greu şi într-o proporţie mai mică asimilat de organism, faţă de fierul heminic. Cele mai bogate alimente vegetale în fier sunt: lintea, spanacul, soia, nucile, ciocolata neagră, tofu, fasolea, cerealele integrale, zarza­va­turile, broccoli, urzica, fructele de pădure. Specia­liştii consideră că trebuie să consumăm de 1,8 ori mai mult fier de origine vegetală (ne-heminic) decât cel de origine animală, pentru a ne asigura necesarul organismului. Studii foarte recente arată că proporţia de fier vegetal absorbit creşte considerabil atunci când luăm şi vitamina C naturală, care favorizează asimilarea masivă a acestui oligoelement.

Fierul de sinteză
Îl găsim în farmacii, cu diverse denumiri, even­tual asociat cu alte vitamine şi minerale, obţinute, de asemenea, artificial. Din păcate, în ultimul timp, fierul de sinteză este introdus şi în aşa-numitele alimente fortifiate (pâine, cereale, făină). Cel mai frecvent găsim în medicamente şi alimente două forme de fier:
* Fumaratul de fier - este obţinut pe cale chimică, combinând fierul cu acid fumaric. Este fierul de sinteză cel mai frecvent folosit, întrucât este ieftin de produs, dar se asimilează greu şi are numeroase efecte adverse: perturbă flora intestinală, produce constipaţie şi sindromul colonului iritabil, stimulează dezvoltarea unor bacterii agresive în tubul digestiv, care produc gastro-enterite.
* Sulfatul de fier - este obţinut prin reacţia fierului cu acid sulfuric, fiind o substanţă anorga­nică, greu de asimilat de organism. Mai mult de 25% dintre pacienţii care ingerează această substanţă se confruntă cu simptome gastrointestinale neplăcute, cum ar fi crampele, episoade de constipaţie, scăde­rea puterii de asimilare a oligoelementelor şi a altor nutrienţi. Per ansamblu, efectele terapeutice ale fierului de sinteză sunt mult reduse, în raport cu cel natural, prezent în organismele vegetale, din trei motive: 1. Este mult mai greu asimilabil. 2. În ab­senţa co-factorilor (vitamina C, vitaminele din com­plexul B), eficienţa sa e mult redusă. 3. Afectează puternic tubul digestiv, diminuând astfel capacitatea de asimilare a organismului.

Capsulele cu fier natural
Sunt obţinute din specia care, probabil, are cea mai mare adap­ta­bilitate din lume: droj­dia de bere. Au fost selecţionate varietăţi de drojdie de bere capa­bile să metabolizeze cantităţi uriaşe de fier. În drojdie, fierul se găseşte alături de ami­noacizi, vitamine din complexul B, vitamina C şi mulţi alţi nutrienţi, care fac acest oligoele­ment asimilabil şi îi dau maximum de efi­ci­enţă terapeutică.
Doza de fier natu­ral recomandată băr­ba­ţilor adulţi este de 8 miligrame, adminis­tra­te zilnic, în timp ce băieţilor între 14 şi 18 ani le sunt recomandate 11 miligrame. La femei, lucrurile sunt mai com­plexe, nevoia de fier fiind mai mare şi mai diversificată, în funcţie de vâr­stă: între 14 şi 18 ani, se recomandă 15 miligra­me/zi, între 19 şi 50 de ani se recomandă 18 mili­grame pe zi (mai mult decât dublu, faţă de bărbaţi!), iar după intrarea la menopauză se recomandă 8 grame pe zi.

Cura cu fier natural

Va fi ţinută vreme de 30 de zile, timp în care se va administra cantitatea de fier recomandată conform vârstei şi genului, urmată de 15-30 de zile de pauză, după care se poate relua. În perioade de efort fizic prelungit, după intervenţii chirurgicale sau sângerări masive, doza va putea fi mărită cu până la 100%. Trebuie ştiut că există câteva sub­stanţe şi medicamente care inhibă asimilarea fieru­lui, motiv pentru care, de asemenea, cantitatea de fier va trebui mărită. Iată câteva dintre ele:
* Calciul - în­curcă metabolizarea fie­rului, motiv pentru care nu este reco­man­dată administrarea a­cestui oligoelement con­­ţinut în aşa-numi­tele multiminerale, ca­re au, aproape toate, mari cantităţi de calciu. De asemenea, nu se re­comandă consumul de lapte şi lactate, după ce am consumat alimente sau am luat capsule cu fier.
* Taninurile - sunt întâlnite în ceaiuri (verde, negru, de afine etc.) şi în vinurile din struguri roşii şi negri. Şi ele împiedică asimi­larea fierului.
* Acidul fosforic şi fosfaţii sunt ingre­dientul esenţial din băuturile de tip cola, dar sunt şi un blocant extrem de eficient şi nedorit al asimilării fierului. Iar faptul că băuturile de tip cola sunt extrem de populare explică şi deficitul de fier în organism constatat la nivel mondial.

Tratamente cu fier

Fierul natural şi anemia
De cele mai multe ori, această afecţiune are la bază lipsa de fier din organism, caz în care se nu­meşte anemie feriprivă. Simptomele sale sunt obo­seala, astenia, incapacitatea de concentrare, lipsa tonusului şi a forţei musculare. Cel mai frecvent apare la femeile aflate la menstruaţie, la pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale, la suferinzii de gastrită, colită hemoragică, boli însoţite de sângerări, în general. În ultimele decenii, consumul de alimente şi băuturi (în special carbogazoase) super-procesate a dus la apariţia anemiei şi la per­soanele considerate sănătoase, întrucât produsele super-procesate şi aditivate inhibă asimilarea fieru­lui. O altă cauză a anemiei este constituită de curele de slăbire extrem de severe, care privează organis­mul de fier, dar şi intervenţiile chirugicale pentru reducerea volumului stomacului sau pentru instala­rea aşa-numitelor baloane gastrice. De altfel, de multe ori, persoanele care au suferit intervenţii chi­rur­gicale gastrice pentru a slăbi au profilul tipic al persoanei anemice: mâinile şi picioarele reci, tonu­sul muscular scăzut, respiraţia superficială, pulsul slab şi accelerat.
Indiferent de cauzele anemiei feriprive, trata­men­tul constă în administrarea a cel puţin zece mili­grame de fier natural (din drojdie) pe zi, pe sto­macul gol. După administrarea fierului, se con­sumă suc de lămâie sau fructe proaspete, bogate în vita­mina C naturală (portocale, grepfruit, mere, căpşuni, struguri). Pe timpul curei cu fier, nu se vor consuma alimente super-procesate, cofeină, băuturi carboga­zoase, pentru a nu bloca asimilarea acestuia.

Fierul natural şi sarcina
Atât sănătatea gravidei cât şi a foetusului depind într-o mare măsură de aportul suplimentar de fier în organism. Pe perioada sarcinii, volumul producţiei de globule roşii creşte cu fiecare zi, necesarul de oxigen în ţesuturi la fel, în timp ce capacitatea de a asimila fierul scade. Din acest motiv, specialiştii recomandă administrarea suplimentelor cu acest oligoelement, în forma sa naturală. Cantitatea zilni­că de fier necesară unei gravide este de 27 de mili­grame, adică de aproape 4 ori (!) mai mare decât pentru un bărbat adult şi dublă faţă de o femeie adultă.
Cercetările arată că atunci când gravida nu are suficient fier în organism, creşte riscul pierderii sar­cinii, al naşterii premature, dar şi riscul ca noul născut să fie subponderal, cu anemie. De asemenea, copiii care au suferit în perioada intrauterină de lipsă de fier se dezvoltă ulterior mai lent din punct de vedere fizic şi psiho-mental.

Fierul natural şi copiii
Acest oligoelement este esenţial în perioa­da creşterii, întrucât are un rol important în dez­voltarea musculaturii, sistemului nervos şi a celui endocrin. Copiii între 1 şi 3 ani au ne­voie de 7 miligrame de fier pe zi, cei între 4 şi 8 ani au nevoie zilnic de 10 miligrame, iar între 9 şi 13 ani, de 8 miligrame pe zi. Stu­diile au arătat că un aport suficient de fier creşte capacitatea de concentrare şi învăţare a celor mici, le măreşte capacitatea de efort fi­zic şi împiedică apa­ri­ţia sedentarismului (ca­re este extrem de peri­culos la copii). De ase­menea, admi­nistra­rea sistematică a fie­rului natural, încă de la vâr­ste mici, este extrem de importantă pentru prevenirea sindromului de deficit de atenţie (ADHD), care, din păcate, afectează tot mai mulţi copii. Cercetătorii americani au observat că 89% dintre copiii cu ADHD suferă de lipsă de fier, faţă de doar 18% dintre copiii normali. Pentru combaterea ADHD se recomandă, pe lângă fier, şi administrarea zincului natural şi a vitaminei C bio­logice.

Convalescenţa şi bolile cronice
De multe ori, procesele de vindecare şi de recu­pe­rare sunt blocate atunci când nu există suficient fier în organism. Ce­le mai afectate sunt per­soanele care au suferit intervenţii chirurgicale (even­tual repetate), caz în care organismul tre­buie să recupereze fierul pierdut prin sân­gerări. De ase­me­nea, pacienţii care au su­ferit chimiotera­pie, care au fost imo­bilizaţi vreme îndelungată la pat au nevoie de un aport suplimentar de fier, care măreşte tonusul fizic şi psihic, redând pofta de viaţă şi capacitatea de a face efort pentru recuperare. Fierul natural, obţinut din drojdie de bere, este, în aceste cazuri, cel mai recomandat, întrucât poate fi asimilat în mari canti­tăţi, fără a încărca organismul de toxine, ca în cazul cărnii. Între afecţiunile cronice care necesită un aport suplimentar de fier mai men­ţio­năm: insufi­cienţa renală cronică, rectocolita ul­cero-hemora­gică, intervenţiile chirurgicale la nive­lul colonului, tulburările de excreţie, în general.

Fierul natural şi imunitatea
La sfârşitul sezonului cald şi începutul sezonului rece, o cură cu fier natural este esenţială pentru a pre­găti sistemul imunitar pentru provocările ce vor urma. Foarte multe dintre enzimele implicate în pro­cesul de apărare a organismului au la bază fierul. De asemenea, celulele imunitare (aşa-numitele limfo­cite T), specializate în lupta împotriva virusului gripal şi herpetic, a bacteriilor care produc bronşite şi pneumonii, se dezvoltă în număr mai mare şi sunt mai active, atunci când avem suficient fier în sânge. În cazul infecţiilor (respiratorii, urinare, digestive) deja instalate, aportul suplimentar de fier este esen­ţial pentru a grăbi vindecarea, refacerea ţesuturilor infectate de microbi. Pe lângă aportul de fier, pentru activarea imunităţii mai sunt esenţiale două lucruri: aportul de vitamina C naturală, din fructe şi legume proaspete, precum şi efortul fizic, făcut zilnic, care activează imunitatea şi creşte exponenţial capacita­tea de apărare.

Capacitatea intelectuală şi emoţională
Studiile făcute până acum demonstrează că un aport suficient de fier ajută la dezvoltarea capacităţii de concentrare la ore a elevilor şi studenţilor. De ce? Pentru că fierul este oligoelementul esenţial în transportul oxigenului la creier, organ care consumă peste 20% din oxigenul pe care plămânii noştri îl inspiră. Un aport suficient de oxigen la nivelul cre­ierului nu măreşte doar capacitatea de concentrare, ci şi pe cea de memorare, de corelare a unor infor­maţii, precum şi creativitatea. De asemenea, fierul ajută la eforturile intelectuale de lungă durată, pre­venind oboseala şi astenia ce pot apărea în timpul muncii la proiecte de anvergură, ori în timpul învă­ţării înaintea examenelor. În ceea ce priveşte starea emoţională, fierul joacă un rol important în sinteza unor substanţe cum ar fi dopamina, substanţă care este responsabilă de stările de mulţumire, fericire sau afectivitate. De asemenea, el stimulează secreţia de serotonină, cunoscută drept hormonul calmului, esenţială în echilibrarea persoanelor anxioase, pre­cum şi pentru prevenirea şi combaterea atacurilor de panică. Aşadar, fierul joacă un rol activ în menţi­nerea armoniei noastre emoţionale, precum şi în combaterea afecţiunilor psiho-emoţionale.

Forţa fizică
În momentul de faţă, nu există atlet de perfor­manţă care să nu se folosească de efectele tonice musculare ale fierului natural. Cantităţile sporite de fier asigură o rezistenţă la efort sporită, cresc forţa musculară şi previn accidentările. În schimb, atunci când nu avem suficient fier în organism, oboseala apare mult mai repede, corelată cu o senzaţie de su­focare. De asemenea, lipsa fierului creşte riscul apa­riţiei întinderilor şi a rupturilor musculare. Atunci când organismul suferă de lipsă de fier, muş­chii îşi pierd din elasticitate, devin mai rigizi şi mai predispuşi la crampe. Totuşi, singur, fierul nu poate creşte capacitatea de efort, alături de acest oligoele­ment un rol esenţial îl joacă aşa-numita gimnastică respiratorie, când respirăm conştient şi complet, folosind toate compartimentele pulmonare.

Fierul natural şi frumuseţea
În mod oarecum neaşteptat, fierul administrat intern este şi un elixir de frumuseţe. Cum e posibil acest lucru? Între altele, prin fap­tul că el este implicat în producţia proteinelor care intră în compozi­ţia părului, unghiilor şi a pielii. De asemenea, fierul este colorantul natural al tegumentelor. Iată, pe scurt, cele mai importante acţiuni în acest domeniu ale fierului:
* Conferă pielii un aspect lucios şi sănătos. De asemenea, înlătură paloarea nesănătoasă, conferind o culoare mai vie, tonică pielii.
* Grăbeşte procesele de vindecare estetică la nivelul pielii, ajutând la dispariţia mai rapidă a sem­nelor lăsate de înlăturarea coşurilor sau a comedoa­nelor.
* Previne şi combate exfolierea şi deformarea unghiilor. De asemenea, alături de siliciul natural, creşte elasticitatea şi rezistenţa unghiilor.
* Previne şi combate căderea firelor de păr (cel mai probabil deoarece îmbunătăţeşte aportul oxige­nului şi nutrienţilor la nivelul scalpului).

Precauţii la administrarea fierului

Administrat în forme naturale şi în cantităţile re­comandate, fierul nu are precauţii sau contra­indicaţii. În schimb, fierul de sinteză dă frecvent tulburări di­gestive şi de tranzit intestinal, administrarea sa tre­buind să fie evitată, pe cât posibil. Fierul heminic (obţinut din carne) este considerat cel mai toxic, pe termen lung, studii recente arătând că acesta creşte riscul apariţiei unor forme de cancer, dar şi a in­farctului miocardic, precum şi a unor boli nervoase dege­nerative, cum ar fi maladia Alzheimer sau mala­dia Parkinson.