FIERUL NATURAL

Ilie Tudor
- Pentru corpul omenesc, fierul simbolizează viața și vigoarea. De la culoarea sângelui și până la respirația fiecărei celule, totul depinde de acest mineral care joacă un rol extraordinar în organism, fiind o adevărată cheie a sănătății -

Descoperirea fierului este printre cele mai vechi realizări ale omului, primele utili­zări ale acestui metal în scopuri indus­triale, nu și terapeutice, datând de acum mai bine de 5.000 de ani. Interesant este că pentru primele unelte de fier, făurite de egipteni, a fost folosit un metal de origine... extraterestră, mai exact, fier adus de meteoriți, care are o duritate și o durabilitate extraordinară. Mai aproape de timpurile noastre, la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a des­co­perit că fierul este una dintre com­ponentele esențiale ale vieții pe pă­mânt. Fitoplanctonul din oceane, care este baza vieții acvatice, nu ar putea exista fără acest mineral. La fel, tot regnul animal se bazează pe același fier, aflat în proporții foarte mici în organism, dar având un rol extrem de important în respirația celulelor sau în producția enzimelor.

Rolul fierului în organismul uman

Două treimi din fierul stocat în organismul fie­căruia dintre noi este folosit pentru crearea așa-nu­mitelor globule roșii (hemoglobina) din sânge, care au rolul de a transporta oxigenul de la plămâni în cele mai îndepărtate țesuturi ale organismului. Cu alte cuvinte, fără fier nu am putea respira, și corpul nostru ar muri sufocat. Fierul mai are însă un rol im­portant: participă la formarea enzimelor, substanțe complexe de care organismul se folosește pentru a putea digera și asimila hrana, pentru a reconstrui țesuturi distruse sau pentru a se apăra în fața micro­bilor și a afecțiunilor tumorale. Nu în ultimul rând, fierul intră în componența unor proteine din care este construit corpul omenesc, fiind esențial pentru rezistența țesuturilor din care suntem alcătuiți. Fierul este atât de important, încât la o persoană normală, mai bine de 25% din acest oligoelement este stocat în organism, pentru a fi folosit în caz de criză. Și, din păcate, corpul nostru trebuie să apeleze destul de frecvent la această rezervă strategică de fier, pentru că - așa cum vom vedea - lipsa lui este cea mai întâlnită carență nutrițională.

Deficitul de fier

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), lipsa de fier apare la una din patru persoane, fiind considerată cea mai des întâlnită carență nutri­țională de pe planetă. De ce apare această lipsă? Pentru că alimentația industrială este sărăcită de fierul aflat în formă biologică, asimilarea sa din substanțe de sinteză fiind mult mai dificilă. Apoi, există numeroase boli care fie provoacă pierderi constante de sânge (gastrită, colită hemoragică, he­moroizi, dismenoree etc.), fie împiedică buna asi­milare a fierului, sau necesită medicamente care inhibă asimilarea acestui oligoelement.
Simptomele lipsei de fier ne sunt binecunoscute multora dintre noi, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne dăm seama de cauza acestor tulburări. Primul simptom al lipsei de fier este senzația de oboseală permanentă, care ne face să ne simțim lipsiți de putere, să ne concen­trăm greu și pe perioade scurte de timp, să respirăm cu dificultate și sacadat. Lipsa severă de fier produce descuamări ale epidermei, ne predispune la infecții ale pielii, unghiile devin casante și lipsite de rezistență, iar părul cade în ritm ac­celerat. Adesea, lipsa acestui oligoele­ment se mai traduce și prin senzația de mâini și picioare reci, prin scăderea dramatică a forței fizice și a capacității de efort, prin accelerarea bătăilor inimii și prin scăderea capacității de apărare a orga­nismului în fața infecțiilor.

Modul de administrare a fierului

Înlocuirea fierului lipsă din orga­nism este o problemă mai spinoasă decât s-ar putea crede, aceasta și explicând de ce această carență este atât de des în­tâlnită. Cercetătorii au descoperit că există două tipuri de fier în hrana noas­tră:
Fierul heminic din alimente: este o formă de fier foarte ușor de asimilat în organism, întâlnită cu precădere în produse de origine animală. Cea mai mare cantitate de fier heminic o găsim în carnea scoicilor, în ficatul de vită, în carnea roșie în general (de porc, vită, oaie, vâ­nat) și în ouă. În apa­rență, fierul heminic, cu absorbție rapidă și foarte bună, este cea mai reușită soluție pentru organism, dar lucrurile nu stau chiar așa. S-a constatat că, pe termen mediu și lung, fierul din carne vine la pachet cu niște costuri pentru sănăta­tea organismului prea mari, legate în special de cancer, infarct și bolile degenerative. Din acest motiv, me­di­cii preferă ruda sa "mai săracă", de ori­gi­ne vegetală, despre ca­re vom vorbi în con­ti­nuare:
Fierul ne-hemi­nic din alimente: este prezent în hrana de origine vegetală, fiind mai greu și într-o proporție mai mică asimilat de organism, față de fierul heminic. Cele mai bogate alimente vegetale în fier sunt: lintea, spanacul, soia, nucile, ciocolata neagră, tofu, fasolea, cerealele integrale, zarza­va­turile, broccoli, urzica, fructele de pădure. Specia­liștii consideră că trebuie să consumăm de 1,8 ori mai mult fier de origine vegetală (ne-heminic) decât cel de origine animală, pentru a ne asigura necesarul organismului. Studii foarte recente arată că proporția de fier vegetal absorbit crește considerabil atunci când luăm și vitamina C naturală, care favorizează asimilarea masivă a acestui oligoelement.

Fierul de sinteză
Îl găsim în farmacii, cu diverse denumiri, even­tual asociat cu alte vitamine și minerale, obținute, de asemenea, artificial. Din păcate, în ultimul timp, fierul de sinteză este introdus și în așa-numitele alimente fortifiate (pâine, cereale, făină). Cel mai frecvent găsim în medicamente și alimente două forme de fier:
* Fumaratul de fier - este obținut pe cale chimică, combinând fierul cu acid fumaric. Este fierul de sinteză cel mai frecvent folosit, întrucât este ieftin de produs, dar se asimilează greu și are numeroase efecte adverse: perturbă flora intestinală, produce constipație și sindromul colonului iritabil, stimulează dezvoltarea unor bacterii agresive în tubul digestiv, care produc gastro-enterite.
* Sulfatul de fier - este obținut prin reacția fierului cu acid sulfuric, fiind o substanță anorga­nică, greu de asimilat de organism. Mai mult de 25% dintre pacienții care ingerează această substanță se confruntă cu simptome gastrointestinale neplăcute, cum ar fi crampele, episoade de constipație, scăde­rea puterii de asimilare a oligoelementelor și a altor nutrienți. Per ansamblu, efectele terapeutice ale fierului de sinteză sunt mult reduse, în raport cu cel natural, prezent în organismele vegetale, din trei motive: 1. Este mult mai greu asimilabil. 2. În ab­sența co-factorilor (vitamina C, vitaminele din com­plexul B), eficiența sa e mult redusă. 3. Afectează puternic tubul digestiv, diminuând astfel capacitatea de asimilare a organismului.

Capsulele cu fier natural
Sunt obținute din specia care, probabil, are cea mai mare adap­ta­bilitate din lume: droj­dia de bere. Au fost selecționate varietăți de drojdie de bere capa­bile să metabolizeze cantități uriașe de fier. În drojdie, fierul se găsește alături de ami­noacizi, vitamine din complexul B, vitamina C și mulți alți nutrienți, care fac acest oligoele­ment asimilabil și îi dau maximum de efi­ci­ență terapeutică.
Doza de fier natu­ral recomandată băr­ba­ților adulți este de 8 miligrame, adminis­tra­te zilnic, în timp ce băieților între 14 și 18 ani le sunt recomandate 11 miligrame. La femei, lucrurile sunt mai com­plexe, nevoia de fier fiind mai mare și mai diversificată, în funcție de vâr­stă: între 14 și 18 ani, se recomandă 15 miligra­me/zi, între 19 și 50 de ani se recomandă 18 mili­grame pe zi (mai mult decât dublu, față de bărbați!), iar după intrarea la menopauză se recomandă 8 grame pe zi.

Cura cu fier natural

Va fi ținută vreme de 30 de zile, timp în care se va administra cantitatea de fier recomandată conform vârstei și genului, urmată de 15-30 de zile de pauză, după care se poate relua. În perioade de efort fizic prelungit, după intervenții chirurgicale sau sângerări masive, doza va putea fi mărită cu până la 100%. Trebuie știut că există câteva sub­stanțe și medicamente care inhibă asimilarea fieru­lui, motiv pentru care, de asemenea, cantitatea de fier va trebui mărită. Iată câteva dintre ele:
* Calciul - în­curcă metabolizarea fie­rului, motiv pentru care nu este reco­man­dată administrarea a­cestui oligoelement con­­ținut în așa-numi­tele multiminerale, ca­re au, aproape toate, mari cantități de calciu. De asemenea, nu se re­comandă consumul de lapte și lactate, după ce am consumat alimente sau am luat capsule cu fier.
* Taninurile - sunt întâlnite în ceaiuri (verde, negru, de afine etc.) și în vinurile din struguri roșii și negri. Și ele împiedică asimi­larea fierului.
* Acidul fosforic și fosfații sunt ingre­dientul esențial din băuturile de tip cola, dar sunt și un blocant extrem de eficient și nedorit al asimilării fierului. Iar faptul că băuturile de tip cola sunt extrem de populare explică și deficitul de fier în organism constatat la nivel mondial.

Tratamente cu fier

Fierul natural și anemia
De cele mai multe ori, această afecțiune are la bază lipsa de fier din organism, caz în care se nu­mește anemie feriprivă. Simptomele sale sunt obo­seala, astenia, incapacitatea de concentrare, lipsa tonusului și a forței musculare. Cel mai frecvent apare la femeile aflate la menstruație, la pacienții care au suferit intervenții chirurgicale, la suferinzii de gastrită, colită hemoragică, boli însoțite de sângerări, în general. În ultimele decenii, consumul de alimente și băuturi (în special carbogazoase) super-procesate a dus la apariția anemiei și la per­soanele considerate sănătoase, întrucât produsele super-procesate și aditivate inhibă asimilarea fieru­lui. O altă cauză a anemiei este constituită de curele de slăbire extrem de severe, care privează organis­mul de fier, dar și intervențiile chirugicale pentru reducerea volumului stomacului sau pentru instala­rea așa-numitelor baloane gastrice. De altfel, de multe ori, persoanele care au suferit intervenții chi­rur­gicale gastrice pentru a slăbi au profilul tipic al persoanei anemice: mâinile și picioarele reci, tonu­sul muscular scăzut, respirația superficială, pulsul slab și accelerat.
Indiferent de cauzele anemiei feriprive, trata­men­tul constă în administrarea a cel puțin zece mili­grame de fier natural (din drojdie) pe zi, pe sto­macul gol. După administrarea fierului, se con­sumă suc de lămâie sau fructe proaspete, bogate în vita­mina C naturală (portocale, grepfruit, mere, căpșuni, struguri). Pe timpul curei cu fier, nu se vor consuma alimente super-procesate, cofeină, băuturi carboga­zoase, pentru a nu bloca asimilarea acestuia.

Fierul natural și sarcina
Atât sănătatea gravidei cât și a foetusului depind într-o mare măsură de aportul suplimentar de fier în organism. Pe perioada sarcinii, volumul producției de globule roșii crește cu fiecare zi, necesarul de oxigen în țesuturi la fel, în timp ce capacitatea de a asimila fierul scade. Din acest motiv, specialiștii recomandă administrarea suplimentelor cu acest oligoelement, în forma sa naturală. Cantitatea zilni­că de fier necesară unei gravide este de 27 de mili­grame, adică de aproape 4 ori (!) mai mare decât pentru un bărbat adult și dublă față de o femeie adultă.
Cercetările arată că atunci când gravida nu are suficient fier în organism, crește riscul pierderii sar­cinii, al nașterii premature, dar și riscul ca noul născut să fie subponderal, cu anemie. De asemenea, copiii care au suferit în perioada intrauterină de lipsă de fier se dezvoltă ulterior mai lent din punct de vedere fizic și psiho-mental.

Fierul natural și copiii
Acest oligoelement este esențial în perioa­da creșterii, întrucât are un rol important în dez­voltarea musculaturii, sistemului nervos și a celui endocrin. Copiii între 1 și 3 ani au ne­voie de 7 miligrame de fier pe zi, cei între 4 și 8 ani au nevoie zilnic de 10 miligrame, iar între 9 și 13 ani, de 8 miligrame pe zi. Stu­diile au arătat că un aport suficient de fier crește capacitatea de concentrare și învățare a celor mici, le mărește capacitatea de efort fi­zic și împiedică apa­ri­ția sedentarismului (ca­re este extrem de peri­culos la copii). De ase­menea, admi­nistra­rea sistematică a fie­rului natural, încă de la vâr­ste mici, este extrem de importantă pentru prevenirea sindromului de deficit de atenție (ADHD), care, din păcate, afectează tot mai mulți copii. Cercetătorii americani au observat că 89% dintre copiii cu ADHD suferă de lipsă de fier, față de doar 18% dintre copiii normali. Pentru combaterea ADHD se recomandă, pe lângă fier, și administrarea zincului natural și a vitaminei C bio­logice.

Convalescența și bolile cronice
De multe ori, procesele de vindecare și de recu­pe­rare sunt blocate atunci când nu există suficient fier în organism. Ce­le mai afectate sunt per­soanele care au suferit intervenții chirurgicale (even­tual repetate), caz în care organismul tre­buie să recupereze fierul pierdut prin sân­gerări. De ase­me­nea, pacienții care au su­ferit chimiotera­pie, care au fost imo­bilizați vreme îndelungată la pat au nevoie de un aport suplimentar de fier, care mărește tonusul fizic și psihic, redând pofta de viață și capacitatea de a face efort pentru recuperare. Fierul natural, obținut din drojdie de bere, este, în aceste cazuri, cel mai recomandat, întrucât poate fi asimilat în mari canti­tăți, fără a încărca organismul de toxine, ca în cazul cărnii. Între afecțiunile cronice care necesită un aport suplimentar de fier mai men­țio­năm: insufi­ciența renală cronică, rectocolita ul­cero-hemora­gică, intervențiile chirurgicale la nive­lul colonului, tulburările de excreție, în general.

Fierul natural și imunitatea
La sfârșitul sezonului cald și începutul sezonului rece, o cură cu fier natural este esențială pentru a pre­găti sistemul imunitar pentru provocările ce vor urma. Foarte multe dintre enzimele implicate în pro­cesul de apărare a organismului au la bază fierul. De asemenea, celulele imunitare (așa-numitele limfo­cite T), specializate în lupta împotriva virusului gripal și herpetic, a bacteriilor care produc bronșite și pneumonii, se dezvoltă în număr mai mare și sunt mai active, atunci când avem suficient fier în sânge. În cazul infecțiilor (respiratorii, urinare, digestive) deja instalate, aportul suplimentar de fier este esen­țial pentru a grăbi vindecarea, refacerea țesuturilor infectate de microbi. Pe lângă aportul de fier, pentru activarea imunității mai sunt esențiale două lucruri: aportul de vitamina C naturală, din fructe și legume proaspete, precum și efortul fizic, făcut zilnic, care activează imunitatea și crește exponențial capacita­tea de apărare.

Capacitatea intelectuală și emoțională
Studiile făcute până acum demonstrează că un aport suficient de fier ajută la dezvoltarea capacității de concentrare la ore a elevilor și studenților. De ce? Pentru că fierul este oligoelementul esențial în transportul oxigenului la creier, organ care consumă peste 20% din oxigenul pe care plămânii noștri îl inspiră. Un aport suficient de oxigen la nivelul cre­ierului nu mărește doar capacitatea de concentrare, ci și pe cea de memorare, de corelare a unor infor­mații, precum și creativitatea. De asemenea, fierul ajută la eforturile intelectuale de lungă durată, pre­venind oboseala și astenia ce pot apărea în timpul muncii la proiecte de anvergură, ori în timpul învă­țării înaintea examenelor. În ceea ce privește starea emoțională, fierul joacă un rol important în sinteza unor substanțe cum ar fi dopamina, substanță care este responsabilă de stările de mulțumire, fericire sau afectivitate. De asemenea, el stimulează secreția de serotonină, cunoscută drept hormonul calmului, esențială în echilibrarea persoanelor anxioase, pre­cum și pentru prevenirea și combaterea atacurilor de panică. Așadar, fierul joacă un rol activ în menți­nerea armoniei noastre emoționale, precum și în combaterea afecțiunilor psiho-emoționale.

Forța fizică
În momentul de față, nu există atlet de perfor­manță care să nu se folosească de efectele tonice musculare ale fierului natural. Cantitățile sporite de fier asigură o rezistență la efort sporită, cresc forța musculară și previn accidentările. În schimb, atunci când nu avem suficient fier în organism, oboseala apare mult mai repede, corelată cu o senzație de su­focare. De asemenea, lipsa fierului crește riscul apa­riției întinderilor și a rupturilor musculare. Atunci când organismul suferă de lipsă de fier, muș­chii își pierd din elasticitate, devin mai rigizi și mai predispuși la crampe. Totuși, singur, fierul nu poate crește capacitatea de efort, alături de acest oligoele­ment un rol esențial îl joacă așa-numita gimnastică respiratorie, când respirăm conștient și complet, folosind toate compartimentele pulmonare.

Fierul natural și frumusețea
În mod oarecum neașteptat, fierul administrat intern este și un elixir de frumusețe. Cum e posibil acest lucru? Între altele, prin fap­tul că el este implicat în producția proteinelor care intră în compozi­ția părului, unghiilor și a pielii. De asemenea, fierul este colorantul natural al tegumentelor. Iată, pe scurt, cele mai importante acțiuni în acest domeniu ale fierului:
* Conferă pielii un aspect lucios și sănătos. De asemenea, înlătură paloarea nesănătoasă, conferind o culoare mai vie, tonică pielii.
* Grăbește procesele de vindecare estetică la nivelul pielii, ajutând la dispariția mai rapidă a sem­nelor lăsate de înlăturarea coșurilor sau a comedoa­nelor.
* Previne și combate exfolierea și deformarea unghiilor. De asemenea, alături de siliciul natural, crește elasticitatea și rezistența unghiilor.
* Previne și combate căderea firelor de păr (cel mai probabil deoarece îmbunătățește aportul oxige­nului și nutrienților la nivelul scalpului).

Precauții la administrarea fierului

Administrat în forme naturale și în cantitățile re­comandate, fierul nu are precauții sau contra­indicații. În schimb, fierul de sinteză dă frecvent tulburări di­gestive și de tranzit intestinal, administrarea sa tre­buind să fie evitată, pe cât posibil. Fierul heminic (obținut din carne) este considerat cel mai toxic, pe termen lung, studii recente arătând că acesta crește riscul apariției unor forme de cancer, dar și a in­farctului miocardic, precum și a unor boli nervoase dege­nerative, cum ar fi maladia Alzheimer sau mala­dia Parkinson.