Steatoza hepatică (ficatul gras) este definită ca depunere de grăsime în celulele hepatice. Vorbim de steatoză hepatică când mai mult de 5-10% din greutatea totală a ficatului este grăsime. Tratată, steatoza hepatică poate fi reversibilă în trei luni până la doi ani, în funcţie de gravitatea bolii. Netratată corespunzător, boala poate evolua spre inflamaţie, fibroză, ciroză, insuficienţă şi cancer hepatic. Cauzele bolii sunt diverse: alcoolică - cauzată de consumul cronic de alcool (peste 60 ml/zi la bărbaţi şi peste 20 ml/zi la femei, timp de 2-4 săptămâni). Cantitatea de alcool este măsurată prin înmulţirea cantităţii în ml a băuturii cu gradele de alcool conţinute. Acumularea de grăsime apare în hepatocite după 3-7 zile de exces alcoolic, dar poate fi şi non-alcoolică.
Factorii principali implicaţi în apariţia şi evoluţia steatozei hepatice: * consumul cronic de alcool * dieta bogată în grăsimi nesaturate * pierderea rapidă în greutate, înfometarea, alimentaţia săracă în proteine * alimentaţia parenterală (perfuzabilă) exclusivă * deficienţe ale metabolismului şi/sau consumul în exces al lipidelor (grăsimi) şi al carbohidraţilor (zaharuri) având ca rezultat acumularea acestora sub formă de grăsimi în corpul nostru, inclusiv în celulele hepatice * diabetul zaharat de tip 2 * excesul de greutate şi obezitatea centrală * unele tulburări metabolice * boli autoimune * hepatitele virale * supraîncărcarea organismului cu toxine (metale grele, pesticide, medicamente, bacterii, fungi, paraziţi, aditivi alimentari, amoniac, alcool etc.) * hemocromatoza (încărcarea cu fier), boala Wilson (încărcare cu cupru) * excesul unor medicamente (ex.: terapia de substituţie hormonală, corticosteroizi).
Deoarece simptomele steatozei hepatice sunt similare altor afecţiuni hepatice, investigaţiile imagistice (ecografia, CT-ul, RMN-ul, ultrasonografia, fibroscanul, fibromaxul) sunt modalităţi neinvazive de diagnosticare şi control al evoluţiei bolii. Puncţia biopsică hepatică este examinarea care poate stabili exact diagnosticul de steatoză hepatică.
În funcţie de gradul de severitate, steatoza hepatică este clasificată în patru tipuri:
tip 1 - steatoza fără inflamaţie sau fibroză
tip 2 - steatoza cu inflamaţie fără fibroză
tip 3 - steatoza cu inflamaţie şi fibroză
tip 4 - steatoza cu inflamaţie, fibroză, balonizarea hepatocitelor (retenţia de apă şi incapacitatea hepatocitelor de a elimina proteinele).
Cele mai multe persoane cu ficat gras nu au nici un simptom. Atunci când apar simptomele, acestea pot include: oboseală, pierdere în greutate, greaţă, durere abdominală, icter, prurit, umflarea picioarelor, lipsa poftei de mâncare, varice esofagiene, ascită, hepato şi splenomegalie, tulburări hormonale.
În tratarea steatozei hepatice modificarea stilului de viaţă este foarte important. Aceasta se referă la: * reducerea consumului de alcool, * pierderea în greutate şi menţinerea unei greutăţi sănătoase printr-o dietă caloric scăzută (pierderea în greutate nu trebuie făcută rapid deoarece poate agrava progresia bolii, ci trebuie realizată lent, sub recomandarea unui specialist în nutriţie).
În prevenirea şi tratamentul steatozei hepatice, produsele naturale au multiple avantaje validate ştiinţific.
Obiectivele tratamentelor naturale elaborate în Centrul de Medicină Imagistică SECOM sunt: * reducerea acumulării în exces a grăsimii în ficat; * îmbunătăţirea metabolismului lipidic şi glucidic (menţinerea nivelului sănătos al colesterolului şi al glicemiei); * creşterea capacităţii antioxidante şi antiinflamatoare a organismului; * îmbunătăţirea şi menţinerea funcţiilor hepatice.
În Centrul de Medicină Integrativă SECOM, evaluarea stării globale de sănătate a pacientului, etapa esenţială în elaborarea programului de tratament natural, se face pe baza analizelor medicale, dar şi a testării EIS (electroscanare interstiţială). Testarea prin EIS oferă informaţii privind starea funcţională a diferitelor organe şi riscurile de apariţie a unor afecţiuni imunologice, respiratorii, cardiovasculare, endocrine, genito-urinare, metabolice, digestive, neurologice, înainte ca ele să poată fi evidenţiate prin analize sanguine sau imagistice. Testarea permite şi urmărirea evoluţiei stării de sănătate şi a rezultatelor obţinute prin administrarea tratamentului complementar adecvat.
Abordarea holistică şi integrativă a pacientului, calitatea excepţională a produselor Secom (peste 300 de tipuri), care conţin extracte inovatoare din plante, sunt factori esenţiali prin care, în Centrul de Medicină Integrativă SECOM, s-au obţinut rezultate favorabile şi în cazul afecţiunilor hepatice.
Ing. dipl. OVIDIU MIRCEA POCANSCHI - Cluj-Napoca, str. Gen. E. Grigorescu nr. 6, ap. 2, cod 400304
"Nu vreau să mă operez de polipi"
(Răspuns pentru DARIA POSTELNICU- Târgu Jiu, F. AS nr. 1225)
Dacă ai polipi în nas, cel mai bine este să foloseşti unguentul POCO, care te poate scăpa uşor şi rapid de polipi. Mai mult, în afară de durerea provocată de operaţie şi costul ridicat al acesteia, după operaţie, polipii ar putea să reapară.
Deci, îţi vei introduce în fiecare nară o mică cantitate de unguent POCO, pe o adâncime de cel mult 1,5 cm. Unguentul îl poţi introduce cu ajutorul degetului mic, printr-o rotire uşoară, astfel încât acesta să fie aplicat în mod uniform pe pereţii interiori ai nasului. Te vei unge de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara. La prima ungere s-ar putea să ai uşoare usturimi în nas, dar să nu te sperii, acestea vor dispărea în câteva minute. S-ar putea să şi strănuţi de câteva ori, dar în continuare nu vei mai avea aceste neplăceri.
După 20 de zile, vei constata că respiri mai uşor, semn că polipii au dispărut. Este bine să continui cu ungerile în nas încă 20 de zile, pentru a consolida dispariţia lor definitivă.
Şi eu am suferit de polipi până la vârsta de 7 ani, când am fost operat. Dar polipii au reapărut şi au crescut în timp. Cu 2-3 ani în urmă, aveam tot nasul înfundat şi eram nevoit să dorm cu gura deschisă. La vârsta mea (77 ani) nu mai era posibil să fiu operat, dar cu ajutorul unguentului POCO, am reuşit să scap de aceşti polipi.
POCO este un medicament cu utilizări universale, brevetat ca invenţie, care a dat rezultate spectaculoase în numeroase cazuri în care alte tratamente au dat greş.
POCO poate fi procurat la tel. 0264/58.11.36, 0744/91.02.93 sau prin e-mail: mirceapocanschi@ yahoo.com.
Multă sănătate!
"Caut un tratament eficient pentru gută"
(Răspuns pentru DUMITRU V. - Dublin, Irlanda, F. AS nr. 1197)
Tratamentul naturist pentru gută este redat mai jos şi se bazează pe eliminarea acidului uric din organism şi a cauzelor care îl produc. În alcătuirea lui, am avut în vedere două recomandări celebre, amândouă fundamentale pentru păstrarea sănătăţii: una a lui Hipocrate, care spunea "alimentele voastre să vă fie leacuri, iar leacurile voastre să vă fie alimente", şi cealaltă, a mult regretatului Valeriu Popa, care afirma: "nu există decât o singură boală: sânge alterat".
Regimul alimentar
Alimente recomandate: orez, grâu, orz, porumb, mei, supă de fasole, pătrunjel, spanac, lăptucă, sparanghel, cartof, apă de băut fiartă, lapte, legume fierte, ouă (unul pe zi), banane, pepene verde.
Alimente interzise: fructe acre, măr, ananas, portocale, mandarine, carne, peşte, verdeţuri, băuturi alcoolice, alimente fripte sau prăjite, fasole soia, oţet, alimente fermentate (murături), cantităţi mari de zahăr, sosuri, ceai, cafea, ciuperci.
Administrarea de Apisan Forte
În cazul bolii dvs., veţi lua două linguri de Apisan-Forte pe zi, timp de două luni, şi o lingură pe zi, timp de 4 luni. Prima lingură se ia dimineaţa pe nemâncate (35 g) şi se ţine sub limbă până se topeşte. A doua lingură se ia după masa de prânz (ca desert) şi nu se mai ţine sub limbă. Apisan-ul se ţine la loc răcoros, întunecos şi uscat (într-o cămară).
Terapia cu apă distilată
Tratamentul prevede folosirea pentru băut a apei distilate în loc de apă obişnuită, apă de izvor sau apă minerală. Apa distilată se găseşte la magazinele DEDEMAN. Dacă pe etichetă nu scrie că se consumă în scopuri medicinale, înseamnă că înainte de a fi consumată trebuie fiartă 3-5 minute şi răcită. Cantitatea totală de apă distilată ce trebuie consumată este de maximum 90 litri. Se bea în funcţie de necesităţile organismului, neimpunându-se anumite cantităţi zilnice. Pe perioada când consumaţi apă distilată, se recomandă să nu beţi altă apă.
Apa distilată se poate prepara şi acasă cu ajutorul unui cazan de ţuică (din aramă sau inox), în care în loc de borhot se pune apă obişnuită de la robinet sau din fântână, iar în loc de ţuică, rezultă apă distilată.
Consumul de apă distilată are o contribuţie substanţială la vindecarea bolii dumneavoastră. Este interzisă prepararea apei distilate cu ajutorul cazanelor de ţuică construite din aluminiu sau care au părţi componente de aluminiu.
În cartea "Incursiuni în medicina naturistă", scrisă de Speranţa Anton, autoarea prezintă în vol. I, la pag. 105, eficienţa folosirii apei distilate în locul apei obişnuite, redând o parte din rezultatele calculelor realizate de subsemnatul.
Terapia cu ulei
Se recomandă să fie făcută dimineaţa: după trezire, primul gest să fie eliminarea salivei adunate în gură. Apoi se ia o lingură de ulei de floarea-soarelui, care se poartă prin gură 20 de minute, stând în fotoliu. Se scuipă, apoi se clăteşte gura cu apă sărată (o linguriţă de sare la o cană de apă) şi se raclează limba de 30 de ori, cu coada unei linguri de lemn. Apoi se perie de câteva ori limba cu o periuţă de dinţi, destinată anume acestui scop.
Terapia mentală
Un om care se confruntă cu o boală şi are o mentalitate încrezătoare în vindecare va determina organismul să se mobilizeze în vederea însănătoşirii rapide. În acest sens, este bine să spuneţi de 10-15 ori, cu voce tare sau în gând, în fiecare zi, următoarele: "Trebuie să mă fac bine!", "Mă fac bine!", "Doamne Dumnezeule ajută-mă să mă fac bine".
Descurajarea, gândirea negativă referitoare la suferinţă trebuie eliminate şi înlocuite cu o gândire pozitivă şi o bună dispoziţie care se pot obţine printr-o muncă utilă, interesantă şi o petrecere normală a timpului liber.
Reţete naturiste pentru gută
1. Infuzie de mătase de porumb. Se opăreşte o lingură de plantă uscată cu un litru de apă clocotită. Se strecoară şi se îndulceşte cu miere. Se bea pe parcursul unei zile. Nu se depăşeşte 1 litru pe zi.
2. Decoct de păstăi de fasole: 60 g (două linguri) păstăi (teci) de fasole se fierb într-un litru de apă, timp de 4 ore, la foc mic. Se filtrează, se lasă să se răcească, apoi se pune în frigider 8 ore.
Se bea câte un pahar (150 ml), din 2 în 2 ore, pe parcursul zilei. Doza este pentru o zi. Tratamentul se face 3-4 săptămâni.
3. Extract din ulei de măsline şi flori uscate de muşeţel. Se pun 100 g flori într-un recipient şi se toarnă deasupra 800 ml ulei de măsline. Se expune la soare, timp de 4 zile. Se strecoară prin stoarcere, folosind o pânză de tifon. Cu unguentul obţinut se fac frecţii în zonele dureroase.
4. Miere cu usturoi. Se consumă câte o linguriţă de usturoi pisat, amestecat cu o linguriţă de miere, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de masă, timp de 21 de zile.
Notă: Reţetele se fac pe rând, una câte una, indiferent de ordinea lor!
Vă doresc multă sănătate şi mult succes în aplicarea corectă a tratamentului!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
