DANIEL GHEORGHE (Deputat PNL) - "Păstrarea pământului este o chestiune de siguranţă naţională"

Tânărul deputat liberal Daniel Gheorghe (31 ani) a depus, recent, în Parlament un proiect de modificare a legii vânzării terenurilor către străini, pentru limitarea fenomenului de înstrăi­nare a pământului românesc. Iniţiativa legislativă va intra în dezbaterea parlamentară în această toamnă, dar cel mai probabil va fi adoptată anul viitor. Până în acest moment, se estimează că o treime din terenurile agricole ale României sunt în proprietatea cetăţenilor străini. Vânzările continuă.

"Cică aşa ne-a cerut UE"

- Când anume aţi sesizat că trebuie schimbată legea privind achiziţionarea terenurilor agricole de către străini?

- În 2014, guvernul Ponta a adoptat o lege prin care s-a liberalizat total vânzarea terenurilor agricole către străini. Cică aşa ne-a cerut UE! A început o dez­ba­tere publică, dar nu a fost dusă până la capăt. As­tăzi, tragem concluziile: după unele estimări, peste 30% din suprafaţa agricolă a ţării a fost înstrăinată; multe dintre terenurile achiziţionate de străini rămân ne­cul­tivate, pentru că nu au fost luate pentru agri­cul­tură, ci numai pentru încasarea subvenţiilor de la UE; alte terenuri sunt folosite drept active pentru diferite jocuri pe bursă, dar nu se produce nimic pe ele... Pe de altă parte, agricultura românească este subfinan­ţată, lipsită de mijloace tehnice, fără posibilităţi de co­agulare a unor mari suprafeţe de teren şi pusă în in­ca­pacitatea de a înfrunta marile corporaţii inter­na­ţionale, care sunt susţinute cel mai adesea chiar de că­tre statul român, prin anumite facilităţi fiscale şi le­gale. Toate acestea au generat o explozie a feno­me­nului de cumpărare a terenurilor de către cetăţenii stră­ini. Având în vedere că pentru orice liberal, drep­tul la proprietate e un principiu sfânt, iar pentru un naţional-liberal, proprietatea privată românească este esenţa independenţei noastre financiare, am înţeles că legea trebuie modificată urgent. Cu atât mai mult cu cât în acest secol este aşteptată o mare criză alimentară. Dacă nu luăm acum măsuri, ne expunem riscului de a nu avea ce pune pe masă, de a nu mai găsi produsele necesare traiului zilnic, sau de a le lua din import, la preţuri prohibitive, chiar dacă ele sunt făcute în România. Cum se întâmplă deja în eva­ziunea cu grâne. O seamă de cetăţeni austrieci, ita­lieni, olandezi şi arabi cumpără grânele la preţuri de dumping, de la micii producători sau de la asociaţiile agri­cole, atunci când nu le produc ei înşişi pe pă­mân­tul ro­mâ­nesc, le scot în largul mării, le mai trec fictiv prin câ­te­va acte şi le revând în România la suprapreţ. Iată de ce păstrarea pământului este o chestiune de siguranţă naţională. Drept care, toate ţările din jurul nostru au adoptat corecţii ale acestei legi privitoare la vânzarea pământului către străini (lege impusă tuturor de Bruxelles, în negocierile de aderare la UE).

- Când aţi făcut acest proiect de lege, aţi cercetat şi legile similare din alte state ale UE?

- Da, categoric. Sunt legi de acest tip în Cehia, Slo­­­vacia, Polonia, Ungaria - unde este chiar mai du­ră, prevăzând sancţiuni penale - , în Germania, Fran­ţa, cu restricţii şi mai importante decât cele gân­dite de noi.

- Aşadar, în principiu, nu ar fi motive ca un ast­fel de act normativ să nu fie adoptat şi la noi?

- În principiu, nu. Dar nu se ştie, pentru că există o mare teamă pentru astfel de legi. Totuşi, există o ten­dinţă de normalizare. Aţi văzut că a fost promul­gată şi legea privind obligativitatea supermarketurilor de a avea pe rafturi 51% produse româneşti, deci se poate.

"Am certitudinea că legea va fi votată"

- Ce prevede concret proiectul dvs. de lege?

- Eu am propus, de fapt, un filtru care să facă im­posibile abuzurile. Să nu mai fie ţinute terenurile pâr­loagă, să nu mai fie folosite doar pe post de ga­ran­ţie în afaceri, ci să producă alimente. Totodată, le­gea cre­ează indirect avantaje de piaţă pentru in­ves­titorii români, căci acum capitalul românesc este în fază de lichidare. O primă prevedere: cum­pă­ră­torul terenului agricol se obligă să-l folosească în scop agricol în ma­ximum şase luni de la încheierea tran­zacţiei şi să păstreze destinaţia terenului pe mai departe. O alta: cumpărătorul nu trebuie să aibă da­torii la stat în nici o ţară a UE, inclusiv în România, pentru că avem de-a face cu tot felul de reţele eva­zio­niste şi, din pă­cate, fiscul românesc este foarte per­misiv cu străinii şi draconic cu românii. În al treilea rând, ca să poată cum­păra pământ în România, un ce­tăţean străin tre­buie să fie asociat cu o persoană fizică sau juridică ro­­mână - cu capital românesc -, asociere în care par­tea română să deţină minimum 30%. Aceas­tă cerinţă este menită a împiedica expatrierea profitului. M-am inspirat din Legea minelor, adoptată în 1924, în tim­pul guvernării lui Ionel I.C. Brătianu. De asemenea, legea îi obligă pe cetăţenii străini care fac afaceri în agricultură, în România, să aibă cel puţin 60% per­so­nal românesc în conducerea firmelor şi 90% din forţa de muncă totală, tot români. E o ches­tiune de bun-simţ, prevăzută şi în alte legi inter­belice, adoptate de liberali. În plus, va trebui ca per­soa­na juridică străină care cumpără terenul să aibă ca principal obiect de activitate agricultura. În fine, cum­părătorul nu poate fi o firmă de tip offshore, pentru ca banii să fie la vedere, să rămână în ţară şi profitul să fie impozitat.

- Alături de dvs, ca principal iniţiator, legea este semnată de alţi 24 de parlamentari liberali. Aţi avut dificultăţi în a-i convinge?

- Am fost nevoit să admit anumite amendamente, căci unora li s-a părut prea severă varianta propusă de mine, iar alţii m-au atenţionat că legea ar putea in­tra în contradicţie cu legi ale UE, adoptate şi de Ro­mânia, ori chiar cu Constituţia noastră. Eu am ascultat doleanţele asociaţiilor de producători români şi am înţeles că legea trebuie să fie mai restrictivă, dar proiectul depus în cele din urmă este cel agreat cu colegii. Ceea ce nu înseamnă că va rămâne aşa. În ca­zul în care, în dezbaterile pe Comisii, vom găsi soluţii mai bune, adică mai aspre, eu sunt pentru a face legea şi mai restrictivă.

- Credeţi că veţi găsi susţinere şi la parlamen­tarii altor partide?

- Cu siguranţă, deoarece nu e o lege pentru PNL, ci pentru ţară, şi tot mai mulţi parlamentari au înţeles primejdia în care ne aflăm, de a deveni cu totul dependenţi alimentar de străini. Am vorbit până acum şi cu colegi din alte partide şi am certitudinea că vor vota legea.

"Astfel de norme există şi în Germania şi Franţa. De ce să nu se poată şi la noi?"

- Având în vedere caracterul ei de urgenţă, în cât timp credeţi că va fi în vigoare legea?

- Sper ca în această toamnă să se voteze în prima cameră sesizată, în Senat, iar în legislatura următoare, să fie adoptată şi de Camera Deputaţilor. Timpul e prea scurt pentru a mă iluziona că lucrurile se vor pe­trece mai rapid. Interesant este că, în urma iniţiativei noastre, s-a sesizat şi guvernul, care acum intenţio­nează să intervină pentru adoptarea unui act normativ pe acelaşi subiect. Bine ar fi să sprijine proiectul nos­tru, să nu facă un proiect concurent, cum s-ar putea înţelege din declaraţiile recente ale ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Guvernul are în general această manieră, de a da recomandare de respingere pentru iniţiativele parlamentare şi de a propune altele, uneori similare, în loc să amendeze proiectele iniţiale. E un război al orgoliilor, din care Parlamentul trebuie să iasă ciuca bătăilor, că oricum toată lumea dă în el. Aşa se face că 85% dintre actele normative adoptate în Parlament sunt iniţiate de guvern, nu de parla­men­tari.

- De ce nu a fost făcută această lege până acum?

- În primul rând, din pricina fricii. Şi eu m-am lovit de ea. Politicienii se tem să nu supere Bruxelles-ul, să nu stârnească nu ştiu ce reacţii ale ambasadelor străine. Eu nu-i înţeleg, pentru că astfel de norme există şi în Germania şi Franţa. De ce să nu se poată şi la noi? Vrem ca ţăranul român să redevină şerb pe propriul pământ? Alte motive pentru care s-a întârziat o astfel de lege: necunoaşterea, nepăsarea, dezinte­re­sul şi, într-o măsură mult mai mică, jocurile de putere pentru susţinerea unor monopoluri străine.

"Avem de-a face cu o trezire a românilor, fie ei alegători sau aleşi"

- De vreo jumătate de an încoace, PNL a dat câ­teva semne că-şi redescoperă dimensiunea "na­ţio­nală", anunţată ca deziderat în chiar numele său. Este vorba despre o reorientare a politicii PNL, sau aceste iniţiative sunt rezultatul trezirii la realitate a unor parlamentari liberali?

- Pe de o parte, s-au manifestat mai vizibil şi cu mai mult succes liberalii ataşaţi de valorile vechi ale partidului, cele din vremea Brătienilor, şi care gân­desc politica prin prisma doctrinei"Prin noi înşine". Această orientare liberal-conservatoare a existat permanent în PNL, dar a fost umbrită uneori de o alta, mai la stânga, venită atât pe filieră de influenţă oc­ci­dentală, cât şi ca urmare a unor fuziuni. Pe de altă parte, avem de-a face cu o trezire a românilor, fie ei ale­gători sau aleşi. Primii s-au săturat să rabde o poli­tică pe care o consideră defavorabilă lor şi i-au silit pe politicieni să priceapă că aşa nu mai merge.

- În cei patru ani de mandat parlamentar aţi manifestat o preocupare constantă pentru valorile perene - credinţă, tradiţie, istorie, familie -, care frizează naţionalismul. Cum sunteţi văzut de către colegii de partid: mai degrabă ca un element exotic sau ca unul reprezentativ pentru PNL?

- Unii mă văd prea naţionalist, prea radical şi un susţinător prea fervent al Bisericii. Alţii, din zona liberalilor mai vechi în partid, mă văd aşa cum sunt, naţional-liberal, ca şi foarte mulţi alţi colegi de-ai mei din partid şi din Parlament. Din punct de vedere po­litic şi economic sunt liberal, iar din punct de vedere social şi cultural sunt conservator. Şi, repet, nu sunt singurul, pentru că, de fapt, asta înseamnă PNL, prin tradiţie. Din păcate, sunt destui care nu pot vedea normalitatea din pricina "corectitudinii politi­ce", care câştigă teren şi la noi, prin persuasiune, pre­siu­ne şi... legislaţie. În atari condiţii, eşti obligat să optezi: rezişti sau laşi să treacă tăvălugul peste tine. Fie­care după conştiinţa sa. Eu, unul, sunt genul de om faţă de care nu poţi rămâne neutru. Aşa încât e firesc ca şi în PNL să am colegi care gândesc în opoziţie cu ceea ce exprim eu. Mai important este ca, din dez­ba­terea asta să câştige ideea libertăţii, care e funda­men­tală pentru liberalism, şi nu teroarea istoriei, întru­chi­pată azi de "corectitudinea politică".