Cine va fi făcut vreodată o vizită în fosta URSS ţine minte, mai mult ca sigur, reţeaua de magazine "Berezka" (Mesteacănul), uluitoare prin luxul lor faţă de sărăcia din jur. Prăvălii de elită, aprovizionate cu mărfuri occidentale, ele erau destinate exclusiv diplomaţilor şi ruşilor care lucrau în străinătate şi dispuneau de valută. Se spune că aceste "dollar-shop"-uri erau o amarnică umilinţă pentru omul de rând, care râvnea la bunătăţile din vitrină, gustându-le doar cu ochii: caviar, icre roşii, batog... După căderea URSS, "Berezka" a dispărut. Comerţul liber a prins contur şi la Moscova. Dar pentru mai multă siguranţă, un avocat inteligent şi îndrăzneţ, Victor Bakurevich, s-a mutat la Sofia şi a redeschis, pe criterii capitaliste, celebrul lanţ sovietic "Berezka". De la avocatură, domnul Bakurevich s-a dedicat business-ului comercial. În prezent, are 30 de magazine în Varna şi Sofia, câteva vânzări angro, două depozite şi o cafenea. A deschis, de asemenea, centre de producţie după reţete ruseşti, realizate în parteneriat cu fabrici din Bulgaria, dar cu materie primă din Rusia. Şi în Bucureşti există deja 9 magazine. Primul a fost deschis în decembrie 2014, la intersecţia bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda. Până la sfârşitul anului, lanţul va avea încă 8 unităţi, în total 17, cu mult mai multe decât fusese planul iniţial. Din 2017, două sau trei oraşe mari, precum Cluj-Napoca, Sibiu şi Timişoara, vor găzdui şi ele astfel de magazine, al căror nume nu mai există astăzi în Rusia.
Magazinul de lângă casă
Natalia Frol, 24 de ani, lipoveancă din Jurilovca, este managerul întregului lanţ bucureştean de magazine "slave". Li se spune "slave", deoarece multe produse sunt importate atât din Rusia, cât şi din Ucraina, Armenia şi Bielorusia. Sunt, desigur, şi rafturi întregi cu vinuri şi şampanii basarabene, cu alimente lituaniene şi estoniene.
Natalia vorbeşte perfect ruseşte, dar şi româneşte, aşa cum vorbea acasă, în satul ei. "Nu ştiu cum a fost Bucureştiul altădată", spune tânăra şefă, "dar prezenţa magazinelor noastre le aminteşte vâstnicilor de vremurile trecute, aşa după cum mărturisesc, cu nostalgie, chiar ei. Nu concurăm cu marile lanţuri internaţionale de supermarketuri, dar refacem, în felul nostru, magazinul de lângă casă". O filosofie simplă, cu efect imediat, căutată de nostalgici, dar şi de tineri curioşi. Cerealele, uleiul, pâinea sunt naturale, iar garanţia acestui adevăr o aduce Casa de Comerţ "Iarmarka" din regiunea Karelia, vestită, printre altele, pentru preparatele de cereale dedicate ţărilor europene. Kvas de la Baltika, vodkă de la "Alkogolinaia Sibirskaia Gruppa", precum şi vodka numărul unu în lume, "Piati Ozeor" de la "Omskvinprom"; sosuri, condimente şi gemuri "Maheev" (lider de vânzări în Federaţia Rusă). Şi toate astea cu "preţuri accesibile, sortiment bogat, ambalaj atractiv şi reţete unice". Peştele este luat de la "Baltijos Delikatesai" - producător de elită, orientat spre export. Laptele condensat este cumpărat de la compania "Peno Jvaigides" din Letonia; salamurile de calitate, cu 70% carne, icrele negre şi roşii, peştele sărat şi afumat, vin de la celebra companie "Monolit", ale cărei produse se realizează după reţete ruseşti autentice, cu o cantitate minimă de conservanţi şi grăsimi vegetale. Colţunaşii de toate felurile ameţesc cumpărătorii. Este vorba de colţunaşi cu carne, cu brânză, cu cartofi, cu ciuperci, ţinuţi în congelator. Regula este să-i răstorni în apa clocotită şi să-i laşi să fiarbă 5-7 minute. Se mănâncă cu smântână. Se zice că poţi face şi acasă aceste bunătăţi, dar niciodată nu vor ieşi ca la Berezka. Convingerea doamnei Frol este demnă de reţinut: "Prin aceste magazine aducem bucureştenilor puţină istorie, puţină cultură, un mod original de viaţă. Aducem un colţ de Rusie de calitate".
Suspiciuni şi bănuieli
Mai sus de magazinul Unirea, pe strada Sfânta Vineri 21 A, care duce spre Hala Traian, te va întâmpina un alt magazin Berezka. Şefa, Zenaida Micu, tot o tânără lipoveancă, povesteşte despre zecile de clienţi care trec zilnic pragul prăvăliei. Printre ei se află şi o grămadă de suspicioşi, care văd în magazinele Berezka (deşi cumpără cu plăcere din ele) o "armă" prin care, după succesul benzinăriilor "Lukoil", ruşii vor să pună stăpânire pe marile oraşe din România şi din fostele ţări comuniste. "Sunt unii clienţi", crede Zenaida, "cărora le vine greu să priceapă că România este iarăşi o ţară capitalistă, şi comerţul în ea este liber. Ei văd pretutindeni capcane ideologice, când, în realitate, e vorba de o ofensivă a calităţii alimentare, aşteptată demult". De altfel, România e invadată de oferte culinare şi alimentare din alte ţări. "Sunt atâtea restaurante şi magazine arabe, libaneze, italiene, franţuzeşti etc., încât ai putea crede că Bucureştiul nu mai e un oraş pur românesc. Totuşi, este! Românii sunt foarte atenţi cu tot ce e nou, dar nu renunţă la specificul lor, la mămăligă, la puiul fript, la mici sau la mielul la proţap. Berezka le aduce arome noi, gusturi minunate, naturaleţe şi simplitate, dar nu-i converteşte la... limba rusă".
Cel dintâi magazin Berezka este, cum spuneam, situat pe bulevardul Ion Mihalache nr. 111, colţ cu strada Turda. Şeful este Vladimir Guţan, un basarabean căsătorit la Bucureşti, care lucrează "pentru ruşi" din noiembrie 2015. Vorbind în numele şefului stabilit la Sofia, spune calm, cu înţelepciune: "Magazinele de aici au un nivel de vânzare mai înalt decât cele din Bulgaria. Practic, cele 9 magazine din Bucureşti vând peste 40 la sută din volumul tuturor celor 30 de magazine din Bulgaria". Cum să nu fie mulţumit domnul patron Victor Bakurevich? Deşi politica firmei este ca tot personalul să vorbească şi rusă şi română, realitatea dictează altceva. "Aducem basarabeni sau lipoveni", spune Vladimir, "dar viteza de creştere a reţelei Berezka în capitala României este rapidă, până la sfârşitul anului vom mai avea cel puţin cinci magazine noi. În realitate, am înţeles că magazinele noastre au ceva din magazinele Bucureştiului din urmă cu 80-90 de ani, "Micul Paris" interbelic. Este surprinzător, mă bucură acest lucru! Când ne vizitează cei mai în vârstă, par copleşiţi de emoţie, când văd colţunaşi (pelmeni) cu carne şi caşcaval, ori biscuiţi de ovăz cu merişoare, ce mai, li se udă ochii de lacrimi".
El însuşi un nostalgic, Vladimir iubeşte calitatea lucrurilor, a alimentelor care stârnesc nostalgii. Comerţul de succes are nevoie şi de un pic de suflet. De emoţie. Asta n-ar trebui să uităm.
O luăm de la stânga la dreapta, traversând magazinul: bomboane de toate felurile, făcute în fabrici rămase de pe timpul URSS; bomboane cu "lapte de pasăre"; halva din Ucraina, mult preţuită de ruşi şi de români; suc de mesteacăn din Bielorusia, îmbuteliat primăvara, înainte de înfrunzirea copacilor; pâine neagră de secară "caramelizată" după reţetă rusească; brânzeturi, salamuri, peşte; celebra maioneză din ouă de prepeliţă, cu suc de lămâie; icre negre de capellin, creveţi şi somon sălbatic; halibut din mările nordice, fără oase, având atâta grăsime, încât i se spune peştele-unt; lapte acru, caramelizat (riajenka); caşcavaluri de toate felurile... Nu vorbim de băuturi, de bere neagră la pintă britanică, de spirtoase şi vinuri armene şi basarabene. Nu vorbim de limonade, de conserve de somon cu mărar, de cutii cu celebrul peşte saira, de kvas din cereale, de pateuri de gâscă, de raţă, de curcan.
Concurenţa e mare, cumpărătorii sunt tot mai pretenţioşi, calitatea este excelentă, şi preţul - deseori rezonabil, alteori mic, dar uneori astronomic (la votcă, la halibut, la somon etc.), toate compun un cosmos al Rusiei post-sovietice, parţial capitaliste, parţial etatiste, parţial tradiţionale. În fond, "Berezka" este din nou pe valută. Leul şi leva sunt, se ştie, valute ale UE. Cu avantajul că accesul e liber şi nu mai gustă nimeni bunătăţile din galantar "doar cu ochii".
Foto: CORNELIU STĂNCESCU