DANIEL GHEORGHE (Deputat PNL) - "Păstrarea pământului este o chestiune de siguranță națională"

Tânărul deputat liberal Daniel Gheorghe (31 ani) a depus, recent, în Parlament un proiect de modificare a legii vânzării terenurilor către străini, pentru limitarea fenomenului de înstrăi­nare a pământului românesc. Inițiativa legislativă va intra în dezbaterea parlamentară în această toamnă, dar cel mai probabil va fi adoptată anul viitor. Până în acest moment, se estimează că o treime din terenurile agricole ale României sunt în proprietatea cetățenilor străini. Vânzările continuă.

"Cică așa ne-a cerut UE"

- Când anume ați sesizat că trebuie schimbată legea privind achiziționarea terenurilor agricole de către străini?

- În 2014, guvernul Ponta a adoptat o lege prin care s-a liberalizat total vânzarea terenurilor agricole către străini. Cică așa ne-a cerut UE! A început o dez­ba­tere publică, dar nu a fost dusă până la capăt. As­tăzi, tragem concluziile: după unele estimări, peste 30% din suprafața agricolă a țării a fost înstrăinată; multe dintre terenurile achiziționate de străini rămân ne­cul­tivate, pentru că nu au fost luate pentru agri­cul­tură, ci numai pentru încasarea subvențiilor de la UE; alte terenuri sunt folosite drept active pentru diferite jocuri pe bursă, dar nu se produce nimic pe ele... Pe de altă parte, agricultura românească este subfinan­țată, lipsită de mijloace tehnice, fără posibilități de co­agulare a unor mari suprafețe de teren și pusă în in­ca­pacitatea de a înfrunta marile corporații inter­na­ționale, care sunt susținute cel mai adesea chiar de că­tre statul român, prin anumite facilități fiscale și le­gale. Toate acestea au generat o explozie a feno­me­nului de cumpărare a terenurilor de către cetățenii stră­ini. Având în vedere că pentru orice liberal, drep­tul la proprietate e un principiu sfânt, iar pentru un național-liberal, proprietatea privată românească este esența independenței noastre financiare, am înțeles că legea trebuie modificată urgent. Cu atât mai mult cu cât în acest secol este așteptată o mare criză alimentară. Dacă nu luăm acum măsuri, ne expunem riscului de a nu avea ce pune pe masă, de a nu mai găsi produsele necesare traiului zilnic, sau de a le lua din import, la prețuri prohibitive, chiar dacă ele sunt făcute în România. Cum se întâmplă deja în eva­ziunea cu grâne. O seamă de cetățeni austrieci, ita­lieni, olandezi și arabi cumpără grânele la prețuri de dumping, de la micii producători sau de la asociațiile agri­cole, atunci când nu le produc ei înșiși pe pă­mân­tul ro­mâ­nesc, le scot în largul mării, le mai trec fictiv prin câ­te­va acte și le revând în România la suprapreț. Iată de ce păstrarea pământului este o chestiune de siguranță națională. Drept care, toate țările din jurul nostru au adoptat corecții ale acestei legi privitoare la vânzarea pământului către străini (lege impusă tuturor de Bruxelles, în negocierile de aderare la UE).

- Când ați făcut acest proiect de lege, ați cercetat și legile similare din alte state ale UE?

- Da, categoric. Sunt legi de acest tip în Cehia, Slo­­­vacia, Polonia, Ungaria - unde este chiar mai du­ră, prevăzând sancțiuni penale - , în Germania, Fran­ța, cu restricții și mai importante decât cele gân­dite de noi.

- Așadar, în principiu, nu ar fi motive ca un ast­fel de act normativ să nu fie adoptat și la noi?

- În principiu, nu. Dar nu se știe, pentru că există o mare teamă pentru astfel de legi. Totuși, există o ten­dință de normalizare. Ați văzut că a fost promul­gată și legea privind obligativitatea supermarketurilor de a avea pe rafturi 51% produse românești, deci se poate.

"Am certitudinea că legea va fi votată"

- Ce prevede concret proiectul dvs. de lege?

- Eu am propus, de fapt, un filtru care să facă im­posibile abuzurile. Să nu mai fie ținute terenurile pâr­loagă, să nu mai fie folosite doar pe post de ga­ran­ție în afaceri, ci să producă alimente. Totodată, le­gea cre­ează indirect avantaje de piață pentru in­ves­titorii români, căci acum capitalul românesc este în fază de lichidare. O primă prevedere: cum­pă­ră­torul terenului agricol se obligă să-l folosească în scop agricol în ma­ximum șase luni de la încheierea tran­zacției și să păstreze destinația terenului pe mai departe. O alta: cumpărătorul nu trebuie să aibă da­torii la stat în nici o țară a UE, inclusiv în România, pentru că avem de-a face cu tot felul de rețele eva­zio­niste și, din pă­cate, fiscul românesc este foarte per­misiv cu străinii și draconic cu românii. În al treilea rând, ca să poată cum­păra pământ în România, un ce­tățean străin tre­buie să fie asociat cu o persoană fizică sau juridică ro­­mână - cu capital românesc -, asociere în care par­tea română să dețină minimum 30%. Aceas­tă cerință este menită a împiedica expatrierea profitului. M-am inspirat din Legea minelor, adoptată în 1924, în tim­pul guvernării lui Ionel I.C. Brătianu. De asemenea, legea îi obligă pe cetățenii străini care fac afaceri în agricultură, în România, să aibă cel puțin 60% per­so­nal românesc în conducerea firmelor și 90% din forța de muncă totală, tot români. E o ches­tiune de bun-simț, prevăzută și în alte legi inter­belice, adoptate de liberali. În plus, va trebui ca per­soa­na juridică străină care cumpără terenul să aibă ca principal obiect de activitate agricultura. În fine, cum­părătorul nu poate fi o firmă de tip offshore, pentru ca banii să fie la vedere, să rămână în țară și profitul să fie impozitat.

- Alături de dvs, ca principal inițiator, legea este semnată de alți 24 de parlamentari liberali. Ați avut dificultăți în a-i convinge?

- Am fost nevoit să admit anumite amendamente, căci unora li s-a părut prea severă varianta propusă de mine, iar alții m-au atenționat că legea ar putea in­tra în contradicție cu legi ale UE, adoptate și de Ro­mânia, ori chiar cu Constituția noastră. Eu am ascultat doleanțele asociațiilor de producători români și am înțeles că legea trebuie să fie mai restrictivă, dar proiectul depus în cele din urmă este cel agreat cu colegii. Ceea ce nu înseamnă că va rămâne așa. În ca­zul în care, în dezbaterile pe Comisii, vom găsi soluții mai bune, adică mai aspre, eu sunt pentru a face legea și mai restrictivă.

- Credeți că veți găsi susținere și la parlamen­tarii altor partide?

- Cu siguranță, deoarece nu e o lege pentru PNL, ci pentru țară, și tot mai mulți parlamentari au înțeles primejdia în care ne aflăm, de a deveni cu totul dependenți alimentar de străini. Am vorbit până acum și cu colegi din alte partide și am certitudinea că vor vota legea.

"Astfel de norme există și în Germania și Franța. De ce să nu se poată și la noi?"

- Având în vedere caracterul ei de urgență, în cât timp credeți că va fi în vigoare legea?

- Sper ca în această toamnă să se voteze în prima cameră sesizată, în Senat, iar în legislatura următoare, să fie adoptată și de Camera Deputaților. Timpul e prea scurt pentru a mă iluziona că lucrurile se vor pe­trece mai rapid. Interesant este că, în urma inițiativei noastre, s-a sesizat și guvernul, care acum intențio­nează să intervină pentru adoptarea unui act normativ pe același subiect. Bine ar fi să sprijine proiectul nos­tru, să nu facă un proiect concurent, cum s-ar putea înțelege din declarațiile recente ale ministrului Agriculturii, Achim Irimescu. Guvernul are în general această manieră, de a da recomandare de respingere pentru inițiativele parlamentare și de a propune altele, uneori similare, în loc să amendeze proiectele inițiale. E un război al orgoliilor, din care Parlamentul trebuie să iasă ciuca bătăilor, că oricum toată lumea dă în el. Așa se face că 85% dintre actele normative adoptate în Parlament sunt inițiate de guvern, nu de parla­men­tari.

- De ce nu a fost făcută această lege până acum?

- În primul rând, din pricina fricii. Și eu m-am lovit de ea. Politicienii se tem să nu supere Bruxelles-ul, să nu stârnească nu știu ce reacții ale ambasadelor străine. Eu nu-i înțeleg, pentru că astfel de norme există și în Germania și Franța. De ce să nu se poată și la noi? Vrem ca țăranul român să redevină șerb pe propriul pământ? Alte motive pentru care s-a întârziat o astfel de lege: necunoașterea, nepăsarea, dezinte­re­sul și, într-o măsură mult mai mică, jocurile de putere pentru susținerea unor monopoluri străine.

"Avem de-a face cu o trezire a românilor, fie ei alegători sau aleși"

- De vreo jumătate de an încoace, PNL a dat câ­teva semne că-și redescoperă dimensiunea "na­țio­nală", anunțată ca deziderat în chiar numele său. Este vorba despre o reorientare a politicii PNL, sau aceste inițiative sunt rezultatul trezirii la realitate a unor parlamentari liberali?

- Pe de o parte, s-au manifestat mai vizibil și cu mai mult succes liberalii atașați de valorile vechi ale partidului, cele din vremea Brătienilor, și care gân­desc politica prin prisma doctrinei"Prin noi înșine". Această orientare liberal-conservatoare a existat permanent în PNL, dar a fost umbrită uneori de o alta, mai la stânga, venită atât pe filieră de influență oc­ci­dentală, cât și ca urmare a unor fuziuni. Pe de altă parte, avem de-a face cu o trezire a românilor, fie ei ale­gători sau aleși. Primii s-au săturat să rabde o poli­tică pe care o consideră defavorabilă lor și i-au silit pe politicieni să priceapă că așa nu mai merge.

- În cei patru ani de mandat parlamentar ați manifestat o preocupare constantă pentru valorile perene - credință, tradiție, istorie, familie -, care frizează naționalismul. Cum sunteți văzut de către colegii de partid: mai degrabă ca un element exotic sau ca unul reprezentativ pentru PNL?

- Unii mă văd prea naționalist, prea radical și un susținător prea fervent al Bisericii. Alții, din zona liberalilor mai vechi în partid, mă văd așa cum sunt, național-liberal, ca și foarte mulți alți colegi de-ai mei din partid și din Parlament. Din punct de vedere po­litic și economic sunt liberal, iar din punct de vedere social și cultural sunt conservator. Și, repet, nu sunt singurul, pentru că, de fapt, asta înseamnă PNL, prin tradiție. Din păcate, sunt destui care nu pot vedea normalitatea din pricina "corectitudinii politi­ce", care câștigă teren și la noi, prin persuasiune, pre­siu­ne și... legislație. În atari condiții, ești obligat să optezi: reziști sau lași să treacă tăvălugul peste tine. Fie­care după conștiința sa. Eu, unul, sunt genul de om față de care nu poți rămâne neutru. Așa încât e firesc ca și în PNL să am colegi care gândesc în opoziție cu ceea ce exprim eu. Mai important este ca, din dez­ba­terea asta să câștige ideea libertății, care e funda­men­tală pentru liberalism, și nu teroarea istoriei, întru­chi­pată azi de "corectitudinea politică".