Cine va fi făcut vreodată o vizită în fosta URSS ține minte, mai mult ca sigur, rețeaua de magazine "Berezka" (Mesteacănul), uluitoare prin luxul lor față de sărăcia din jur. Prăvălii de elită, aprovizionate cu mărfuri occidentale, ele erau destinate exclusiv diplomaților și rușilor care lucrau în străinătate și dispuneau de valută. Se spune că aceste "dollar-shop"-uri erau o amarnică umilință pentru omul de rând, care râvnea la bunătățile din vitrină, gustându-le doar cu ochii: caviar, icre roșii, batog... După căderea URSS, "Berezka" a dispărut. Comerțul liber a prins contur și la Moscova. Dar pentru mai multă siguranță, un avocat inteligent și îndrăzneț, Victor Bakurevich, s-a mutat la Sofia și a redeschis, pe criterii capitaliste, celebrul lanț sovietic "Berezka". De la avocatură, domnul Bakurevich s-a dedicat business-ului comercial. În prezent, are 30 de magazine în Varna și Sofia, câteva vânzări angro, două depozite și o cafenea. A deschis, de asemenea, centre de producție după rețete rusești, realizate în parteneriat cu fabrici din Bulgaria, dar cu materie primă din Rusia. Și în București există deja 9 magazine. Primul a fost deschis în decembrie 2014, la intersecția bulevardului Ion Mihalache cu strada Turda. Până la sfârșitul anului, lanțul va avea încă 8 unități, în total 17, cu mult mai multe decât fusese planul inițial. Din 2017, două sau trei orașe mari, precum Cluj-Napoca, Sibiu și Timișoara, vor găzdui și ele astfel de magazine, al căror nume nu mai există astăzi în Rusia.
Magazinul de lângă casă
Natalia Frol, 24 de ani, lipoveancă din Jurilovca, este managerul întregului lanț bucureștean de magazine "slave". Li se spune "slave", deoarece multe produse sunt importate atât din Rusia, cât și din Ucraina, Armenia și Bielorusia. Sunt, desigur, și rafturi întregi cu vinuri și șampanii basarabene, cu alimente lituaniene și estoniene.
Natalia vorbește perfect rusește, dar și românește, așa cum vorbea acasă, în satul ei. "Nu știu cum a fost Bucureștiul altădată", spune tânăra șefă, "dar prezența magazinelor noastre le amintește vâstnicilor de vremurile trecute, așa după cum mărturisesc, cu nostalgie, chiar ei. Nu concurăm cu marile lanțuri internaționale de supermarketuri, dar refacem, în felul nostru, magazinul de lângă casă". O filosofie simplă, cu efect imediat, căutată de nostalgici, dar și de tineri curioși. Cerealele, uleiul, pâinea sunt naturale, iar garanția acestui adevăr o aduce Casa de Comerț "Iarmarka" din regiunea Karelia, vestită, printre altele, pentru preparatele de cereale dedicate țărilor europene. Kvas de la Baltika, vodkă de la "Alkogolinaia Sibirskaia Gruppa", precum și vodka numărul unu în lume, "Piati Ozeor" de la "Omskvinprom"; sosuri, condimente și gemuri "Maheev" (lider de vânzări în Federația Rusă). Și toate astea cu "prețuri accesibile, sortiment bogat, ambalaj atractiv și rețete unice". Peștele este luat de la "Baltijos Delikatesai" - producător de elită, orientat spre export. Laptele condensat este cumpărat de la compania "Peno Jvaigides" din Letonia; salamurile de calitate, cu 70% carne, icrele negre și roșii, peștele sărat și afumat, vin de la celebra companie "Monolit", ale cărei produse se realizează după rețete rusești autentice, cu o cantitate minimă de conservanți și grăsimi vegetale. Colțunașii de toate felurile amețesc cumpărătorii. Este vorba de colțunași cu carne, cu brânză, cu cartofi, cu ciuperci, ținuți în congelator. Regula este să-i răstorni în apa clocotită și să-i lași să fiarbă 5-7 minute. Se mănâncă cu smântână. Se zice că poți face și acasă aceste bunătăți, dar niciodată nu vor ieși ca la Berezka. Convingerea doamnei Frol este demnă de reținut: "Prin aceste magazine aducem bucureștenilor puțină istorie, puțină cultură, un mod original de viață. Aducem un colț de Rusie de calitate".
Suspiciuni și bănuieli
Mai sus de magazinul Unirea, pe strada Sfânta Vineri 21 A, care duce spre Hala Traian, te va întâmpina un alt magazin Berezka. Șefa, Zenaida Micu, tot o tânără lipoveancă, povestește despre zecile de clienți care trec zilnic pragul prăvăliei. Printre ei se află și o grămadă de suspicioși, care văd în magazinele Berezka (deși cumpără cu plăcere din ele) o "armă" prin care, după succesul benzinăriilor "Lukoil", rușii vor să pună stăpânire pe marile orașe din România și din fostele țări comuniste. "Sunt unii clienți", crede Zenaida, "cărora le vine greu să priceapă că România este iarăși o țară capitalistă, și comerțul în ea este liber. Ei văd pretutindeni capcane ideologice, când, în realitate, e vorba de o ofensivă a calității alimentare, așteptată demult". De altfel, România e invadată de oferte culinare și alimentare din alte țări. "Sunt atâtea restaurante și magazine arabe, libaneze, italiene, franțuzești etc., încât ai putea crede că Bucureștiul nu mai e un oraș pur românesc. Totuși, este! Românii sunt foarte atenți cu tot ce e nou, dar nu renunță la specificul lor, la mămăligă, la puiul fript, la mici sau la mielul la proțap. Berezka le aduce arome noi, gusturi minunate, naturalețe și simplitate, dar nu-i convertește la... limba rusă".
Cel dintâi magazin Berezka este, cum spuneam, situat pe bulevardul Ion Mihalache nr. 111, colț cu strada Turda. Șeful este Vladimir Guțan, un basarabean căsătorit la București, care lucrează "pentru ruși" din noiembrie 2015. Vorbind în numele șefului stabilit la Sofia, spune calm, cu înțelepciune: "Magazinele de aici au un nivel de vânzare mai înalt decât cele din Bulgaria. Practic, cele 9 magazine din București vând peste 40 la sută din volumul tuturor celor 30 de magazine din Bulgaria". Cum să nu fie mulțumit domnul patron Victor Bakurevich? Deși politica firmei este ca tot personalul să vorbească și rusă și română, realitatea dictează altceva. "Aducem basarabeni sau lipoveni", spune Vladimir, "dar viteza de creștere a rețelei Berezka în capitala României este rapidă, până la sfârșitul anului vom mai avea cel puțin cinci magazine noi. În realitate, am înțeles că magazinele noastre au ceva din magazinele Bucureștiului din urmă cu 80-90 de ani, "Micul Paris" interbelic. Este surprinzător, mă bucură acest lucru! Când ne vizitează cei mai în vârstă, par copleșiți de emoție, când văd colțunași (pelmeni) cu carne și cașcaval, ori biscuiți de ovăz cu merișoare, ce mai, li se udă ochii de lacrimi". El însuși un nostalgic, Vladimir iubește calitatea lucrurilor, a alimentelor care stârnesc nostalgii. Comerțul de succes are nevoie și de un pic de suflet. De emoție. Asta n-ar trebui să uităm.
O luăm de la stânga la dreapta, traversând magazinul: bomboane de toate felurile, făcute în fabrici rămase de pe timpul URSS; bomboane cu "lapte de pasăre"; halva din Ucraina, mult prețuită de ruși și de români; suc de mesteacăn din Bielorusia, îmbuteliat primăvara, înainte de înfrunzirea copacilor; pâine neagră de secară "caramelizată" după rețetă rusească; brânzeturi, salamuri, pește; celebra maioneză din ouă de prepeliță, cu suc de lămâie; icre negre de capellin, creveți și somon sălbatic; halibut din mările nordice, fără oase, având atâta grăsime, încât i se spune peștele-unt; lapte acru, caramelizat (riajenka); cașcavaluri de toate felurile... Nu vorbim de băuturi, de bere neagră la pintă britanică, de spirtoase și vinuri armene și basarabene. Nu vorbim de limonade, de conserve de somon cu mărar, de cutii cu celebrul pește saira, de kvas din cereale, de pateuri de gâscă, de rață, de curcan. Concurența e mare, cumpărătorii sunt tot mai pretențioși, calitatea este excelentă, și prețul - deseori rezonabil, alteori mic, dar uneori astronomic (la votcă, la halibut, la somon etc.), toate compun un cosmos al Rusiei post-sovietice, parțial capitaliste, parțial etatiste, parțial tradiționale. În fond, "Berezka" este din nou pe valută. Leul și leva sunt, se știe, valute ale UE. Cu avantajul că accesul e liber și nu mai gustă nimeni bunătățile din galantar "doar cu ochii".
Foto: CORNELIU STĂNCESCU