Leac pentru ciroză hepatică
Cititorilor bolnavi de ciroză le propun următorul tratament, pe care l-am urmat şi eu, şi alte cunoştinţe, cu acelaşi succes:
* Se iau 5 rădăcini groase de ştevie, 1 kg de lămâi cu coajă, 200 g aloe, se dau prin maşina de tocat, apoi se amestecă cu miere (un borcan de 800 ml). Se lasă 3-4 zile la macerat, apoi se consumă câte o lingură dimineaţa şi una la prânz. (Seara creează insomnie!) Se păstrează la frigider.
Tratamentul se repetă cam la 6 luni. Poate fi utilizat de oricine are afecţiuni ale ficatului sau este obosit. Vă doresc sănătate!
NICOLETA SAMOILĂ - Bucureşti
Cancer de sân - cataplasme cu pelin
Sora mea, în vârstă de 32 de ani, a izbutit să scape de această oribilă boală fără să ajungă la operaţie. Tratamentul i-a fost sugerat de o doctoriţă din Basarabia, care studiase la Moscova terapiile naturale. Cele trei recomandări au fost următoarele: 1. Renunţare totală la carne şi alte proteine animale (ouă, lapte, brânzeturi etc.). 2. O zi de post negru (doar cu apă) pe săptămână. 3. Aplicarea, pe locul bolnav, de cataplasme cu pelin. După şase luni, sânul ei era vindecat.
Iată reţeta alifiei de pelin: * Se rade cam un pumn plin de ceară de albine, care se presară pe un tifon îndoit în două, care să acopere sânul întreg. * Se ia o cantitate dublă de pelin uscat, care se macină fin şi se presară, în strat gros, peste ceara topită pe baie de apă. Se umezeşte cataplasma cu puţină ţuică de prune, de maximum 40 de grade. Se acoperă sânul şi se lasă până se evaporă ţuica. Se umezeşte din nou. Se repetă pe tot parcursul zilei. Noaptea se lasă sânul liber, descoperit. Paralel, sora mea a făcut şi un tratament de întărirea imunităţii, cu bitterul "Taina vieţii", preparat la Deseşti, în Maramureş. Se găseşte în farmacii.
Sănătate deplină celor ce vor apela la acest leac.
MINODORA SUMEDREA - Satu Mare
Cum scăpaţi de degetele amorţite şi înţepenite
Înainte să vă recomand tratamentul, vreau să vă spun că suferinţa aceasta e legată de glicemie şi necesită un consum sporit de apă. Pentru remedierea anomaliei degetelor vă recomand următoarele metode, care mie mi-au fost de folos: * Se va lua un cerc de cauciuc, cu care se face gimnastica degetelor, strângând în palmă cercul de mai multe ori pe zi. * Procuraţi-vă un extensor compus din 3 arcuri inelare, prinse la capete de câte un mâner, cu care faceţi exerciţii de întinderea arcurilor. Eu am agăţat unul din capete de un punct fix pe perete (de calorifer), iar de celălalt capăt, trag cu fiecare mână de câte 10-15 ori, de mai multe ori pe zi, pentru întărirea musculaturii şi nervilor mâinilor. După două săptămâni, anomalia degetelor a dispărut.
Deci: apă - 2-3 litri în 24 de ore şi exerciţiul zilnic al palmelor şi braţelor. Sper ca experienţa mea să-i fie cuiva de folos.
DELIU - Bucureşti
Aspirina şi infecţia urinară
Din anul 1994 până în 1996, făceam şi eu infecţie urinară aproape la două luni. Trebuia să fac analize - urocultură, să iau antibiotice, nu prea le suportam, era un chin. Citind într-o revistă că aspirina este bună pentru reumatism, cum boala mă chinuia şi pe mine, am luat câte o aspirină pe zi şi, ca prin minune, am scăpat şi de infecţia urinară. Au trecut de atunci peste 3 ani şi boala nu a recidivat.
Şi pentru că tot vă scriu, vă mai dau un sfat bun pentru arsuri: se umezeşte puţin locul ars şi se pune sare. Se mai umezeşte din când în când fără să cadă sarea şi imediat dispare usturimea şi nu se fac nici băşici.
V-am scris pentru că şi eu am folosit sfaturi din minunata revistă "Formula AS".
M. DINCĂ - Caracal, jud. Olt
Pe cale naturistă, fenomenul de iradiere se combate cu ajutorul plantei Aloe Vera. Frunzele proaspete de aloe se bagă în centrifugă şi se transformă în suc. Se consumă zilnic sucul a 4-5 cm de frunză, sau 4-5 cm de frunză se mestecă şi se înghite.
Nu se foloseşte plantă mai tânără de 3 ani! Pe durata tratamentului, nu se vor consuma lapte şi ouă.
Vă doresc sănătate!
ANA - loc. Corabia
Flori de fân, pentru bube şi răni care se vindecă greu
Acum peste 50 de ani, tatăl meu a avut nişte bube foarte urâte, i se lipeau indispensabilii de picioare, când se dezbrăca era un chin. O bătrână a învăţat-o pe mama să-i facă băi cu scuturătură de fân. A fost un miracol, bubele au trecut şi n-au recidivat niciodată.
În anul 1997, eu, personal, am avut o infecţie urâtă pe coapsa dreaptă. Am luat cantităţi industriale de antibiotice, fără rezultat, puneam frunze de pătlagină, dar nimic, totul a durat până toamna, când s-a cosit fânul. Am procurat doi saci de scuturătură de fân, mi-am cumpărat pânză albă nouă, am călcat-o, am dezinfectat-o şi am început să-mi pun comprese cu fiertură de flori de fân. Mulţumesc lui Dumnezeu, am scăpat! Scuturătura de fân reprezintă rămăşiţele care se scutură din fânul cosit. Conţine tot felul de flori mărunte, seminţe şi este nemaipomenit de bună. Eu le sugerez tuturor cititorilor revistei să ia legătura cu eventuale rude de la ţară, ca să le facă rost de acest "gunoi" de la fân. Puneţi într-un cazan 4-5 mâini de plante, fierbeţi-le bine, strecuraţi ceaiul şi puneţi mereu comprese peste bube, când pânza începe să se usuce, introduceţi-o înapoi în fiertură şi aplicaţi din nou, permanent, zi de zi.
Leac pentru boli grave de stomac
Se iau 100 de fire de pătlagină, cu tot cu rădăcină şi floare (acum planta este la maturitate), se spală foarte bine şi se toacă mărunt, ca pentru raţe. Se pune într-o oală cu apă şi se fierbe până se face ca un terci. Se dă deoparte, se lasă să se răcească, se strecoară printr-un tifon. Separat, se ia 1 kg de miere de albine curată, se pune într-o oală emailată şi se face un semn, se zgârie cu un cuişor până acolo unde ajunge mierea. Apoi se toarnă fiertura de pătlagină, se amestecă totul cu o lingură de lemn şi se pune la fiert, la foc mic. Se fierbe până lichidul de la pătlagină s-a evaporat şi ajunge la semnul făcut pe oală. După răcire, se pune în borcan şi se ţine la capul bolnavului, pe o măsuţă, în timpul nopţii. Tratamentul se ia numai noaptea, în timp ce bolnavul este în repaus total. Concomitent, se poate bea şi ceai de pătlagină.
Această reţetă o am de peste 40 de ani şi cui i-am dat-o şi a respectat-o s-a vindecat fără a ajunge la cuţit.
CLAUDIA N. - Târgu-Frumos, jud. Iaşi
Un leac împotriva tusei: Scaiul vânăt
Datorită saponinelor pe care le conţine, scaiul vânăt ajută la fluidificarea secreţiilor bronşice şi la eliminarea lor. El se întrebuinţează cu succes în tusea convulsivă, fie sub formă de decoct, fie ca ceai. Decoctul se prepară fierbând o linguriţă de plantă mărunţită într-o ceaşcă de apă. Se bea călduţ, în timpul crizelor de tuse. Există şi o combinaţie care se face dintr-un amestec în părţi egale de scai vânăt şi frunze de pătlagină. Se fierbe o linguriţă din acest amestec într-o ceaşcă de apă şi când a dat în clocot se adaugă cimbrişor (cât se ia cu trei degete) şi se lasă 10-15 minute. Se îndulceşte cu miere. Se ia câte o linguriţă, în crizele de tuse convulsivă. Ceaiul are un efect expectorant, antispasmodic, antiseptic, dar realizează şi o calmare a tusei.
Tuturor celor bolnavi, multă sănătate!
MARIA HĂDĂRIG - Sclanda Mare, Mureş
Cum se vindecă hemoroizii
Un segment important de populaţie suferă de hemoroizi sau trânji. Multe femei dobândesc boala ca urmare a eforturilor pe care le fac când nasc. Este foarte frecventă şi la bărbaţi, şi se accentuează din cauza alcoolului, tutunului, mâncărurilor ardeiate, piperate, conservantului din alimente etc. Este o vorbă în popor: "Mă doare în fund", dar să ferească Sfântul să te doară, că e groaznic. Boala se accentuează şi fiindcă oamenii o consideră ruşinoasă, jenându-se să spună altora sau medicului. Rabdă până ajung la operaţie, care e foarte dificilă pentru bolnav.
Reţeta
M-am vindecat de hemoroizi făcând zece băi de şezut cu moţuri de nuc. Am recomandat şi am dat moţuri de nuc uscate la mai mult de o sută de persoane, şi remediul a fost salutar. Bolnavul trebuie însă să se ferească de piper, ardei, alcool, conserve şi mâncăruri din leguminoase (fasole, mazăre, linte), verzi sau uscate, iar locul bolnav să se ţină în perfectă stare de curăţenie, spălându-se numai cu apă rece, după defecaţie.
Nucul înfloreşte în aprilie şi are flori femele - nuca propriu-zisă - şi flori bărbăteşti - nişte moţuri verzi, pline de polen galben, care după ce fecundează nuca, vor cădea şi se vor usca, devenind negre. Se pot culege direct din nuc sau se adună de unde au căzut, putându-se păstra mai mulţi ani. În 2-3 litri de apă, când fierbe, se pune o mână de moţuri (circa 20 g), se opreşte focul şi se acoperă (infuzie). Când infuzia este caldă şi suportabilă la cot, se pune într-un lighean cu moţuri cu tot şi se face baie de şezut până infuzia este aproape de răcire. Se poate reîncălzi şi folosi încă o dată. 10 astfel de băi făcute consecutiv, 10 seri la rând, cu respectarea recomandărilor alimentare şi de curăţenie, sunt salutare.
Moţuri de nuc se găsesc şi la Plafar.
Să facem totul pentru a sta cât mai mult deasupra, că dedesubt vom sta o veşnicie.
ing. IOAN MIHUŢ - Bucureşti