Nectarul zeilor
Originea caiselor se pierde în negura timpului. Cu secole înaintea naşterii lui Christos, grecii au adus de pe teritoriul Armeniei de astăzi primele caise uscate şi primii sâmburi de cais, cu care au sădit livezi ce rodeau fructe aurii-portocalii şi parfumate. Gustul lor li s-a părut atât de bun, încât i-au atribuit sorginte divină, socotindu-l un nectar al zeilor, iar caisele au devenit ofrande pentru Divinitate, în temple. De la greci, caişii au fost preluaţi de romani, care i-au răspândit în întreaga Europă şi în Africa, numindu-i Prunus armeniaca, adică pruni de Armenia, denumire ştiinţifică ce s-a păstrat până astăzi. Şi, totuşi, originea caişilor pare a fi mult mai îndepărtată decât Armenia, dovezile arheologice arătând că aceştia erau cultivaţi în India şi China, acum nu mai puţin de cinci mii de ani, deci cu mult înainte ca ei să ajungă în zona Caucazului. Şi, curios lucru, la fel ca şi în Grecia ori Roma antică, în străvechile civilizaţii asiatice se spunea despre caise că poartă în ele o părticică din nectarul zeilor. Mai mult, se credea că cei care consumă aceste fructe binecuvântate vor beneficia de un trup tânăr şi viguros, dar şi de o minte ageră, până la vârste înaintate. Şi aşa şi este, după cum o confirmă, câteva milenii mai târziu, studiile ştiinţifice.
Tratamente interne
Caisele şi detoxifierea
Consumul a 600-800 de grame de caise proaspete zilnic, pe o perioadă de timp de minimum 30 de zile, are darul de a mobiliza toxinele şi reziduurile de metabolism din ţesuturi şi de a ajuta la eliminarea lor. Excesul de creatinină sau acid uric din sânge, uraţii depuşi în articulaţii (guta) sunt prompt eliminaţi de cura cu caise. Dacă nu mai găsim caise proaspete, putem consuma nectarine sau piersici, câte un kilogram pe zi. Aceeaşi cură combate şi efectele nocive ale fumului de ţigară. Foarte bogate în vitaminele A şi C, dar şi în licopen, caisele sunt un excelent remediu anti-fumat, fie el pasiv ori activ. Aceste fructe sunt în mod excepţional recomandate femeilor care au fost fumătoare şi care se pregătesc să devine mame şi au nevoie de o detoxifiere rapidă. În fine, metalele grele sunt foarte repede eliminate din organism, atunci când se consumă miezul a zece sâmburi de caisă pe zi. Cantităţile mici de compuşi ai acidului cianhidric din sâmbure mobilizează metalele grele din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin fecale şi urină.
Boli cardiovasculare
Licopenul din caise, dar şi alte principii active, cum ar fi vitaminele A şi C, potasiul etc. protejează inima şi vasele de sânge, prevenind bolile cardiace. Studiile demonstrează că licopenul din caise, precum şi celelalte substanţe active, împiedică oxidarea colesterolului şi depunerea sa pe arterele coronare, micşorând astfel riscul de infarct. Apoi, o cură de minimum 4 săptămâni, timp în care se consumă jumătate de kilogram - un kilogram de caise pe zi, reduce trigliceridele şi colesterolul rău din sânge.
Cura de slăbire
Deşi au un gust dulce foarte plăcut şi atunci când sunt bine coapte, sunt un adevărat deliciu pentru gurmanzi, caisele proaspete nu îngraşă, ci din contra, sunt un antidot contra kilogramelor în plus. Dacă doriţi să slăbiţi, aşadar, consumaţi cât de multe caise. Ele sunt sărace în calorii, conţin fibre alimentare care rămân mult timp în stomac, împiedicând reapariţia senzaţiei de foame şi, în plus, au efect laxativ. Pentru o cură de slăbit reuşită, doza minimă de caise consumate într-o zi este de un kilogram, mâncate în reprize, înaintea fiecărei mese. Este un remediu care reduce deopotrivă apetitul şi un detoxifiant ce ajută nu doar la slăbit, ci şi la curăţarea pielii, la creşterea tonusului ţesuturilor şi la reîntinerire.
Colonul
Datorită conţinutului ridicat de celuloză şi de pectină, caisele sunt foarte des recomandate ca laxative, în problemele de tranzit intestinal. Celuloza şi pectina sunt fibre alimentare, adică substanţe comestibile nedigerabile, care acţionează la nivelul intestinului gros ca un piston, împingând afară din el toate reziduurile. Apoi, sorbitolul, un zahăr natural conţinut de caise, conferă fructelor proprietăţi laxative suplimentare. Se face un tratament de două săptămâni, în timpul căruia se consumă în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, câte 500-800 de grame de caise şi, suplimentar, un litru de apă. Pentru persoanele care suferă de sindromul de colon iritabil este esenţial ca această cură să fie corelată cu trei reguli simple de dietă: 1. Nu consumaţi zahăr sau înlocuitori ai acestuia, în nicio formă. 2. Reduceţi la minimum cantitatea de amidon rău (din orez, făină albă). 3. Nu combinaţi prea multe tipuri de alimente la o masă.
Caisele şi boala canceroasă
Atât pulpa fructului, cât şi miezul caisei, conţin substanţe care previn mutaţiile celulare, combat procesele oxidative, stimulează imunitatea sau împiedică direct dezvoltarea celulelor canceroase. Iată care sunt tipurile de cancer cele mai receptive la tratamentul cu acest fruct:
* Cancer de prostată - licopenul conţinut în caise este una dintre cele mai puternice substanţe pentru prevenirea bolii canceroase cu această localizare. Un studiu făcut în China, în anul 2007, a stabilit uimitoarele efecte preventive contra cancerului la prostată, cu ajutorul unei combinaţii inedite, formate din ceaiul verde (Thea sinensis) şi din licopenul din caise.
* Adjuvant în cancerul la sân - amigdalina, cunoscută şi sub numele vitamina B17 (deşi nu este propriu-zis o vitamină), prezentă în miezul de caisă, este considerată unul dintre cei mai puternici antitumorali şi este una dintre speranţele în terapia cancerului. Această vitamină reglează activitatea gonadelor, distruge celulele canceroase şi stimulează sistemul imunitar să le elimine din organism. Se consumă câte 10 mieji de caisă în fiecare zi, pe o perioadă de 30 de zile, urmate de alte 15-30 de zile de pauză, după care tratamentul se poate relua.
* Adjuvant în cancerul pulmonar - se aplică acelaşi tratament de la cancerul mamar. Alături de sâmburii de caise, alte remedii care contribuie la remisia acestei forme de cancer sunt cireşele negre, afinele, coacăzele negre şi fructele de soc. Persoanele care au fumat vor face cure cu zeolit sau cu zarzavaturi verzi (pătrunjel, leurdă, mărar, leuştean), pentru a elimina metalele grele şi alte toxine, aduse de fumul de ţigară în organism.
Sănătatea ochilor
Un studiu realizat pe 50.000 de femei a stabilit că un aport masiv de vitamina A obţinut din surse naturale, adică din alimente, reduce cu 40% riscul de degenerescenţă maculară. Or, caisa este unul din cele mai bogate alimente în vitamina A, fiind întrecută în acest sens doar de fructele de cătină. Contra oboselii oculare şi a scăderii acuităţii vizuale, se consumă caise proaspete, câte 500 de grame pe zi, în cure de măcar şase săptămâni. Pigmenţii din caise ajută la menţinerea acuităţii vizuale, protejând - se pare - ochii şi de o sumedenie de alte neplăceri, cum ar fi cataracta sau glaucomul.
Îmbătrânirea
Pentru prevenirea tulburărilor de memorie, cea mai invalidantă problemă a vârstei a treia, se consumă sâmburi de caisă, câte 5-10 pe zi, în cure de două săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză. Aceştia conţin, între altele, lecitină şi acetil-colină - două substanţe foarte valoroase pentru procesele de memorare care au loc în creier. Cercetările arată că miezul caiselor mai conţine şi un cocktail de vitamine din complexul B şi amigdalină (laetril), considerat unul dintre cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi, care împiedică sau stopează procesele degenerative la nivelul creierului care apar în cazul Alzheimerului. Mai multe studii realizate în Statele Unite ale Americii indică miezul acestor fructe ca fiind printre cele mai puternice alimente pentru stoparea şi chiar pentru "inversarea" proceselor de îmbătrânire. În principal, miejii de caisă, dar şi caisele proaspete, ajută la menţinerea sănătăţii sistemului nervos, protejând - aşa cum spuneam - funcţiile creierului. Apoi, ele ajută la menţinerea sănătăţii sistemului digestiv şi a vaselor de sânge, precum şi a tonusului muscular. Pe timpul sezonului, se ţin tratamente de până la patru săptămâni, timp în care se consumă jumătate de kilogram de caise pe zi, precum şi 5-8 sâmburi.
Rinichii
Efectele antiinfecţioase ale caiselor proaspete sunt extrem de modeste, dar cu toate acestea, sunt recomandate contra infecţiilor care afectează rinichii şi vezica urinară. De ce? Deoarece aceste fructe provoacă o reacţie alcalină în interiorul organismului, contribuind şi la alcalinizarea urinei. Or, antibioticele de sinteză, dar şi substanţele antibacteriene naturale (cum ar fi strugurii-ursului, frunzele de afin, frunzele de merişor etc.) devin active, putându-şi exercita acţiunea antiinfecţioasă doar atunci când pH-ul urinei este alcalin. Aşadar, în timpul tratamentelor contra nefritei, pielonefritei, cistitei, consumaţi măcar jumătate de kilogram de caise pe zi, dar evitaţi carnea, produsele conservate, proteinele în exces.
Precauţii şi contraindicaţii la tratamentul intern cu caise
Caisele proaspete sunt foarte bine tolerate de organism şi nu au nici un fel de reacţii adverse. Se vor administra cu precauţie, în cantităţi mici la început, în cazurile de colită de fermentaţie, diaree acută sau cronică, gastrită hiperacidă, pentru a nu accentua aceste tulburări digestive.
Miejii din sâmburii de caisă, în schimb, conţin mici cantităţi de cianură, care în doze mari şi repetate pot duce la intoxicaţii mortale. În literatura de specialitate se spune că o cantitate de 50-60 de mieji consumaţi pe parcursul zilei pot induce coma şi chiar decesul unui adult. În practica de la noi nu au fost înregistrate accidente de acest tip. Totuşi, se recomandă respectarea dozelor zilnice pentru adulţi, iar copiii sub 6 ani nu vor consuma mieji de caise.
LEACURI BĂTRÂNEŞTI
* Anemie. Copiilor şi convalescenţilor li se recomandă să bea cât mai mult compot de caise. Rezultatele sunt egale cu cele ale unei cure antianemie, ţinută cu ficat de vită.
* Febră. Sucul proaspăt de caise (obţinut prin simplă mixare), amestecat cu puţină miere şi, eventual, cu o tulpină proaspătă de mentă, constituie un adevărat tonic natural pentru bolnavii cu febră ridicată sau cu manifestări inflamatorii (inclusiv la nivel cutanat).
* Gută. Se consumă câte 600-800 g de caise proaspete zilnic, pe o perioadă de minimum 30 de zile. Dacă nu se mai găsesc caise proaspete, se pot consuma nectarine sau piersici, câte un kilogram pe zi. Este o cură simplă, dar care mobilizează puternic sărurile acidului uric din ţesuturi şi ajută la eliminarea lor prin urină. În plus, prin efectul său antiinflamator, cura cu caise ajută la rărirea, până la eliminare, a crizelor de gută, la redobândirea aspectului normal şi a mobilităţii articulaţiilor afectate.
* Lipsa poftei de mâncare. Mâncaţi câte o caisă, cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă. E mai profitabil să le consumaţi ca aperitiv, decât ca desert.
* Pietre la fiere. În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se administrează câte 12 sâmburi de caise, apoi se aşteaptă o oră. Pe parcursul zilei, se consumă şi câte 500-600 g de caise proaspete, dulci-acrişoare, care ajută la evacuarea bilei din colecist şi dizolvă calculii biliari.
* Stimularea creşterii la copii. Caisele proaspete, sub formă de piure, sunt printre primele fructe ce pot fi mâncate de bebeluşi, atunci când începe să le fie diversificată hrana. Ele stimulează dezvoltarea normală a oaselor, susţin imunitatea, protejează de indigestie şi de constipaţie. Pe perioada verii, caisele proaspete nu trebuie să lipsească din hrana celor mici.
* Tabagism. Se recomandă consumul zilnic de caise, câte 500 g pe zi, pentru combaterea efectelor nocive ale fumatului. Caisele le sunt recomandate mai ales femeilor ce au fost fumătoare şi care se pregătesc să devină mame, pentru o detoxifiere rapidă.
* Tulburări de memorie. Se consumă câte 5-10 sâmburi de caise pe zi, în cure de două săptămâni, urmate de alte două săptămâni de pauză.
* Arsuri solare. Se zdrobesc bine, cu mixerul electric, 2-3 caise fără sâmburi. Sucul rezultat va fi aplicat pe arsurile provocate de expunerea la soare. Acest remediu va calma inflamaţia şi usturimea, vindecând mai rapid pielea.
Caisele şi frumuseţea
Administrate intern, caisele sunt un excelent întineritor, dar şi un agent de curăţare al pielii, deoarece conţin substanţe cu efect puternic detoxifiant. Cura internă cu caise este de un real ajutor pentru combaterea acneei, alergiei sau îmbătrânirii pielii. Există însă şi reţete cosmetice foarte eficiente, care presupun folosirea externă a acestor fructe:
* Acnee - pe timpul verii, când pielea este mai expusă la erupţiile acneice, datorită transpiraţiei şi a prafului, se curăţă înainte de duş zonele susceptibile de apariţia acestei afecţiuni cu ajutorul pulpei de caisă. Pielea se va şterge în mai multe rânduri cu pulpa fructului, apoi se va lăsa să se usuce timp de 5-10 minute, după care se va curăţa cu apă călduţă.
* Tenul gras, seboreic - se spală o caisă bine coaptă, se taie în două, se scoate sâmburele şi apoi se masează cu pulpa fructului tenul curăţat în prealabil cu puţină apă călduţă. Se repetă această operaţiune în fiecare zi, ceea ce va face ca tenul să devină mai curat, mai strălucitor şi pielea mai elastică.
* Ten îmbătrânit - se folosesc trei caise bine coapte, care se mixează până se obţine o pastă omogenă. La această pastă se adaugă o lingură de smântână şi una de miere lichidă. Amestecul obţinut se întinde în strat uniform, ca orice mască cosmetică, pe tenul curăţat în prealabil. Se lasă să acţioneze 10-12 minute, apoi se spală faţa cu apă călduţă.