"Scăldătoarea" dacilor şi romanilor: GEOAGIU BĂI

Străbat drumul ce leagă Orăştie de Alba Iulia. Într-un sens giratoriu, un indicator albăstrui, strâmb şi prăfuit, arată la stânga direcţia spre Geoagiu Băi. Îmi zic că n-ar fi rău un ocol de câţiva kilometri, să văd dacă staţiunea şi-a păstrat far­mecul şi proprietăţile tămăduitoare ale apelor termale, pentru care e vizitată anual de mii de turişti. După localitatea Geoagiu, cotesc pe şoseaua ce urcă pieptiş spre staţiune, prin umbra deasă a pădurii. După două, trei curbe apar primele vile cochete, căţărate pe dealuri, apoi hotelurile care ocupă întregul perimetru central. Mă îndrept spre Hotelul Ceres, care găzduieşte princi­pala bază de tratament. Parcările sunt pline cu maşini din toată ţara, semn că apele termale din staţiune sunt apreciate nu numai de oamenii locului.

2000 de ani de istorie

În timp ce străbatem culoarele Centrului de Trata­ment, printre zecile de pensionari care au venit aici la cură, d-na Minodora Racoviţă, asistent şef la Policli­nica Balneară din Geoagiu Băi, îmi vorbeşte cu însu­fleţire despre istoria locului.
- Staţiunea Geoagiu Băi are rădăcini adânc înfipte în timp. Prima atestare a localităţii o avem de pe vre­mea dacilor, din mileniul I î.Hr., con­form studiilor arheologice făcute în zonă. Istoricii spun că numele castrului roman, Germisara, ar fi tot de origine dacă, acesta fiind construit după cu­cerire, pe locul unei vechi cetăţi. De altfel, Germisara este menţionată şi în "Tabula Pentingeriana", fiind locali­zată pe drumul dintre Ulpia Traiana şi capitala Sarmizegetusa. Sursa de ape termale folosită de geto-daci a fost descoperită de arheologi în centrul unui mamelon de travertin şi tuf cal­caros, în mijlocul căruia se află o cavi­tate natu­rală de circa 90 de metri, for­mată de apele termale din subteran. Când legiunile romane pornite în cu­cerirea Daciei au dat peste izvoarele cu apă termală, au ame­na­jat o reţea de canale pentru dirijarea apei de la sursă spre câteva bazine săpate în apropiere şi căptuşite cu scândură, realizând un com­plex de therme, numit Thermae Dodonae, unde solda­ţii îşi tratau rănile ori se refăceau după nesfârşitele marşuri pe teritoriile cu­cerite. Arheologii au găsit o reţea de tuburi din tera­cotă, folosite pentru direcţio­narea apelor termale, pe care încă mai erau vizibile însemnele lui Lucretius Aquila, conducătorul Legiunii a XIII-a din Gemina. Pe fundul cavităţii de travertin s-au descoperit monede de bronz şi argint, dar şi opt plăcuţe votive din aur, de­di­cate zeităţilor tămăduitoare şi protectoare ale apelor termale, iar în jurul ei s-au gă­sit numeroase altare votive şi o statuie a zeiţei Dia­na, de unde tragem concluzia că romanii aveau un ade­vărat cult pentru apele cu proprietăţi curative.
Însă după plecarea romanilor, totul a căzut în rui­nă. Abia sub ocupaţia habsburgică, staţiunea a fost readusă la viaţă şi izvoarele cu ape termale au fost puse din nou în valoare, fiind folosite pentru tratarea afecţiunilor reumatice. Italianul Andrea Gromo sem­na­la în jurnalul său de călătorie, pe la mijlocul seco­lului al XVI-lea, că regina Isabella, soţia regelui Ioan Sigismund Zapolya al Ungariei, îndrăgostită de far­me­cul locului, a reconstruit de la temelii băile, pentru a fi folosite de supuşii Imperiului.
Apele termale au început să fie utilizate sistematic în scop terapeutic abia pe la începutul secolului XX, atunci când au fost amenajate primele unităţi balneare: bazine, băi în spaţii acoperite, băi de nămol şi spaţii pentru cazare. După Revoluţie, sta­ţiunea a trecut prin­tr-o altă peri­oadă neagră, ca mai toate centrele balneo­cli­materice din ţară. Însă a reuşit să supravieţuiască şi de această dată. După atâtea peri­oa­de de "mărire şi decădere", Geoa­giu Băi şi-a câştigat un loc im­por­tant pe harta turismului me­dical româ­nesc. Apele minerale şi ter­male, indicate în numeroase a­fec­ţiuni, au vindecat până acum mii de oameni şi au făcut din sta­ţiunea hunedo­reană o destinaţie turistică şi de tratament de excep­ţie!

"Perla" coroanei: afecţiunile reumatice şi nevrozele

- Nu credeam că Geoagiu Băi e o staţiune atât de aglomerată. Am văzut zeci de oameni la plim­ba­re pe aleile um­broa­se, alte câ­te­va sute în apele ter­ma­le ale Băi­lor Daco-Romane... Care sunt fac­­torii naturali de cură pe care-i caută atâta lume?

- Staţiunea noastră dispune de mai mulţi factori naturali de cură, foarte eficienţi în tratarea sau ame­lio­­rarea unor afecţiuni. O să vi le spun ca "la carte", pentru o cât mai completă înţe­legere a citito­ri­lor dvs.
Apele termominerale. La Geoa­giu Băi există două mari surse de apă ter­mo­minerală. Izvoarele ter­male (cu o temperatură de 33°C) oferă o apă cal­caroasă, feruginoa­să, hipotonă şi slab radioactivă - pro­prietăţi extrem de importante în tratamentul balnear. Studiile rea­li­zate de Ministerul Sănătăţii au ates­tat fap­tul că apele din ză­că­mân­­tul principal, localizat în cal­ca­rele cristaline, au o puritate deo­sebită, dată de faptul că par­curg un traseu subteran de circa 15 km! Tempe­ra­tura, în­căr­cătura mi­nerală şi gazoa­să a apelor este rea­lizată de contac­tul cu un strat mag­matic în curs de răcire, aflat la o adân­cime de circa 3.000 de metri, după opinia geo­lo­gilor. Proprietăţile terapeutice ale apelor le reco­man­dă atât în cura inter­nă, cât şi sub formă de băi, pentru diverse afecţiuni.
Cura externă este foarte eficientă în afecţiuni reu­matismale degenerative (spondiloze cervicale, dorsale şi lombare, artroze, poliartroze); afecţiuni reumatis­ma­le abarticulare (tendinoze, tendomioze, tendoperi­ar­troze, periartrite), afecţiuni post-traumatice (redori articulare, recuperare după fracturi, entorse sau luxaţii ori după operaţii pe articulaţii), afecţiuni neurologice periferice (pareze uşoare, sechele după polineuro­patii), afecţiuni ginecologice (tulburări de pubertate şi de menopauză), afecţiuni asociate (boli endocrine, dermatologice, metabolice, de nutriţie, cardiovascu­lare, nevroze astenice, boli profesionale).
În cura internă, apele de la Izvorul 1 sunt foarte bune pentru tratarea afecţiunilor renale (litiază rena­lă), iar cele de la Izvorul 6 sunt recomandate în afec­ţiunile digestive (ulcer, colite), hepatice (afecţiuni ale căilor biliare) şi pentru unele boli asociate - endo­crine, de nutriţie, metabolice. Folosim apa de la Izvo­rul 6 şi pentru aerosoli, deoarece are pro­prietăţi anti­alergice de excepţie.
După o cură de 10 zile se observă ame­liorarea simp­tomelor în toate aceste afecţiuni, dar se recoman­dă repetarea pe­ri­odică a tratamentului. Precizez că noi, la Po­liclinica Balneară din incinta Hote­lului Ceres, oferim tra­tament doar pen­tru afec­ţiuni reumatice şi nevroze. Ce­le­lalte afec­ţiuni despre care v-am vorbit se pot trata în alte centre de tratament din sta­ţiune.

Nămolul terapeutic de turbă

Un alt factor natural de cură al staţiu­nii este nămolul feruginos de turbă, utili­zat în tratarea reumatismului degenerativ (artroze ale coloanei vertebrale şi ale arti­culaţiilor periferice, reumatism abar­ti­cular, periartrite), a sechelelor musculo-articulare, nervoase sau periferice, după traumatisme, a afecţiu­nilor dermato­lo­gice (eczeme cronice, psoriazis etc.) şi a unor afecţiuni gine­cologice. Tratamen­tul cu nă­mol de turbă a fost întrerupt în 1989 şi a fost nevoie de 26 de ani pentru reintro­ducerea acestei metode te­ra­peu­tice. De curând s-a reînceput exploata­rea în zona omologată, unde grosimea stra­tului este de 13 metri. Încă nu putem face împachetări cu nămol în centrul nostru de tratament, pentru că nu dispu­nem de insta­laţiile nece­sare. Momentan, aceste proceduri sunt dis­ponibile publi­cului doar în baza de trata­ment din in­cinta Băilor Daco-Roma­ne, unde sunt şi trei bazine cu apă termală.

Tratamentul ideal: 16 zile

Staţiunea dispune de un climat tem­pe­rat continen­tal şi este situată la o altitudine de 350 de metri, într-o găleată depresio­nară formată de coli­nele care-o în­conjoară, fiind adă­postită de vânturile puternice. Aici, variaţiile termice sunt foarte reduse, precipitaţiile sunt destul de rare, iar soarele are o dura­tă mare de strălucire. Nivelul de ionizare al aerului este moderat, cu un raport optim între ionii pozitivi şi cei negativi. Vedeţi, aşadar, de ce suntem atât de cău­taţi - şi nu numai de pensionarii care vin la tratament cu trimitere de la medicul de familie, prin Casa de Pen­sii, ci şi de cele peste 24.000 de persoane care ne vizitează anual staţiunea, pe cont propriu. Aceştia se pot caza în hote­lurile de două, trei sau patru stele, ori în cele şapte pen­siuni şi vile din staţiune, care împre­ună au o ca­pacitate de 1.200 de locuri, dar pot bene­fi­cia de acces la cele patru baze de tratament pentru di­verse proce­duri, sau la cele trei spa-uri moderne, contra cost.

- Care este durata optimă de cură la Geoagiu Băi, pentru rezultate durabile?

- Practic, o serie de tratament durează 16 zile: 10 zile de tratament şi şase de relaxare. Chiar dacă bol­navii se simt mai bine după o singură cură balneară, au nevoie de câte o cură pe an, timp de trei ani con­se­cutiv, pentru rezultate de durată. Lumea este foarte mulţumită, avem bolnavi care vin de ani de zile pentru că se simt foarte bine după tratament - scapă de du­rerile reumatice sau de manifestările neplăcute ale altor probleme de sănătate.

- Ce alte obiective turistice se găsesc în apropie­rea staţiunii?

- Pe lângă proprietăţile curative ale apelor termale şi liniştea perfectă pentru o vacanţă relaxantă, staţiu­nea Geoagiu Băi le oferă turiştilor şi câteva atracţii istorice sau naturale. Se pot vizita ruinele termelor romane, pe locul numit "Dâmbul Romanilor". Vara, se poate face plajă pe marginea piscinelor de la Băile Daco-Romane. La numai un kilometru de mers pe jos este Cascada Clocota, formată din cumulul apelor ter­male de la 16 izvoare cu apele pârâului Clocota. Cas­cada este cu adevărat impresionantă, trebuie nea­pă­rat s-o vedeţi! Apele se revarsă de la circa 40 de metri înăl­ţime, pe o lăţime de 20 de metri, oferind un spec­tacol natural fabulos. În plus, la câţiva kilometri de mers cu maşina, se pot vizita şi alte obiective turistice din frumoasa zonă de la poalele Munţilor Metaliferi.