USB-ul a reuşit, fără a avea "dotările tehniceH ale marilor partide, un scor excelent în Capitală, afirmându-se drept a doua forţă politică a comunităţii. Cu mijloace destul de reduse (propaganda sa desfăşurându-se mai mult pe internet) a reuşit să capteze un segment semnificativ al electoratului bucureştean, constituit în genere din tineret şi grupuri educate superior ale societăţii civile. Nicuşor Dan s-a gândit că situaţia s-ar putea repeta şi la nivel naţional, unde electoratul dezamăgit de "eterna” şi clasica dispută între stânga şi dreapta s-ar putea orienta spre o a treia cale, mai puţin politicianistă, mai puţin coruptă. Cele aproape 60% de procente ale absenteiştilor la "locale” l-au încurajat, considerându-le un semn că, după un sfert de veac de la prăbuşirea totalitarismului comunist, electoratul s-a săturat de partidele "tradiţionale”. Într-adevăr, ciclurile electorale care s-au succedat după 1990 au fost tot atâtea prilejuri de iluzionare sterilă, programele naţionale de schimbare ale partidelor aflate "în joc” vădindu-se mereu doar proiecte fără finalizare practică. Clasa politică, divizată formal între stânga şi dreapta, s-a dovedit coruptă în ansamblul ei, s-a transformat într-o oligarhie politică, o cleptocraţie imună la Justiţie, interesată doar de propria bunăstare. Schimbarea internă de generaţii nu i-a modificat atitudinea, noii veniţi dovedindu-se ucenici fideli ai înaintaşilor, în ocolirea Legii, în conservarea privilegiilor de castă, în însuşirea fără scrupule a resurselor ţării.
Nicuşor Dan a refuzat să-şi declare formaţiunea de stânga sau de dreapta. "Sistemul” care a impus această divizare politică, a constatat el, s-a vădit a fi fals. A dezvolta infrastructura transporturilor sau energiei, a dota comunităţile teritoriale cu spitale şi şcoli, a construi locuinţe civilizate etc. sunt chestiuni care nu ţin de dreapta sau de stânga, ci de calitatea oamenilor care orientează fonduri spre rezolvarea lor. De aceea, noua grupare nu mai încearcă să-şi "împacheteze” obiectivele în formule ideologice populiste care acoperă lichelismul clasei politice în funcţiune, propunându-şi, în schimb, să încurajeze comunităţile locale, conştiente de propria situaţie, să-şi ia soarta în mâini, prin alegerea celor care au demonstrat concret că problemele lor pot fi rezolvate şi fără viciile administraţiei politizate ierarhic (de la "parandărăt”, la favorizarea interesată a clientelei), cum se întâmplă acum. USR-ul ar trebui să fie, în consecinţă, un fel de federaţie politică, realizată între grupări locale dornice să schimbe realmente o situaţie devenită intolerabilă, dar şi o sumă de mentalităţi forjate în anii de corupţie generalizată, care impun cetăţenilor supunerea la regulile după care "se turează” mecanismele sociale de distribuire şi redistribuire a resurselor. O asemenea federaţie politică ar putea, în plan naţional, să iniţieze repartizarea raţională a fondurilor de dezvoltare, după nevoile reale ale diverselor comunităţi, şi nu în funcţie de interesele momentane ale clientelei politice a partidelor de stânga sau de dreapta, ce impune proiecte aberante, construcţii absurde sau inutile, doar pentru a-şi însuşi "grosul” acestor fonduri. Nicuşor Dan propune, aşadar, un nou tip de structură politică, deschisă spre descoperirea căilor concrete de transformare pozitivă a condiţiilor de viaţă ale comunităţilor locale, cu respectarea previzibilă a legislaţiei în vigoare sau cu amendarea lor predictibilă, atunci când aceste condiţii o cer. "Mişcarea politică” iniţiată de el se înscrie pe linia regrupărilor realizate în mai toate statele Uniunii Europene de aşa-numiţii "indignaţi”, defavorizaţi ai birocraţiilor politizate.
A susţine însă că noua grupare politică este una fără ideologie reprezintă, în fapt, tot o afirmaţie ideologică. Ideologia conţinută a formaţiunii propuse de Nicuşor Dan ar fi, după unii observatori, o ideologie autentică de stânga, ca a majorităţii partidelor formate de "indignaţii” Europei. USR ar căuta astfel să combată şi să înlocuiască mistificarea ideologică a PSD-ului, fals partid de stânga, mascând - în realitate - gruparea celor mai bogaţi afacerişti ai ţării, strânşi într-o cupolă mafiotă care controlează (manipulează), prin distribuirea arbitrară a fondurilor, categoriile cele mai defavorizate ale societăţii, ruralii, şomerii, pensionarii. Dar, prin soluţiile pe care le propune (autonomia locală reală, stimularea iniţiativei individuale, excluderea concurenţei neloiale, debirocratizarea etc.), USR "confiscă” şi multe dintre "temele” dreptei, tinzând - pe mai multe planuri - să devină chiar mai credibilă decât aceasta. De altfel, "localele” bucureştene au arătat că USB-ul (prototipul şi nucleul viitoarei USR) a "rupt” cele mai multe voturi de la PNL, partidul dreptei româneşti, administrându-i (alături de triumfătorul şi populistul PSD) o ruşinoasă înfrângere. E drept, în Bucureşti, PNL-ul a ajutat din toate puterile la realizarea acesteia, prin "bâlbele” sale în desemnarea candidaţilor, prin "trufia” de a-i cere USB-ului înregimentarea, prin "combinaţiile” conjuncturale la sectoare, care demonstrau că - în ciuda "codului de integritate” asumat - partidul este dispus la orice compromisuri pentru a acapara puterea administrativă. USR-ul reprezentat de Nicuşor Dan este, în realitate, o grupare centristă, amestecând elemente ideologice de stânga şi dreapta, ca fond pentru un program de acţiune ce pare, până la "proba practicii”, mai concret şi, deci, mai atrăgător, decât al celorlalte partide. Accesibil tineretului, categoriilor sociale urbane şi informate, el devine primejdios, în special pentru PNL, care şi-a configurat electoratul tocmai din această "zonă socială”. PNL-ul trebuie să renunţe la soluţiile politicianiste şi la populismul ieftin, dacă mai vrea să supravieţuiască pe scena politică românească.
O construcţie de partid nu se poate totuşi realiza doar prin simpla sa autodeclarare ca antisistem. Nicuşor Dan şi susţinătorii săi vor trebui să înţeleagă că acţiunea politică în România are nenumărate capcane, tentaţii şi regrupări de interese. O "splendidă izolare” este contraproductivă. O acceptare nediferenţiată a susţinerilor financiare (majoritatea interesate) este compromiţătoare. O intransigenţă totală în anume chestiuni sensibile pentru interesul şi sentimentul naţional este stresantă pentru electorat. USR-ul are foarte puţin timp pentru realizarea unei organizaţii unitare funcţionale. În situaţia dată, el poate doar să semnaleze - şi, după alegeri să susţină - formula politică ce se apropie cel mai mult de viziunea sa asupra viitorului României. O "politică altfel” se poate realiza numai dacă este, în mod concret, o politică transparentă şi activă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
