USB-ul a reușit, fără a avea "dotările tehniceH ale marilor partide, un scor excelent în Capitală, afirmându-se drept a doua forță politică a comunității. Cu mijloace destul de reduse (propaganda sa desfășurându-se mai mult pe internet) a reușit să capteze un segment semnificativ al electoratului bucureștean, constituit în genere din tineret și grupuri educate superior ale societății civile. Nicușor Dan s-a gândit că situația s-ar putea repeta și la nivel național, unde electoratul dezamăgit de "eterna” și clasica dispută între stânga și dreapta s-ar putea orienta spre o a treia cale, mai puțin politicianistă, mai puțin coruptă. Cele aproape 60% de procente ale absenteiștilor la "locale” l-au încurajat, considerându-le un semn că, după un sfert de veac de la prăbușirea totalitarismului comunist, electoratul s-a săturat de partidele "tradiționale”. Într-adevăr, ciclurile electorale care s-au succedat după 1990 au fost tot atâtea prilejuri de iluzionare sterilă, programele naționale de schimbare ale partidelor aflate "în joc” vădindu-se mereu doar proiecte fără finalizare practică. Clasa politică, divizată formal între stânga și dreapta, s-a dovedit coruptă în ansamblul ei, s-a transformat într-o oligarhie politică, o cleptocrație imună la Justiție, interesată doar de propria bunăstare. Schimbarea internă de generații nu i-a modificat atitudinea, noii veniți dovedindu-se ucenici fideli ai înaintașilor, în ocolirea Legii, în conservarea privilegiilor de castă, în însușirea fără scrupule a resurselor țării.
Nicușor Dan a refuzat să-și declare formațiunea de stânga sau de dreapta. "Sistemul” care a impus această divizare politică, a constatat el, s-a vădit a fi fals. A dezvolta infrastructura transporturilor sau energiei, a dota comunitățile teritoriale cu spitale și școli, a construi locuințe civilizate etc. sunt chestiuni care nu țin de dreapta sau de stânga, ci de calitatea oamenilor care orientează fonduri spre rezolvarea lor. De aceea, noua grupare nu mai încearcă să-și "împacheteze” obiectivele în formule ideologice populiste care acoperă lichelismul clasei politice în funcțiune, propunându-și, în schimb, să încurajeze comunitățile locale, conștiente de propria situație, să-și ia soarta în mâini, prin alegerea celor care au demonstrat concret că problemele lor pot fi rezolvate și fără viciile administrației politizate ierarhic (de la "parandărăt”, la favorizarea interesată a clientelei), cum se întâmplă acum. USR-ul ar trebui să fie, în consecință, un fel de federație politică, realizată între grupări locale dornice să schimbe realmente o situație devenită intolerabilă, dar și o sumă de mentalități forjate în anii de corupție generalizată, care impun cetățenilor supunerea la regulile după care "se turează” mecanismele sociale de distribuire și redistribuire a resurselor. O asemenea federație politică ar putea, în plan național, să inițieze repartizarea rațională a fondurilor de dezvoltare, după nevoile reale ale diverselor comunități, și nu în funcție de interesele momentane ale clientelei politice a partidelor de stânga sau de dreapta, ce impune proiecte aberante, construcții absurde sau inutile, doar pentru a-și însuși "grosul” acestor fonduri. Nicușor Dan propune, așadar, un nou tip de structură politică, deschisă spre descoperirea căilor concrete de transformare pozitivă a condițiilor de viață ale comunităților locale, cu respectarea previzibilă a legislației în vigoare sau cu amendarea lor predictibilă, atunci când aceste condiții o cer. "Mișcarea politică” inițiată de el se înscrie pe linia regrupărilor realizate în mai toate statele Uniunii Europene de așa-numiții "indignați”, defavorizați ai birocrațiilor politizate.
A susține însă că noua grupare politică este una fără ideologie reprezintă, în fapt, tot o afirmație ideologică. Ideologia conținută a formațiunii propuse de Nicușor Dan ar fi, după unii observatori, o ideologie autentică de stânga, ca a majorității partidelor formate de "indignații” Europei. USR ar căuta astfel să combată și să înlocuiască mistificarea ideologică a PSD-ului, fals partid de stânga, mascând - în realitate - gruparea celor mai bogați afaceriști ai țării, strânși într-o cupolă mafiotă care controlează (manipulează), prin distribuirea arbitrară a fondurilor, categoriile cele mai defavorizate ale societății, ruralii, șomerii, pensionarii. Dar, prin soluțiile pe care le propune (autonomia locală reală, stimularea inițiativei individuale, excluderea concurenței neloiale, debirocratizarea etc.), USR "confiscă” și multe dintre "temele” dreptei, tinzând - pe mai multe planuri - să devină chiar mai credibilă decât aceasta. De altfel, "localele” bucureștene au arătat că USB-ul (prototipul și nucleul viitoarei USR) a "rupt” cele mai multe voturi de la PNL, partidul dreptei românești, administrându-i (alături de triumfătorul și populistul PSD) o rușinoasă înfrângere. E drept, în București, PNL-ul a ajutat din toate puterile la realizarea acesteia, prin "bâlbele” sale în desemnarea candidaților, prin "trufia” de a-i cere USB-ului înregimentarea, prin "combinațiile” conjuncturale la sectoare, care demonstrau că - în ciuda "codului de integritate” asumat - partidul este dispus la orice compromisuri pentru a acapara puterea administrativă. USR-ul reprezentat de Nicușor Dan este, în realitate, o grupare centristă, amestecând elemente ideologice de stânga și dreapta, ca fond pentru un program de acțiune ce pare, până la "proba practicii”, mai concret și, deci, mai atrăgător, decât al celorlalte partide. Accesibil tineretului, categoriilor sociale urbane și informate, el devine primejdios, în special pentru PNL, care și-a configurat electoratul tocmai din această "zonă socială”. PNL-ul trebuie să renunțe la soluțiile politicianiste și la populismul ieftin, dacă mai vrea să supraviețuiască pe scena politică românească.
O construcție de partid nu se poate totuși realiza doar prin simpla sa autodeclarare ca antisistem. Nicușor Dan și susținătorii săi vor trebui să înțeleagă că acțiunea politică în România are nenumărate capcane, tentații și regrupări de interese. O "splendidă izolare” este contraproductivă. O acceptare nediferențiată a susținerilor financiare (majoritatea interesate) este compromițătoare. O intransigență totală în anume chestiuni sensibile pentru interesul și sentimentul național este stresantă pentru electorat. USR-ul are foarte puțin timp pentru realizarea unei organizații unitare funcționale. În situația dată, el poate doar să semnaleze - și, după alegeri să susțină - formula politică ce se apropie cel mai mult de viziunea sa asupra viitorului României. O "politică altfel” se poate realiza numai dacă este, în mod concret, o politică transparentă și activă.