- Transpiraţia excesivă din zilele caniculare de vară poate deveni, prin mirosul pe care îl degajă, un calvar public şi personal -
Cercetătorii de la "University of California" din Berkeley au descoperit că mirosul transpiraţiei masculine are o acţiune fiziologică asupra femeilor. Ei au efectuat două experimente, în cadrul cărora 48 de tinere heterosexuale, studente ale universităţii respective, au fost puse de douăzeci de ori să miroasă androstadienon, un produs de degradare a testosteronului, prezent în transpiraţia bărbaţilor. Comparativ cu participantele din grupul de control, care fuseseră testate cu un alt miros, cele dintâi au relatat că se simţiseră mai bine dispuse şi mai excitate sexual. Producătorii de cosmetice introduc frecvent această substanţă în loţiunile de bărbierit, ca şi în parfumurile bărbăteşti. Privite în lumina acestor informaţii, par destul de amuzante tabieturile domnilor care se pregătesc să-şi seducă partenera: ei fac mai întâi un duş, care le şterge de pe piele orice urmă a mirosului lor natural ademenitor, pentru ca apoi să folosească din abundenţă un spray ce conţine tocmai feromonul în cauză, adică exact androstadienonul.
Pe de altă parte, trebuie spus că există şi numeroase femei care percep ca total dezagreabil mirosul corporal al bărbaţilor. Specialiştii de la Rockefeller University din New York şi cei de la Duke University din North Carolina au confruntat 400 de persoane cu o multitudine de nuanţe olfactive, dintre care n-a lipsit nici cea a transpiraţiei bărbăteşti. Evaluând probele ce le fuseseră prezentate, unii dintre subiecţi au descris mirosul de transpiraţie ca dulceag şi asemănător cu vanilia, în timp ce alţii l-au găsit de-a dreptul deranjant. Cum este posibil ca unul şi acelaşi miros să producă senzaţii atât de diferite, să fie plăcut pentru cineva, iar altuia să-i aducă aminte de miasmele unui vestiar neaerisit? Răspunsul e uşor de dat: zestrea genetică explică pe deplin aceste deosebiri. Există o determinare genetică a modului cum noi percepem androstadienonul, şi nu trebuie să pierdem din vedere faptul că oamenii nu sunt identici, nu se încadrează într-un tipar unic. "Media" de care auzim adesea vorbindu-se nu reprezintă altceva decât o abstracţie, o teorie şi atât, deşi medicina alopată îşi tratează toţi pacienţii ca şi cum ei ar corespunde unor norme fixe.
Mirosul corporal ia naştere printr-un proces foarte simplu. Producţia glandelor sudoripare variază în funcţie de o serie de factori: temperatura corpului, starea afectivă, alimentaţia, medicamentele administrate în acel moment. Lichidul secretat de ele este inodor, până când vine în contact cu bacteriile aflate pe piele. Din acest motiv, spălatul va rămâne întotdeauna cea mai bună metodă de combatere a mirosului corporal. Însă, deoarece după aproximativ şase ore de la spălat, bacteriile încep să se înmulţească din nou, cele mai multe persoane au nevoie şi de ajutorul unui deodorant. Este de înţeles faptul că doriţi să evitaţi riscul ca mirosul degajat de corpul dvs. să devină o problemă pentru cei din jur. Totuşi, înainte de a vă procura din comerţ un spray ori un deodorant cu bilă, ar trebui să încercaţi şi mijloacele naturale pe care vi le propunem mai jos.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva mirosului corporal
* Oţetul
* Infuzia de muşeţel
Câteodată ajunge să beţi o cană de ceai. Muşeţelul are mai multe talente decât credeţi. Împiedică proliferarea bacteriilor şi, în acelaşi timp, vă linişteşte, ajută subsuorile să reziste la atacul microbian, dar, în acelaşi timp, îndeamnă creierul să se relaxeze, detaşându-se de stresul care se află, în fond, la originea transpiraţiei excesive. În cazul când ceaiul vi se pare o cale ocolită, iar dvs. preferaţi o abordare directă a problemei, puneţi muşeţel într-un săculeţ de pânză şi cufundaţi-l în cadă, când faceţi baie. Sau ştergeţi-vă apăsat pe sub braţe cu pliculeţele de muşeţel deja întrebuinţate la prepararea infuziei. Aceasta este o metodă de împrospătare rapidă, oricând binevenită.
Efectul puternic antibacterian şi utilizarea complet lipsită de riscuri îi asigură muşeţelului prima poziţie în top. Dar există şi alte plante cu acţiune dezodorizantă, ce pot fi întrebuinţate pentru infuzii sau băi, de pildă: cimbrul, dafinul, smirna, lemnul-dulce, oregano, rozmarinul, ghimbirul, nucşoara, menta sau roiniţa.
* Pătrunjelul
V-aţi întrebat vreodată de ce vomită câinele dvs. după ce a mâncat iarbă? Poate fiindcă iarba conţine clorofilă - un compus care absoarbe substanţele toxice şi apoi le elimină din organism, prin vărsături sau prin transpiraţie. Datorită acestui fapt, clorofila poate fi considerată unul dintre cele mai eficiente deodorante cu administrare internă. La mijlocul celui de-al şaselea deceniu al secolului trecut, medicii o prescriau pacienţilor cu anus artificial sau cu răni infectate, în scopul atenuării mirosului neplăcut. Dar, înainte de a lua clorofila ca supliment nutriţional, vă sfătuim să faceţi o încercare cu frunzele şi tulpinile de pătrunjel proaspăt. Mâncaţi-le, pur şi simplu, sau condimentaţi-vă cu ele supele, salatele şi omletele. Dacă gustul uşor piperat al pătrunjelului nu vă este pe plac, aveţi de unde alege, căci toate legumele cu frunze verzi vă oferă clorofilă din belşug. Vom numi aici în primul rând spanacul, apoi varza creaţă, andivele şi lucerna. Alte surse excelente sunt broccoli şi fasolea verde.
* Spanacul
Alimente de consumat cu prudenţă
Fiindcă se ştie prea puţin despre modul cum efluviile olfactive ale corpului nostru sunt influenţate de digerarea anumitor alimente, un colectiv de cercetători cehi a avut curiozitatea de a compara mirosul corporal al vegetarienilor cu acela al persoanelor care includ în meniul lor obişnuit şi carnea roşie. Au luat parte la experiment 17 bărbaţi, dintre care unii au renunţat complet la carne, timp de două săptămâni, iar ceilalţi nu. În ultimele patru zile, acestora din urmă li s-a servit carne de vită nu numai la prânz, ci şi la cină. După aceea, 30 de voluntare, suficient de curajoase, au fost invitate să miroasă tricourile purtate de bărbaţi în cele 24 de ore de la finalul dietei. Verdictul a fost categoric: probele recoltate de la vegetarieni aveau un miros mai puţin intens şi supărător decât transpiraţia consumatorilor de carne.
Dacă vă hrăniţi preponderent cu carne, iar mirosul dvs. corporal a început să semene cu acela al unui ţap, ar trebui să vă orientaţi hotărât spre legume şi să înlocuiţi carnea roşie cu cea albă. Sistemul dvs. cardiovascular vă va fi cu siguranţă recunoscător. La fel şi prietenii, ca să nu mai vorbim de familie.
Din cămara cu ierburi de leac
VARICELE
- Dureroase şi inestetice, vara, varicele se dilată şi mai tare, transformând picioarele suferinzilor în cuibare de şerpi -
Dacă aveţi mai ales pe picioare vene dilatate, cu aspect inestetic, poate vă consolează într-o oarecare măsură gândul că nu sunteţi singurii în această situaţie. Foarte mulţi oameni suferă de varice sau de versiunea lor de dimensiuni reduse, vasele de sânge sparte, ce formează o reţea de culoare roşie sau violacee. Riscul de apariţie a varicelor este de patru ori mai mare la femei decât la bărbaţi. Se presupune că factorii declanşatori ar fi hormonali: pubertatea, sarcina, premenopauza şi administrarea pilulei contraceptive pot provoca această boală. De asemenea, riscul va creşte, dacă profesia vă obligă să petreceţi mult timp stând în picioare sau dacă aveţi obiceiul să vă aşezaţi des în poziţia picior peste picior. Dar principalul factor de risc este moştenirea genetică - vene cu o fragilitate ereditară a pereţilor şi a valvelor.
Când predispoziţia genetică se întâlneşte cu unul dintre factorii declanşatori, varicele apar imediat. Şi iată în ce fel iau naştere. Arterele dvs. seamănă cu un sistem de conducte, prin care sângele încărcat cu oxigen este pompat de la inimă către extremităţi. De acolo, trebuie să vină înapoi, pentru a fi curăţat şi retrimis în circuit. Din păcate, pe traseul de întoarcere el nu mai beneficiază de ajutorul unei pompe. De aceea, venele - vasele prin care sângele sărăcit de oxigen revine la inimă - sunt prevăzute cu un fel de supape ce au rolul de a împiedica fenomenul de reflux. În momentul când valvele venoase nu mai funcţionează corect şi permit scurgeri în sens invers, fluxul sangvin încetează să se desfăşoare normal. Mai întâi apar staze, apoi venele se dilată, iar în final ies în relief, devenind umflate şi vineţii, se încovoaie sau formează sinuozităţi. Sângele şi lichidul care le străbat pereţii, ajungând în exterior, provoacă inflamarea ţesuturilor învecinate.
Acesta este un proces care se petrece în general la picioare, dar poate fi observat şi în alte părţi ale corpului. De pildă, hemoroizii nu sunt altceva decât nişte varice situate în jurul anusului, iar dilataţiile venoase din zona testiculelor poartă denumirea de varicocel. Ambele forme sunt de regulă inofensive. În schimb, varicele esofagiene trebuie tratate cu mare atenţie, deoarece se pot rupe, declanşând o hemoragie incontrolabilă, care pune serios în pericol viaţa pacientului.
Varicele de la picioare nu sunt numai inestetice, ci şi dureroase - mergând de la o durere surdă, pulsatilă, până la o senzaţie acută de arsură. Mai ales vara, la temperaturi ridicate, se simte presiune sau greutate în gambe, gleznele şi labele picioarelor se umflă sau apar mâncărimi pe piele, în vecinătatea varicelor.
Medicina modernă dispune de trei posibilităţi de tratament: utilizarea laserului, scleroterapia (injectarea unui agent sclerozant în vena afectată) sau operaţia.Vestea proastă: în unele cazuri, se întâmplă ca tratamentul să nu ducă la rezultatele dorite. Chiar dacă scleroterapia are succes, aceasta nu este întotdeauna de durată, iar în urma intervenţiei chirurgicale rămân cicatrici (în plus, ea nici nu poate împiedica formarea de noi varice).
Există însă şi o veste bună: câteodată, vă pot fi de ajutor schimbările introduse în alimentaţia dvs. De exemplu, dacă suplimentaţi aportul de fibre, veţi avea un scaun regulat şi astfel veţi micşora presiunea de pe venele picioarelor. Cele mai bune surse de fibre sunt leguminoasele, pe care le găsiţi în orice supermarket: fasolea uscată, mazărea, lintea, ca să numim doar o parte din ele. Preparaţi-vă din diverse leguminoase o "supă pentru întreţinerea venelor" şi condimentaţi-o cu câteva dintre plantele eficiente în combaterea varicelor, ca busuiocul, usturoiul, ghimbirul, dafinul, oregano, rozmarinul, boiaua iute, curcuma, ceapa şi salvia. În acest fel, veţi ingera mai mult de o duzină de compuşi care blochează acţiunea enzimei COX-2 şi calmează durerile.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva varicelor
*** Hrişca şi alte surse de rutin
Specialiştii apreciază că doza zilnică de rutin necesară consolidării capilarelor se ridică la 20-100 miligrame, cantitate conţinută (şi chiar depăşită) în 1/2 cană de hrişcă. Preparaţi-vă eventual clătite din făină de hrişcă sau încercaţi caşaua, foarte îndrăgită de ucraineni: un terci de culoare maronie, compus din hrişcă fiartă, lapte şi miere. Există însă şi persoane care reacţionează alergic la hrişcă. Dacă vă apare o erupţie pe piele asemănătoare cu urticaria, ori dacă nasul dvs. se comportă ca şi cum aţi avea guturai sau, pur şi simplu, dacă gustul hriştii nu vă încântă, vă puteţi orienta spre alte alimente. Următoarea sursă excelentă de rutin este pătrunjelul. Mulţi îl lasă pe marginea farfuriei, neştiind că frunzele şi tulpinile de un verde închis îi pot ajuta să-şi protejeze capilarele, prevenind spargerea lor. Vă îndemnăm insistent să nu dispreţuiţi pătrunjelul. Doar 30 de grame conţin deja 180 de miligrame de rutin.
** Afinele şi strugurii
Boabele dulci-acrişoare ale afinelor sunt o adevărată bombă de nutrienţi. Ele vă oferă în primul rând antociani, substanţe vegetale secundare cu un puternic efect antioxidant, care întăresc capilarele şi reduc inflamaţia varicelor. Totodată, fiind bogate în fibre, ajută la prevenirea constipaţiei, una din principalele cauze ale hemoroizilor.
Un studiu din anii '80 arăta că administrarea zilnică a 150 de miligrame de proantocianidine oligomere îmbunătăţeşte funcţionarea venelor de la picioare, iar acest lucru devine vizibil chiar după prima doză. Este nevoie, bineînţeles, de cercetări mai amănunţite, dar între timp n-ar strica să introduceţi în meniul dvs. câte o porţie de afine - şi nu numai, căci antocianii sunt prezenţi şi în struguri, coacăze negre, mure, cireşe, ca şi în fasolea neagră şi ceai. Iar dacă preferaţi o alternativă mai comodă, aveţi la dispoziţie suplimentele nutriţionale cu extract concentrat de afine.
** Strugurii şi ciocolata
Aceste două alimente conţin multe bioflavonoide care, printre diferitele lor avantaje, îl numără şi pe acela de a vă apăra de pericolul varicelor, prin faptul că reduc permeabilitatea vaselor de sânge, în special a capilarelor.
Însă, în momentul când vă alegeţi desertul din raft, ar trebui să ţineţi seama de un amănunt important: cu cât este supusă unei procesări mai laborioase, cu atât ciocolata pierde o cantitate mai mare de flavonoide. De aceea, luaţi mai bine o ciocolată amăruie decât una cu lapte şi, pe cât posibil, cumpăraţi una dintre cele al căror conţinut de cacao (un procent ridicat, de preferinţă) se află specificat pe ambalaj.
** Foile de dafin şi uleiul de măsline
Vă propunem să testaţi şi un leac tradiţional. Puneţi într-o tigăiţă de sos 3 foi de dafin şi 4 linguriţe de ulei de măsline şi încălziţi-le la foc mic. Apoi lăsaţi amestecul să se răcească, îndepărtaţi foile de dafin şi ungeţi-vă varicele cu acest ulei, folosind o bucată de pânză curată şi moale.
Din cămara cu ierburi de leac
Acţiunea castanelor sălbatice asupra dilataţiilor venoase a constituit obiectul a cinci studii efectuate de cercetătorii elveţieni. Ei au testat eficienţa unui produs numit Aesculaforce, al cărui ingredient de bază este un extract natural de castane. Autorii studiilor au constatat că preparatul poate ameliora într-adevăr inflamaţiile şi durerile, senzaţiile de mâncărime şi de picioare grele - într-un cuvânt, toate simptomele varicelor şi ale insuficienţei venoase cronice. Rezultatele obţinute conduc la concluzia că extractul îi ajută pe suferinzi la fel de bine ca şi ciorapii medicinali compresivi - care nu sunt nici ieftini şi nici plăcuţi la purtat. Fitoterapia tradiţională întrebuinţează de multă vreme fructele castanului ca leac pentru varice şi hemoroizi. Între timp, specialiştii au reuşit să izoleze cel mai puternic dintre principiile active conţinute în castanele sălbatice - escina - şi au dovedit că ea poate reduce permeabilitatea capilarelor, micşorând considerabil pierderile de lichid prin pereţii acestor vase fine.
* Un alt remediu la care apelează frecvent fitoterapeuţii pentru a trata afecţiunile sistemului circulator este hamamelis. E vorba de un arbore din categoria foioaselor, originar din America, de la care se întrebuinţează în scopuri curative scoarţa şi frunzele. El este cunoscut mai ales ca leac pentru hemoroizi, însă ar putea fi de folos şi la varice. Înmuiaţi puţină vată sau un disc demachiant într-un extract de hamamelis şi tamponaţi-vă varicele de trei ori pe zi sau mai des. Această metodă cere însă răbdare. Nu vă puteţi aştepta să vedeţi rezultate mai devreme de două săptămâni.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
