- Transpirația excesivă din zilele caniculare de vară poate deveni, prin mirosul pe care îl degajă, un calvar public și personal -
Cercetătorii de la "University of California" din Berkeley au descoperit că mirosul transpirației masculine are o acțiune fiziologică asupra femeilor. Ei au efectuat două experimente, în cadrul cărora 48 de tinere heterosexuale, studente ale universității respective, au fost puse de douăzeci de ori să miroasă androstadienon, un produs de degradare a testosteronului, prezent în transpirația bărbaților. Comparativ cu participantele din grupul de control, care fuseseră testate cu un alt miros, cele dintâi au relatat că se simțiseră mai bine dispuse și mai excitate sexual. Producătorii de cosmetice introduc frecvent această substanță în loțiunile de bărbierit, ca și în parfumurile bărbătești. Privite în lumina acestor informații, par destul de amuzante tabieturile domnilor care se pregătesc să-și seducă partenera: ei fac mai întâi un duș, care le șterge de pe piele orice urmă a mirosului lor natural ademenitor, pentru ca apoi să folosească din abundență un spray ce conține tocmai feromonul în cauză, adică exact androstadienonul.
Pe de altă parte, trebuie spus că există și numeroase femei care percep ca total dezagreabil mirosul corporal al bărbaților. Specialiștii de la Rockefeller University din New York și cei de la Duke University din North Carolina au confruntat 400 de persoane cu o multitudine de nuanțe olfactive, dintre care n-a lipsit nici cea a transpirației bărbătești. Evaluând probele ce le fuseseră prezentate, unii dintre subiecți au descris mirosul de transpirație ca dulceag și asemănător cu vanilia, în timp ce alții l-au găsit de-a dreptul deranjant. Cum este posibil ca unul și același miros să producă senzații atât de diferite, să fie plăcut pentru cineva, iar altuia să-i aducă aminte de miasmele unui vestiar neaerisit? Răspunsul e ușor de dat: zestrea genetică explică pe deplin aceste deosebiri. Există o determinare genetică a modului cum noi percepem androstadienonul, și nu trebuie să pierdem din vedere faptul că oamenii nu sunt identici, nu se încadrează într-un tipar unic. "Media" de care auzim adesea vorbindu-se nu reprezintă altceva decât o abstracție, o teorie și atât, deși medicina alopată își tratează toți pacienții ca și cum ei ar corespunde unor norme fixe.
Mirosul corporal ia naștere printr-un proces foarte simplu. Producția glandelor sudoripare variază în funcție de o serie de factori: temperatura corpului, starea afectivă, alimentația, medicamentele administrate în acel moment. Lichidul secretat de ele este inodor, până când vine în contact cu bacteriile aflate pe piele. Din acest motiv, spălatul va rămâne întotdeauna cea mai bună metodă de combatere a mirosului corporal. Însă, deoarece după aproximativ șase ore de la spălat, bacteriile încep să se înmulțească din nou, cele mai multe persoane au nevoie și de ajutorul unui deodorant. Este de înțeles faptul că doriți să evitați riscul ca mirosul degajat de corpul dvs. să devină o problemă pentru cei din jur. Totuși, înainte de a vă procura din comerț un spray ori un deodorant cu bilă, ar trebui să încercați și mijloacele naturale pe care vi le propunem mai jos.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva mirosului corporal
* Oțetul
Oțetul se numără printre cele mai vechi leacuri din istoria omenirii. Hipocrate l-a folosit, cu 400 de ani înainte de Hristos, ca antibiotic și tonic general. Bacteriile care descompun transpirația trăiesc într-un mediu alcalin. Fiind acid, oțetul are un efect de neutralizare, așa încât pielea va deveni un loc neospitalier pentru bacterii. Umeziți cu puțin oțet o pânză moale și frecați bine cu ea pielea de la subsuori. Pentru a preveni eventualele usturimi, nu aplicați procedura după epilat sau atunci când, dintr-o cauză oarecare, zona axilară este iritată.
* Infuzia de mușețel
Câteodată ajunge să beți o cană de ceai. Mușețelul are mai multe talente decât credeți. Împiedică proliferarea bacteriilor și, în același timp, vă liniștește, ajută subsuorile să reziste la atacul microbian, dar, în același timp, îndeamnă creierul să se relaxeze, detașându-se de stresul care se află, în fond, la originea transpirației excesive. În cazul când ceaiul vi se pare o cale ocolită, iar dvs. preferați o abordare directă a problemei, puneți mușețel într-un săculeț de pânză și cufundați-l în cadă, când faceți baie. Sau ștergeți-vă apăsat pe sub brațe cu pliculețele de mușețel deja întrebuințate la prepararea infuziei. Aceasta este o metodă de împrospătare rapidă, oricând binevenită.
Efectul puternic antibacterian și utilizarea complet lipsită de riscuri îi asigură mușețelului prima poziție în top. Dar există și alte plante cu acțiune dezodorizantă, ce pot fi întrebuințate pentru infuzii sau băi, de pildă: cimbrul, dafinul, smirna, lemnul-dulce, oregano, rozmarinul, ghimbirul, nucșoara, menta sau roinița.
* Pătrunjelul
V-ați întrebat vreodată de ce vomită câinele dvs. după ce a mâncat iarbă? Poate fiindcă iarba conține clorofilă - un compus care absoarbe substanțele toxice și apoi le elimină din organism, prin vărsături sau prin transpirație. Datorită acestui fapt, clorofila poate fi considerată unul dintre cele mai eficiente deodorante cu administrare internă. La mijlocul celui de-al șaselea deceniu al secolului trecut, medicii o prescriau pacienților cu anus artificial sau cu răni infectate, în scopul atenuării mirosului neplăcut. Dar, înainte de a lua clorofila ca supliment nutrițional, vă sfătuim să faceți o încercare cu frunzele și tulpinile de pătrunjel proaspăt. Mâncați-le, pur și simplu, sau condimentați-vă cu ele supele, salatele și omletele. Dacă gustul ușor piperat al pătrunjelului nu vă este pe plac, aveți de unde alege, căci toate legumele cu frunze verzi vă oferă clorofilă din belșug. Vom numi aici în primul rând spanacul, apoi varza creață, andivele și lucerna. Alte surse excelente sunt broccoli și fasolea verde.
* Spanacul
Frunzele colorate în verde închis ale spanacului sunt extrem de bogate în zinc. Corpul nostru necesită acest mineral pentru buna funcționare a sistemului său imunitar. Totodată, deficitul de zinc intensifică mirosul corporal. Alăptarea, dietele, diareea prelungită și transpirațiile abundente pot secătui rezervele de zinc. Consumul de spanac va contribui la refacerea lor și, astfel, puteți spera să scăpați de mirosul pătrunzător al subsuorilor dvs. Dacă doriți să recuperați cât mai repede acest nutrient indispensabil organismului, puteți adăuga mâncărurilor de spanac încă două legume capabile să vă ofere cantități mari de zinc: fasolea uscată și castraveții. Aveți alte preferințe de gust? Aflați că vă mai stau la dispoziție și pătrunjelul, varza de Bruxelles, fasolea verde, andivele, sparanghelul și prunele uscate. Carența de zinc nu este o problemă de neglijat, deci ar fi bine s-o discutați și cu medicul dumneavoastră.
Alimente de consumat cu prudență
Fiindcă se știe prea puțin despre modul cum efluviile olfactive ale corpului nostru sunt influențate de digerarea anumitor alimente, un colectiv de cercetători cehi a avut curiozitatea de a compara mirosul corporal al vegetarienilor cu acela al persoanelor care includ în meniul lor obișnuit și carnea roșie. Au luat parte la experiment 17 bărbați, dintre care unii au renunțat complet la carne, timp de două săptămâni, iar ceilalți nu. În ultimele patru zile, acestora din urmă li s-a servit carne de vită nu numai la prânz, ci și la cină. După aceea, 30 de voluntare, suficient de curajoase, au fost invitate să miroasă tricourile purtate de bărbați în cele 24 de ore de la finalul dietei. Verdictul a fost categoric: probele recoltate de la vegetarieni aveau un miros mai puțin intens și supărător decât transpirația consumatorilor de carne.
Dacă vă hrăniți preponderent cu carne, iar mirosul dvs. corporal a început să semene cu acela al unui țap, ar trebui să vă orientați hotărât spre legume și să înlocuiți carnea roșie cu cea albă. Sistemul dvs. cardiovascular vă va fi cu siguranță recunoscător. La fel și prietenii, ca să nu mai vorbim de familie.
Din cămara cu ierburi de leac
* Salvia este cunoscută pentru proprietatea ei de a reduce secrețiile corporale - și în special transpirația. O loțiune calmantă pentru zona axilară este foarte simplu de preparat. Puneți 1 sau 2 picături de ulei eteric de salvie într-o lingură de ulei vegetal și masați-vă subsuorile cu acest amestec.
VARICELE
- Dureroase și inestetice, vara, varicele se dilată și mai tare, transformând picioarele suferinzilor în cuibare de șerpi -
Dacă aveți mai ales pe picioare vene dilatate, cu aspect inestetic, poate vă consolează într-o oarecare măsură gândul că nu sunteți singurii în această situație. Foarte mulți oameni suferă de varice sau de versiunea lor de dimensiuni reduse, vasele de sânge sparte, ce formează o rețea de culoare roșie sau violacee. Riscul de apariție a varicelor este de patru ori mai mare la femei decât la bărbați. Se presupune că factorii declanșatori ar fi hormonali: pubertatea, sarcina, premenopauza și administrarea pilulei contraceptive pot provoca această boală. De asemenea, riscul va crește, dacă profesia vă obligă să petreceți mult timp stând în picioare sau dacă aveți obiceiul să vă așezați des în poziția picior peste picior. Dar principalul factor de risc este moștenirea genetică - vene cu o fragilitate ereditară a pereților și a valvelor.
Când predispoziția genetică se întâlnește cu unul dintre factorii declanșatori, varicele apar imediat. Și iată în ce fel iau naștere. Arterele dvs. seamănă cu un sistem de conducte, prin care sângele încărcat cu oxigen este pompat de la inimă către extremități. De acolo, trebuie să vină înapoi, pentru a fi curățat și retrimis în circuit. Din păcate, pe traseul de întoarcere el nu mai beneficiază de ajutorul unei pompe. De aceea, venele - vasele prin care sângele sărăcit de oxigen revine la inimă - sunt prevăzute cu un fel de supape ce au rolul de a împiedica fenomenul de reflux. În momentul când valvele venoase nu mai funcționează corect și permit scurgeri în sens invers, fluxul sangvin încetează să se desfășoare normal. Mai întâi apar staze, apoi venele se dilată, iar în final ies în relief, devenind umflate și vineții, se încovoaie sau formează sinuozități. Sângele și lichidul care le străbat pereții, ajungând în exterior, provoacă inflamarea țesuturilor învecinate.
Acesta este un proces care se petrece în general la picioare, dar poate fi observat și în alte părți ale corpului. De pildă, hemoroizii nu sunt altceva decât niște varice situate în jurul anusului, iar dilatațiile venoase din zona testiculelor poartă denumirea de varicocel. Ambele forme sunt de regulă inofensive. În schimb, varicele esofagiene trebuie tratate cu mare atenție, deoarece se pot rupe, declanșând o hemoragie incontrolabilă, care pune serios în pericol viața pacientului.
Varicele de la picioare nu sunt numai inestetice, ci și dureroase - mergând de la o durere surdă, pulsatilă, până la o senzație acută de arsură. Mai ales vara, la temperaturi ridicate, se simte presiune sau greutate în gambe, gleznele și labele picioarelor se umflă sau apar mâncărimi pe piele, în vecinătatea varicelor.
Medicina modernă dispune de trei posibilități de tratament: utilizarea laserului, scleroterapia (injectarea unui agent sclerozant în vena afectată) sau operația.Vestea proastă: în unele cazuri, se întâmplă ca tratamentul să nu ducă la rezultatele dorite. Chiar dacă scleroterapia are succes, aceasta nu este întotdeauna de durată, iar în urma intervenției chirurgicale rămân cicatrici (în plus, ea nici nu poate împiedica formarea de noi varice).
Există însă și o veste bună: câteodată, vă pot fi de ajutor schimbările introduse în alimentația dvs. De exemplu, dacă suplimentați aportul de fibre, veți avea un scaun regulat și astfel veți micșora presiunea de pe venele picioarelor. Cele mai bune surse de fibre sunt leguminoasele, pe care le găsiți în orice supermarket: fasolea uscată, mazărea, lintea, ca să numim doar o parte din ele. Preparați-vă din diverse leguminoase o "supă pentru întreținerea venelor" și condimentați-o cu câteva dintre plantele eficiente în combaterea varicelor, ca busuiocul, usturoiul, ghimbirul, dafinul, oregano, rozmarinul, boiaua iute, curcuma, ceapa și salvia. În acest fel, veți ingera mai mult de o duzină de compuși care blochează acțiunea enzimei COX-2 și calmează durerile.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva varicelor
*** Hrișca și alte surse de rutin
Semințele de hrișcă sunt valoroase îndeosebi prin conținutul lor de rutin, un bioflavonoid care întărește pereții capilarelor. Medicii germani au constatat că pot obține o ameliorare a varicelor la femeile gravide, administrându-le hidroxietil-rutosid, o substanță activă înrudită îndeaproape cu rutinul. Într-un articol publicat în anul 2003 sub titlul "From Medical Herbalism to Phytotherapy in Dermatology: Back to the Future" ("De la studiul plantelor medicinale la fitoterapie în domeniul dermatologiei: Înapoi în viitor"), dr. A.M.Dattner afirmă că bioflavonoidele din hrișcă reprezintă prima linie de apărare contra varicelor. El subliniază că preparatele pe bază de plante sunt "o alternativă terapeutică, o alegere sigură și, în anumite cazuri, cea mai eficientă formă de tratament".
Specialiștii apreciază că doza zilnică de rutin necesară consolidării capilarelor se ridică la 20-100 miligrame, cantitate conținută (și chiar depășită) în 1/2 cană de hrișcă. Preparați-vă eventual clătite din făină de hrișcă sau încercați cașaua, foarte îndrăgită de ucraineni: un terci de culoare maronie, compus din hrișcă fiartă, lapte și miere. Există însă și persoane care reacționează alergic la hrișcă. Dacă vă apare o erupție pe piele asemănătoare cu urticaria, ori dacă nasul dvs. se comportă ca și cum ați avea guturai sau, pur și simplu, dacă gustul hriștii nu vă încântă, vă puteți orienta spre alte alimente. Următoarea sursă excelentă de rutin este pătrunjelul. Mulți îl lasă pe marginea farfuriei, neștiind că frunzele și tulpinile de un verde închis îi pot ajuta să-și protejeze capilarele, prevenind spargerea lor. Vă îndemnăm insistent să nu disprețuiți pătrunjelul. Doar 30 de grame conțin deja 180 de miligrame de rutin.
** Afinele și strugurii
Boabele dulci-acrișoare ale afinelor sunt o adevărată bombă de nutrienți. Ele vă oferă în primul rând antociani, substanțe vegetale secundare cu un puternic efect antioxidant, care întăresc capilarele și reduc inflamația varicelor. Totodată, fiind bogate în fibre, ajută la prevenirea constipației, una din principalele cauze ale hemoroizilor.
Un studiu din anii '80 arăta că administrarea zilnică a 150 de miligrame de proantocianidine oligomere îmbunătățește funcționarea venelor de la picioare, iar acest lucru devine vizibil chiar după prima doză. Este nevoie, bineînțeles, de cercetări mai amănunțite, dar între timp n-ar strica să introduceți în meniul dvs. câte o porție de afine - și nu numai, căci antocianii sunt prezenți și în struguri, coacăze negre, mure, cireșe, ca și în fasolea neagră și ceai. Iar dacă preferați o alternativă mai comodă, aveți la dispoziție suplimentele nutriționale cu extract concentrat de afine.
** Strugurii și ciocolata
Aceste două alimente conțin multe bioflavonoide care, printre diferitele lor avantaje, îl numără și pe acela de a vă apăra de pericolul varicelor, prin faptul că reduc permeabilitatea vaselor de sânge, în special a capilarelor.
Însă, în momentul când vă alegeți desertul din raft, ar trebui să țineți seama de un amănunt important: cu cât este supusă unei procesări mai laborioase, cu atât ciocolata pierde o cantitate mai mare de flavonoide. De aceea, luați mai bine o ciocolată amăruie decât una cu lapte și, pe cât posibil, cumpărați una dintre cele al căror conținut de cacao (un procent ridicat, de preferință) se află specificat pe ambalaj.
** Foile de dafin și uleiul de măsline
Vă propunem să testați și un leac tradițional. Puneți într-o tigăiță de sos 3 foi de dafin și 4 lingurițe de ulei de măsline și încălziți-le la foc mic. Apoi lăsați amestecul să se răcească, îndepărtați foile de dafin și ungeți-vă varicele cu acest ulei, folosind o bucată de pânză curată și moale.
Din cămara cu ierburi de leac
* Castanul sălbatic este un arbore răspândit pe trei continente: America de Nord, Europa de Sud-Est și Asia orientală. Fructele lui sunt necomestibile, însă reprezintă unul dintre cele mai eficiente remedii naturale contra varicelor, după cum spune dr. Linda B. White, semnatara cărții "The Herbal Drugstore" ("Farmacia plantelor").
Acțiunea castanelor sălbatice asupra dilatațiilor venoase a constituit obiectul a cinci studii efectuate de cercetătorii elvețieni. Ei au testat eficiența unui produs numit Aesculaforce, al cărui ingredient de bază este un extract natural de castane. Autorii studiilor au constatat că preparatul poate ameliora într-adevăr inflamațiile și durerile, senzațiile de mâncărime și de picioare grele - într-un cuvânt, toate simptomele varicelor și ale insuficienței venoase cronice. Rezultatele obținute conduc la concluzia că extractul îi ajută pe suferinzi la fel de bine ca și ciorapii medicinali compresivi - care nu sunt nici ieftini și nici plăcuți la purtat. Fitoterapia tradițională întrebuințează de multă vreme fructele castanului ca leac pentru varice și hemoroizi. Între timp, specialiștii au reușit să izoleze cel mai puternic dintre principiile active conținute în castanele sălbatice - escina - și au dovedit că ea poate reduce permeabilitatea capilarelor, micșorând considerabil pierderile de lichid prin pereții acestor vase fine. Dacă doriți să încercați un astfel de tratament, ar trebui să vă procurați un extract standardizat și să respectați cu strictețe instrucțiunile de utilizare. Este necesar ca diabeticii să procedeze cu maximă prudență, deoarece există posibilitatea să le scadă brusc nivelul glicemiei.
* Un alt remediu la care apelează frecvent fitoterapeuții pentru a trata afecțiunile sistemului circulator este hamamelis. E vorba de un arbore din categoria foioaselor, originar din America, de la care se întrebuințează în scopuri curative scoarța și frunzele. El este cunoscut mai ales ca leac pentru hemoroizi, însă ar putea fi de folos și la varice. Înmuiați puțină vată sau un disc demachiant într-un extract de hamamelis și tamponați-vă varicele de trei ori pe zi sau mai des. Această metodă cere însă răbdare. Nu vă puteți aștepta să vedeți rezultate mai devreme de două săptămâni.