Statul, adică un grup de privilegiaţi, dictează în viaţa economică şi socială. Capitalismul corporatist este o altă formă de totalitarism. Dictatul nu mai e apanajul politicienilor, ci al marilor grupări economice. Ambele atentează la piaţa liberă. Etatismul şi capitalismul corporatist fac casă bună. Şi, deseori, se reunesc în acelaşi Sistem: când statul deţine corporaţiile sau când corporaţiile iau statul captiv. Şi într-un caz, şi în celălalt, concurenţa este exclusă, firmele falimentare sunt ţinute în viaţă artificial, favorurile şi ajutoarele de stat cresc pe măsură ce performanţa scade şi, finalmente, economia ajunge în colaps.
În România comunistă, întâlnirea dintre etatism şi corporatism a fost catastrofală. În România postcomunistă, lupta pentru subjugarea statului de către corporaţii, după model occidental, încă nu s-a încheiat. Ceea ce nu înseamnă că suntem scutiţi de tentaţia etatismului. Dimpotrivă. Cu atât mai mult cu cât contextul european reanimă competiţia dintre state şi le obligă pe acestea la măsuri protecţioniste.
În această cheie ar putea fi citită "legea supermarketurilor", adoptată de Parlament pe 8 iunie şi promulgată de preşedinte pe 11 iulie a.c. Lege care are o premisă corectă, un deziderat nobil şi o finalizare discutabilă. Realitatea este că marile magazine, aparţinând corporaţiilor, dictează în piaţă, defavorizându-i deopotrivă pe producătorii români şi pe consumatori. Legiuitorul a încercat să îndrepte un astfel de neajuns, fără să încalce legislaţia Uniunii Europene. Actul normativ obligă hipermarketurile ca minimum 51% din produsele proaspete pe care le scot la vânzare să provină din "lanţul scurt" de aprovizionare. De asemenea, elimină taxele suplimentare aplicate de hipermarketuri producătorilor (pentru marketing, transport şi plasarea pe raft), care ajungeau până la 34%. Dar legea se referă numai la legume, fructe (cele exotice sunt exceptate), miere, carne, ouă, produse lactate şi de panificaţie şi numai pentru perioadele din an în care producţia internă poate acoperi necesarul. Expresia "lanţul scurt" este definită ca o afacere locală, cel mult regională, între puţini operatori. Astfel, este evitată expresia "produse româneşti", interzisă de prevederile europene, dar e lăsată deschisă calea produselor din statele UE vecine României. Totuşi, legea a nemulţumit proprietarii de hipermarketuri şi deopotrivă patronatele româneşti din industria cărnii şi cea a laptelui (nu şi pe producătorii de legume şi fructe). Cu toţii au reclamat un amestec nepermis al statului în economie. Primii au avertizat că şi-ar putea închide afacerile în România, cu consecinţe grele pentru noi, iar ceilalţi s-au plâns că riscă să nu-şi mai poată vinde produsele din pricina prevederilor excesive. Negocierile vor continua, rezultatele urmând a se reflecta în metodologia de aplicare a legii. Punerea în practică a legii este proiectată pentru primăvara anului viitor, după încheierea noilor contracte comerciale. Un termen optimist, după opinia unor analişti economici, care cred că mai degrabă se va renunţa la lege. Motivele principale sunt că Bruxelles-ul ar putea-o bloca şi că, în caz contrar, este aproape imposibil ca statul să exercite un control real privind respectarea ei. În plus, legea şi-ar putea rata ţinta, căci producătorii români nu ar avea capacitatea de a livra produsele la calitatea, în cantitatea şi la termenele cerute de comercianţi. Oricare dintre variante va vădi că "legea supermarketurilor" este una populistă, menită doar să crească suflul electoral în pânzele partidului care a propus-o, PNL.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
