"Legea supermarketurilor", între realitatea economică și miza electorală

Claudiu Tarziu
Etatismul este o caracteristică a sis­te­me­lor totalitare.

Statul, adică un grup de pri­vi­legiați, dictează în viața economică și so­cia­lă. Capitalismul corporatist este o altă formă de totalitarism. Dictatul nu mai e apanajul po­li­ticienilor, ci al marilor gru­pări economice. Ambele atentează la piața liberă. Eta­tismul și ca­pitalismul cor­po­ra­tist fac casă bună. Și, de­se­ori, se reu­nesc în același Sis­tem: când statul deține corpo­rațiile sau când corporațiile iau statul captiv. Și într-un caz, și în celălalt, concurența este exclusă, fir­mele falimentare sunt ținute în viață artificial, fa­vorurile și ajutoarele de stat cresc pe mă­sură ce performanța scade și, finalmente, eco­no­mia ajunge în colaps.
În România comunistă, întâlnirea dintre etatism și corporatism a fost catastrofală. În Ro­mânia postcomunistă, lupta pentru subju­garea statului de către corporații, după mo­del occidental, încă nu s-a încheiat. Ceea ce nu înseamnă că suntem scutiți de tentația eta­tismului. Dimpotrivă. Cu atât mai mult cu cât contextul european reanimă competiția dintre state și le obligă pe acestea la măsuri protec­ționiste.
În această cheie ar putea fi citită "legea supermarketurilor", adoptată de Parlament pe 8 iunie și promulgată de președinte pe 11 iu­lie a.c. Lege care are o premisă corectă, un de­­ziderat nobil și o finalizare discutabilă. Rea­­litatea este că marile magazine, apar­ți­nând corporațiilor, dictează în piață, de­fa­vorizându-i deopotrivă pe producătorii ro­mâni și pe consumatori. Legiuitorul a în­cer­cat să îndrepte un astfel de neajuns, fără să în­calce legislația Uniunii Europene. Actul nor­­mativ obligă hipermarketurile ca mini­mum 51% din produsele proaspete pe care le scot la vânzare să provină din "lanțul scurt" de aprovizionare. De asemenea, eli­mi­nă taxele suplimentare aplicate de hi­per­mar­ke­turi producătorilor (pentru marketing, trans­port și plasarea pe raft), care ajungeau până la 34%. Dar legea se referă numai la legume, fructe (cele exotice sunt exceptate), miere, carne, ouă, produse lactate și de pa­nificație și numai pentru perioadele din an în care producția internă poate acoperi ne­ce­sarul. Expresia "lanțul scurt" este definită ca o afa­cere locală, cel mult regională, între puțini ope­ratori. Astfel, este evitată expresia "pro­duse românești", interzisă de pre­ve­derile eu­ro­pene, dar e lăsată deschisă calea pro­du­selor din statele UE vecine României. Totuși, legea a nemulțumit proprietarii de hiper­mar­keturi și deopotrivă patronatele românești din in­dus­tria cărnii și cea a lap­te­lui (nu și pe pro­ducătorii de legume și fruc­te). Cu toții au re­clamat un amestec ne­per­mis al statului în economie. Primii au aver­tizat că și-ar putea închide afacerile în Ro­mâ­nia, cu consecințe grele pentru noi, iar cei­lalți s-au plâns că riscă să nu-și mai poată vinde produsele din pricina prevederilor ex­cesive. Negocierile vor con­ti­nua, rezultatele urmând a se reflecta în me­to­do­logia de apli­care a legii. Punerea în prac­tică a legii este proiectată pentru primăvara anului viitor, după încheierea noilor contracte comerciale. Un termen optimist, după opinia unor ana­liști economici, care cred că mai de­grabă se va renunța la lege. Motivele prin­ci­pale sunt că Bruxelles-ul ar putea-o bloca și că, în caz contrar, este aproape imposibil ca statul să exercite un control real privind res­pec­tarea ei. În plus, legea și-ar putea rata țin­ta, căci producătorii români nu ar avea capa­ci­tatea de a livra produsele la calitatea, în can­titatea și la termenele cerute de co­mer­cianți. Ori­ca­re dintre variante va vădi că "le­gea su­per­mar­keturilor" este una populistă, me­nită doar să crească suflul electoral în pân­zele partidului care a propus-o, PNL.