Statul, adică un grup de privilegiați, dictează în viața economică și socială. Capitalismul corporatist este o altă formă de totalitarism. Dictatul nu mai e apanajul politicienilor, ci al marilor grupări economice. Ambele atentează la piața liberă. Etatismul și capitalismul corporatist fac casă bună. Și, deseori, se reunesc în același Sistem: când statul deține corporațiile sau când corporațiile iau statul captiv. Și într-un caz, și în celălalt, concurența este exclusă, firmele falimentare sunt ținute în viață artificial, favorurile și ajutoarele de stat cresc pe măsură ce performanța scade și, finalmente, economia ajunge în colaps.
În România comunistă, întâlnirea dintre etatism și corporatism a fost catastrofală. În România postcomunistă, lupta pentru subjugarea statului de către corporații, după model occidental, încă nu s-a încheiat. Ceea ce nu înseamnă că suntem scutiți de tentația etatismului. Dimpotrivă. Cu atât mai mult cu cât contextul european reanimă competiția dintre state și le obligă pe acestea la măsuri protecționiste.
În această cheie ar putea fi citită "legea supermarketurilor", adoptată de Parlament pe 8 iunie și promulgată de președinte pe 11 iulie a.c. Lege care are o premisă corectă, un deziderat nobil și o finalizare discutabilă. Realitatea este că marile magazine, aparținând corporațiilor, dictează în piață, defavorizându-i deopotrivă pe producătorii români și pe consumatori. Legiuitorul a încercat să îndrepte un astfel de neajuns, fără să încalce legislația Uniunii Europene. Actul normativ obligă hipermarketurile ca minimum 51% din produsele proaspete pe care le scot la vânzare să provină din "lanțul scurt" de aprovizionare. De asemenea, elimină taxele suplimentare aplicate de hipermarketuri producătorilor (pentru marketing, transport și plasarea pe raft), care ajungeau până la 34%. Dar legea se referă numai la legume, fructe (cele exotice sunt exceptate), miere, carne, ouă, produse lactate și de panificație și numai pentru perioadele din an în care producția internă poate acoperi necesarul. Expresia "lanțul scurt" este definită ca o afacere locală, cel mult regională, între puțini operatori. Astfel, este evitată expresia "produse românești", interzisă de prevederile europene, dar e lăsată deschisă calea produselor din statele UE vecine României. Totuși, legea a nemulțumit proprietarii de hipermarketuri și deopotrivă patronatele românești din industria cărnii și cea a laptelui (nu și pe producătorii de legume și fructe). Cu toții au reclamat un amestec nepermis al statului în economie. Primii au avertizat că și-ar putea închide afacerile în România, cu consecințe grele pentru noi, iar ceilalți s-au plâns că riscă să nu-și mai poată vinde produsele din pricina prevederilor excesive. Negocierile vor continua, rezultatele urmând a se reflecta în metodologia de aplicare a legii. Punerea în practică a legii este proiectată pentru primăvara anului viitor, după încheierea noilor contracte comerciale. Un termen optimist, după opinia unor analiști economici, care cred că mai degrabă se va renunța la lege. Motivele principale sunt că Bruxelles-ul ar putea-o bloca și că, în caz contrar, este aproape imposibil ca statul să exercite un control real privind respectarea ei. În plus, legea și-ar putea rata ținta, căci producătorii români nu ar avea capacitatea de a livra produsele la calitatea, în cantitatea și la termenele cerute de comercianți. Oricare dintre variante va vădi că "legea supermarketurilor" este una populistă, menită doar să crească suflul electoral în pânzele partidului care a propus-o, PNL.