A trecut parcă o veşnicie de la ultimele meciuri mari ale României la un turneu final de fotbal. Hagi a intrat în legendă şi n-a mai urmat nimic după el. Speranţa de-o clipă născută prin prestaţia României în meciul cu Franţa, din deschiderea Euro, s-a stins, iar eşecul cu Albania, semnat de Anghel Iordănescu şi fotbalul lui demodat, ne-a scos iarăşi pe tuşă, ruşinaţi şi umiliţi. Dar lucrurile merg mai departe, se vorbeşte despre un nou "moment zero" în fotbalul românesc, iar conducerea federaţiei (FRF) a decis că e prilejul cel mai bun ca pe banca tehnică să fie adus un antrenor reputat din străinătate. Aflat de numai doi ani în fruntea FRF, Răzvan Burleanu (32 de ani) nu a avut deloc zile uşoare în fotoliul de la Casa Fotbalului. Cu atât mai puţine are acum, când se află sub tirul încrucişat al diverselor tabere de interese. L-am prins într-un scurt moment de respiro şi l-am provocat la un dialog deschis, cu cărţile pe faţă, despre prezentul şi viitorul fotbalului nostru.
"Fotbalul românesc a cunoscut o deşertificare"
- Domnule preşedinte, acum 20 de ani, echipa naţională de fotbal a României era o mândrie pentru ţara întreagă şi magnetiza emoţia populară, chemând-o în pieţele marilor oraşe. Naţionala lui Hagi şi Popescu era, până la urmă, moştenirea sistemului comunist, aşa controversat cum era el. Ce s-a schimbat de nu am reuşit să ne ţinem de lucrurile bune care s-au făcut înainte şi nici nu am pus nimic în loc?
- Succesele generaţiei lui Hagi au fost produsul unui sistem de performanţă care a pornit în anii '80, cu conceptul "Luceafărul": selecţie, pregătire continuă centralizată, jocuri interne şi internaţionale. Practic, această generaţie a crescut împreună de la juniorat, în acelaşi mediu controlat de performanţă. După Revoluţie, "Luceafărul" s-a desfiinţat şi nu a mai fost pus nimic în loc. Generaţia Hagi a mers, din inerţie, până la apogeu, dar nu a mai venit nimic din spate. A urmat o deşertificare a fotbalului, datorată lipsei de viziune. Aţi văzut miracolul Islanda, la EURO 2016! Vă spun, însă, că nu a fost un miracol, ci rezultatul unei strategii naţionale de dezvoltare a fotbalului de acolo care a început în anul 2000!
- În ciuda evoluţiilor slabe din ultimul deceniu, am avut surpriza să vedem o galerie extraordinară a României în Franţa. Dezamăgirea fanilor a fost pe măsura entuziasmului lor, pentru că oamenii nu se simţeau reprezentaţi de calitatea jocului echipei noastre. Ce se poate face pentru o mai mare implicare a fanilor în felul în care e gândit proiectul echipei naţionale?
- Aţi remarcat corect. Un punct câştigat la acest turneu a fost interacţiunea cu suporterii. Nu am fost cu nimic mai prejos decât alte ţări participante, din acest punct de vedere. Parada fanilor care "a îngălbenit" Parisul înaintea meciului cu Elveţia a fost un moment de referinţă pentru EURO. Am comunicat permanent cu fanii, şi toate acţiunile au fost foarte apreciate de public şi de UEFA. Am beneficiat aici de o consultanţă a Federaţiei Olandeze, care e recunoscută pentru acţiunile de activare a fanilor. Mai mulţi specialişti olandezi ne-au învăţat cum să facem, în cadrul unui program sub genericul "Galbenul este noul portocaliu". Le mulţumim suporterilor români care au venit în Franţa şi îi asigurăm că proiectele noastre de promovare şi de comunicare cu ei abia au început.
- Cum apreciaţi evoluţia Naţionalei la Europene? Cu ce lucruri bune rămânem şi cu ce învăţăminte de viitor?
- Desigur, neîndeplinirea obiectivului de campanie propus - calificarea din grupele EURO - este un fapt pe care toţi cei din administraţia fotbalului românesc trebuie să ni-l asumăm. Unele lucruri le puteam gestiona mai bine, altele le-am făcut bine, dar nu s-au reflectat în performanţă. Pentru orice om de bun-simţ, s-a văzut că a existat un cumul de factori negativi, care au condus la înfrângerea cu Albania. Întâi, a fost oboseala adunată după meciurile contra Franţei şi Elveţiei. E statistic dovedit că fotbaliştii români nu fac faţă fizic unor confruntări extrem de solicitante care se află la interval de câteva zile. Apoi, puţini dintre băieţii noştri joacă meci de meci la cluburile lor, puţini joacă în campionate de top şi nimeni în competiţiile europene intercluburi. Nejucând în aceste competiţii, nu au nici ritmul de joc la trei zile, cum aveau adversarii noştri de la EURO.
"Investiţii în centrele de copii şi juniori"
- Aşa este, e un moment bun pentru reforme. Pe de altă parte, nereuşita ieşirii din faza grupelor confirmă soluţiile pe care le-am aplicat încă din 2014 şi, de asemenea, validează proiectele la care deja lucrăm. Am făcut lucruri concrete, dar trebuie să le amplificăm. V-am vorbit de centrul "Luceafărul". Puţini ştiu că actuala echipă a FRF a deschis deja patru astfel de centre. Le-am numit "Centre de excelenţă Tricolor 11". La Timişoara şi Târgu Mureş funcţionează de anul trecut, la Buzău şi Deva, din această toamnă. Acolo vin cei mai talentaţi fotbalişti juniori în vârstă de 14 ani, din toată ţara, stau, învaţă şi se antrenează în aceste centre pe toată perioada liceului. De acolo vor veni următoarele "generaţii de aur", dar asta peste 4-5-6 ani.
Am găsit şi alte soluţii pentru reabilitarea fotbalului. Am decis că vom acţiona direct asupra Ligii 1, atacând cel mai dramatic element din ultima vreme, insolvenţa. Propunem ca, din sezonul 2018-2019, echipele aflate în insolvenţă să pice în eşalonul III. Vrem să impunem ca 10% din sumele de transfer pe care cluburile le încasează să fie investite în centrele lor de copii şi juniori. Totodată, am decis ca profitul din cumpărarea de bilete, pe care FRF îl va realiza în urma organizării meciurilor echipei naţionale, să fie direcţionat către dezvoltarea fotbalului de juniori. Şi nu generic, ci, pentru fiecare meci vom desemna un proiect punctual, pe care îl vom propune suporterilor.
Ne-am zbătut foarte mult să introducem obligativitatea prezenţei în teren a jucătorilor tineri, mai ales a celor care pot prinde lotul naţional sub 21 de ani, în pofida reticenţei conducerii Ligii şi a câtorva dintre cluburi. Iată că EURO 2016 ne confirmă: România a avut un lot cu un singur jucător care nu a împlinit 23 de ani, în vreme ce Anglia şi Germania au avut şase jucători, Belgia, Polonia şi Croaţia au avut câte cinci. Nu putem să aprindem artificii şi să cerem un rezultat care să ne bucure pe moment şi să ne păcălească pentru un deceniu. Suntem obligaţi să construim continuu, acesta e destinul echipelor naţionale performante.
"Cine, în afară de Lucescu, mai are CV-ul lui Daum?"
- În primul rând, aş putea să răspund simplu: mai ştiţi un antrenor român, cu excepţia lui Mircea Lucescu, al cărui CV şi a cărui carieră să le poată egala pe cele ale lui Daum? Am construit un profil al selecţionerului care să fie adaptat atât obiectivelor pe care ni le-am asumat, calificarea la CM 2018, cât şi realităţilor fotbalului românesc, unde ne aflăm într-o perioadă de reconstrucţie. Pe de altă parte, vreau foarte bine să înţelegeţi că nu am căutat şi nu am ales un selecţioner pentru o calificare. Ne interesează CM 2018, în aceeaşi măsură ca şi EURO 2020, dar, poate chiar mai mult, ne interesează construirea unei echipe naţionale cu mentalitatea performanţei, cu rezultate şi calificări constante, cu un joc apreciat de suporterii români. Pe termen mediu si lung. Să nu ne ascundem după deget: avem nevoie de un profesionist confirmat, de un om cu o mentalitate de câştigător, dar şi de o persoană care să nu fie parte a lanţului de complicităţi nocive din fotbalul românesc. Ştiţi bine că avem tot felul de încrengături între antrenori, impresari, preşedinţi şi oameni din presă.
- După numirea lui Christoph Daum, atât el, cât şi dumneavoastră, aţi devenit ţinta unor atacuri furibunde. Cu ce deranjează aducerea lui Daum şi cum veţi reuşi să-l ajutaţi să gestioneze aceste atacuri, ca să poată să se apuce de treabă în linişte?
- Am spus-o şi o repet: prin măsurile noastre, deranjăm grupurile de interese din fotbal. Şi impunerea jucătorilor sub 21 de ani la Liga 1, şi aducerea unui selecţioner străin le strică socotelile. Mai concret, nu mai pot "promova" jucătorii pe criteriile lor, pentru a le creşte cota de vânzare. Domnul Daum este... străin de aceste jocuri şi atunci s-a închis o filieră. Normal că respectivii atacă. Dar eu ştiu că domnul Daum este un profesionist cu mare experienţă şi nu cred că va fi afectat de "gălăgia" din jurul său. Se va concentra pe ce are de făcut. Am căutat şi cred că am găsit acel tip de selecţioner care se potriveşte cel mai bine momentului în care se află Naţionala acum, care are capacitatea de a creşte coeziunea într-un timp foarte scurt şi care poate construi performanţă cu jucătorii selecţionabili pe care îi avem la dispoziţie.
"Nu am venit din neant în fotbal"
- Ca multe alte apariţii pe funcţii de mare expunere, şi alegerea dumneavoastră ca preşedinte al FRF a fost suspectată de sprijin politic. Cum vă apăraţi de aceste acuze? Şi, pe de altă parte, ce îl motivează pe un tânăr de 30 de ani, absolvent de Ştiinţe Politice şi fost consilier prezidenţial, să îşi dorească să conducă Federaţia Română de Fotbal?
- Funcţia mea nu este publică, şi cu atât mai puţin politică, este una prin excelenţă de management. Am fost ales preşedinte al FRF exclusiv de oameni din fotbal, de la toate nivelurile. Şi nu am venit din neant. M-am născut cu fotbalul în casă şi am o pasiune enormă pentru acest sport, insuflată de tatăl meu, fost jucător, cu peste 350 de meciuri în prima ligă. Încă de la 7 ani, la fel ca alţi mulţi colegi de generaţie, m-am îndreptat spre terenul de fotbal, la clubul din oraşul copilăriei mele, Bacău. Fie vară, fie iarnă, până la 19 ani, am evoluat pentru clubul fanion din Bacău, la toate categoriile de vârstă. După cum se ştie, această vârstă reprezintă o etapă dificilă pentru foarte mulţi tineri fotbalişti. Este etapa când mii de juniori îşi încetează activitatea, din diferite motive. Şi eu mă înscriu în aceeaşi categorie! Dar nu am putut să rezist mult în afara acestui sport, pe care l-am iubit şi căruia i-am dedicat întreaga copilărie. În 2012, am fost ales preşedinte al "European Minifootball Federation", de unde am căpătat experienţa managementului sportiv la nivel internaţional. M-am implicat în fotbalul mare pentru că, efectiv, vedeam cum se distruge sub ochii noştri, ai suporterilor. Nu puteam să stau pasiv. Vârsta de 30 de ani a fost un atu, nu un handicap. Eşti la vârsta când vrei să schimbi lumea şi când nu ai nimic de pierdut!
- Cu ce iluzii aţi pornit la drum acum doi ani şi ce s-a ales de ele acum, în "momentul zero" de după EURO 2016?
- Nu am pornit la drum cu iluzii, ci cu proiecte. Am câştigat alegerile cu o strategie de dezvoltare a fotbalului românesc, până în 2020. Înaintea rezultatelor care să scoată, de bucurie, românii în stradă, important este să avem o constanţă în participarea la marile competiţii internaţionale. Iar pentru asta trebuie ca tu, federaţie, să asiguri constant o bază de selecţie potrivită marii performanţe. Ca să ai baza de selecţie, îţi trebuie infrastructură, antrenori, sponsori (pentru că FRF nu primeşte niciun leu de la bugetul statului), relaţii şi schimb de experienţă cu alte federaţii de succes. Trebuie să măreşti numărul de practicanţi ai fotbalului, care la noi sunt de cinci ori mai puţini decât media europeană, să dezvolţi fotbalul feminin, cel de sală şi de plajă, trebuie să ajungi cu selecţia în mediul rural. Cu asta se ocupă şi se va ocupa FRF, cel puţin până în 2018, când mi se încheie mandatul. Dar planul este până în 2020!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
