Doctorul verii: LEVĂNȚICA

Ilie Tudor
- La mijlocul lunii iulie, o găsim înflorită în toată splendoarea ei, prin curți, prin parcuri și pe câmpiile însorite de pe malul Mediteranei. Are tulpinile grațios arcuite, un miros puternic și aromat, care acționează ca un adevărat medicament calmant. Principiile active din frunze și din tulpinile înflorite sunt un remediu foarte puternic în bolile inimii, ale sistemului nervos și ale celui digestiv, dar sunt și un elixir de frumusețe. Să cunoaștem tainele acestei plante medicinale căreia vara îi conferă un statut de prim rang -

Lavanda sau levănțica este o plantă perenă, ale cărei rădăcini dormitează iarna în pă­mânt, tulpinile sale răsărind în fiecare an și dând naștere unor flori mici, colorate în nuanțe de vio­let, cu un parfum inconfundabil. În lume sunt cu­noscute nu mai puțin de 39 de specii de lavandă, aceas­tă plantă, originară de pe coastele însorite ale Me­diteranei, fiind cultivată din India și până în An­glia, din America de Nord și până în Australia, unde s-a sălbăticit, fiind considerată... buru­iană. În terapie se folosesc, în principal, trei specii:
Lavanda romană (Lavandula offi­cinalis) - era preferata medicilor din lumea antică, fiind cultivată pe suprafețe largi. Este o specie nu foarte productivă, motiv pentru care în zilele noastre este cultivată pe suprafețe mai mici, dar multă vreme, lavanda romană a fost și încă este etalonul forței tera­peutice a acestei plante.
Lavanda englezească - are frunzele cele mai înguste dintre toate speciile, de unde și numele său de La­vandula angustifolia. Mulți specialiști consi­deră că această specie are cea mai fină aromă, din acest motiv, ea fiind preferata parfumierilor de lux din întreaga lume.
Lavanda balcanică - administrată intern, are cele mai puternice efecte asupra sistemului respirator și nervos (deoarece conține o cantitate apreciabilă de camfor). Are frunzele foarte late față de restul spe­ciilor, motiv pentru care denumirea sa științifică este Lavandula latifolia sau L. lapatifolia. Parfumul este mai puternic decât al restului speciilor, datorită unei bogății mai mari în diverse substanțe aromatice.

Scurt istoric

Primele consemnări despre lavandă apar în urmă cu aproape 3.000 de ani, în Egiptul Antic, unde exista un adevărat cult pentru această plantă medicinală și aromatică. Tot în Egipt a fost extras, prin mijloacele rudimentare de atunci, și primul ulei esențial de la­van­dă, care urma să revoluționeze medicina mile­niilor ce au urmat, continuând să facă senzație și în zilele noastre. Medicii greci și romani foloseau pe sca­ră largă această plantă, considerată un remediu-pu­ternic de către celebrul Dioscoride. În Roma Anti­că, lavanda era leacul suprem în cazul mușcăturilor veninoase, dar și contra otrăvurilor de tot felul. Sol­dații romani foloseau frecvent această plantă în timpul campaniilor militare, în tabere având rolul de a ține la distanță țânțarii purtători de boli, dar și scorpionii sau păianjenii.
În China, o varietate asiatică de lavandă era ingre­dientul-cheie al unui remediu numit metaforic Uleiul Florii Albe, care avea faima că vindecă tot, de la bolile infecțioase, la cele nervoase ori cardiace.
În Evul Mediu, în Europa, lavanda era folo­sită deopotrivă ca leac magic și ca medicament. În timpul teribilelor epidemii ale vremii, lavan­da era printre puținele dezinfectante cunoscute și cu adevărat efi­ciente. Pernuțele cu lavandă, sărurile odorizate cu lavandă și extractele al­coolice erau folosite în tot soiul de dezechilibre emoționale, de la deziluziile în dra­goste, la tul­bu­rările de somn sau chiar în unele forme de demență.
În Primul Război Mondial, uleiul esențial de lavandă a salvat mii de vieți, în timpul epidemiei de tifos, pentru că ținea păduchii (agentul de transmisie al bolii) la distanță, având, totodată, efect antibiotic asupra bacteriei care produce boala.
În momentul de față, din lavandă se fac zeci de medicamente, aprobate de autoritățile medi­cale inter­na­ționale, destul de puțin tolerante cu reme­diile natu­rale. De ce acest succes? Pentru că princi­piile active ale acestei plante sunt eficiente în boli foarte dificil de tratat, incluzând tulbu­ră­rile psihice, insomnia, infecțiile cu fungi rezistenți la medica­mente sau tul­bu­rările auto-imune care afectează pielea și părul.

Preparate din flori de lavandă

Pulberea - se obține din tulpinile uscate ale plantei, care se macină fin cu râșnița electrică de cafea sau se sfărâmă în piuă, după care, eventual, se cern prin sita pentru făină albă. Se administrează o linguriță rasă (cca 3 grame) de pul­bere, de 2-3 ori pe zi, pe ne­mâncate. Planta se ține sub lim­bă vre­me de câteva secun­de, după care se înghite cu apă. Este un remediu mai amar decât ne-am aștepta, fiind un tonic digestiv, util contra indiges­tiilor, atoniei gastro-intes­ti­nale și afecțiu­nilor metabo­lice.
Infuzia combinată se pre­pară astfel: se pun două linguri de pulbere de tulpini în­florite de lavandă într-o ju­mătate de litru de apă și se lasă la macerat vreme de 6-8 ore, la temperatura camerei, după care se strecoa­ră. Extractul obținut se pune deoparte, iar planta ră­masă după filtrare se opărește cu încă un litru de apă clocotită, după care se lasă să se răcească. În final, se combină cele două extracte, iar preparatul obți­nut se folosește pentru băi și spălături.
Tinctura - se pun într-un borcan cu filet douăzeci de linguri de pulbere de tulpini înflorite, peste care se adau­gă două căni (în total 500 ml) de alcool ali­mentar de 60 de grade. Se închide bor­canul ermetic și se lasă la macerat vreme de două săptămâni într-un loc călduros, după care se filtrează. Tinc­tura rezultată se pune în sticluțe mici, închise la cu­loare. Intern, se adminis­trează de patru-șase ori pe zi, câte o linguriță, diluată în jumătate de pahar de apă. Extern, se folosește pentru dezinfecția rănilor și a mușcăturilor de insecte.
Uleiul esențial (numit și volatil sau aro­ma­tic) se obține pe cale industrială, prin distilarea tulpi­nilor înflorite de lavandă. Pentru a obține o sticluță din acest ulei sunt distilate peste 10 kilograme de plantă proaspătă, extractul obținut fiind pe cât de scump, pe atât de valoros din punct de vedere tera­peutic. Mai mult de 80% din indicațiile medicale ale lavandei se referă la acest ulei esențial, care este atât de puternic, încât doar câteva picături, ingerate zilnic, produc efecte terapeutice comparabile, ca intensitate, cu cele ale medicamentelor de sinteză.

Tratamente cu lavandă

Insomnia
Levănțica are efecte somnifere neobișnuit de pu­ternice, fie că este folosită intern sau extern, ea in­flu­ențând aproape toți parametrii care țin de somn. Con­form studiilor făcute în spitale din Germania, Coreea de Sud și Marea Britanie, lavanda folosită sub formă de ulei esențial, din care se iau câte 3-4 picături înain­te de culcare, are următoarele efecte:
* Micșorează timpul de adormire - persoanele care adorm cu greu, care rămân, fără să vrea, treze, până la ore târzii din noapte, vor beneficia din plin de acest efect. Lavanda ne face să alunecăm lin și rapid din starea de veghe, în starea de somn.
* Diminuează numărul de treziri nocturne - o acțiune ce le este extrem de utilă insomniacilor care reușesc să adoarmă, dar au treziri frecvente noaptea, fiindu-le apoi greu, apoi, să adoarmă din nou. Totuși, această plantă nu este un tranchilizant, pentru că ea nu dă acel somn greu indus de medicamentele de sinteză, ca un fel de paralizie a simțurilor ci, pur și simplu, diminuează excitabilitatea nervoasă, care conduce la treziri frecvente.
* Îmbunătățește calitatea somnului - cu alte cuvinte, face somnul lin, fără vise tensionante, fără stări de nervozitate sau de stupoare la trezire. Lavan­da ne ajută se ne odihnim mai bine, să fim mai tonici și mai optimiști la trezire.
La fel ca în cazul oricărui medicament, eficiența acestei plante nu este totală, așa cum mulți pacienți se așteaptă. Totuși, studiile arată că un procent de 50-60% dintre suferinzii de insomnie care au încercat acest remediu au dormit mult mai bine. Poate părea puțin, dar este un procent enorm, dacă ne gândim că nu are efecte adverse și că depășește ca eficiență ma­joritatea somniferelor de sinteză. Interesant este că nu doar administrarea pe cale internă are aceste efecte somnifere, ci și aromatizarea camerei cu ulei esențial și chiar dormitul în preajma sau chiar pe o pernă umplută cu tulpini de lavandă înflorită. Notați și că, une­ori, tratamentul extern cu lavandă are efecte anti-insomnie mai puternice decât cel intern.

Stresul și anxietatea
În ciuda scepticismului medicinei oficiale, lavan­da folosită intern sau extern se dovedește a fi un reme­diu mult mai eficient, împotriva stresului și a dezechilibrelor emoționale decât multe medicamente de sinteză. Un studiu recent, realizat la Universitatea din Viena de Dr. Siegfried Kasper a arătat că un medicament care are drept unic ingredient uleiul esențial de lavandă are următoarele efecte, în cazul celor care suferă de anxietate:
* Micșorează frecvența și intensitatea sentimen­telor de nesiguranță, teamă, insecuritate, îmbună­tățind calitatea vieții de zi cu zi a pacienților.
* Îmbunătățește simțitor calitatea som­nu­lui, care este foarte afectat la majoritatea per­soanelor care se con­fruntă cu anxie­ta­tea.
* Ameliorează sau chiar face să dispară afecțiuni fizice conexe cu anxietatea, cum ar fi: sindromul colonului iritabil, erupțiile cuta­nate, migrenele, tulbu­ră­rile de apetit sau de digestie.
Echipa de medici austrieci care a obținut aceste rezultate le-a ad­mi­nistrat pacienților doze de 80-160 mililitri de ulei esențial de lavandă, iar tratamentul a durat minimum șase săptămâni. Alte cercetări au arătat că, administrat intern, uleiul de lavandă reduce reactivitatea emoțională și fizică la stresul psihic în exces. De asemenea, s-a descoperit că lavanda previne și ameliorează depresia, în special în formele în care este asociată cu anxietatea.

Lavanda și... intervențiile medicale
Deși pare greu de crezut, intervențiile chirurgicale sau stomatologice sunt mult mai ușor suportate de pa­cient, iar rezultatele lor sunt mult mai bune, dacă înainte le este administrată lavanda sau dacă, pur și simplu, este inhalat uleiul volatil de lavandă. Oamenii de știință au folosit aromatizările cu ulei integral de lavandă în sălile de așteptare ale cabinetelor stoma­tologice, în spitalele de pediatrie și chiar în sălile de operație și în saloanele clinicilor de obstetrică-gine­cologie. Urmarea a fost că pacienții care au inhalat ulei de lavandă au fost mai puțin stresați, au avut mai puține dureri și au fost mai receptivi la anestezice. Copiii supuși intervențiilor chirugicale sunt mai opti­miști, se refac mai repede și, de asemenea, au mult mai puține dureri. În fine, femeile care au născut natu­ral sau au făcut cezariană într-o sală aromatizată cu lavandă, după care au avut aceeași aromă difuzată în salon, s-au confruntat cu mult mai puține complicații după naștere, au fost mai puțin epuizate și au scăpat de complicata depresie post-partum.
Cum poate simpla mirosire a unui ulei de lavandă să aibă efecte atât de puternice? Răspunsul la această întrebare îl dau medicii britanici. Folosind o aparatură de ultimă generație, ei au demonstrat că vaporii de ulei de lavandă ajung foarte repede în sânge. Odată intrat în organism, el rămâne până la 8 ore în sânge, exercitându-și acțiunea terapeutică.

Diabetul
Administrată sistematic, lavanda are efecte tera­peu­tice mult mai complexe asupra bolnavilor de diabet sau a persoanelor aflate în fază pre-diabetică, decât ar fi putut anticipa oamenii de știință. O cură de 15 zile, timp în care se admi­nistrează câte o lin­guriță rasă de pulbere de lavandă, de patru ori pe zi, are următoarele efecte:
* Scade glicemia și o stabi­lizează.
* Normalizează metabolismul grăsimilor.
* Ajută la funcționarea nor­mală a rinichilor și împiedică pro­cesul de distrugere a nefronilor (care conduce la insuficiența re­nală).
* Normalizează producția de colesterol a ficatului și diminuează stratul de grăsime cu care acesta se înconjoară atunci când diabetul avansează.
* Își exercită efectul antioxi­dant la nivelul în­tregului organism, inclusiv la nivelul vaselor de sân­ge, care sunt cele mai afectate la diabetici. În cazul diabetului, uleiul volatil de lavandă împiedică oxida­rea colesterolului și a grăsimilor de pe pereții arte­riali, prevenind com­plicațiile grave ale acestei boli, cum ar fi arterita obliterantă și ischemia cardiacă.

Infecțiile fungice
Fie că vorbim de candidoza vaginală sau de cea digestivă, de micozele pielii capului sau de cele care afectează degetele de la picioare, uleiul esențial de lavandă s-a dovedit a fi un remediu forte. El atacă și distruge toate speciile și tulpinile de ciuperci parazite pe care a fost testat.
Contra infecțiilor fungice la nivelul pielii capului și al tenului se combină o parte de ulei esențial de lavandă cu zece părți de ulei de migdale, iar cu soluția obținută se fricțio­nează zonele afectate, de 1-2 ori pe zi.
În micozele care afec­tează unghiile sau dege­tele picioarelor, soluția se face dintr-o parte ulei de lavandă și trei părți ulei de măsline. Acest amestec se picură pe o bucățică de tifon, care se aplică pe zona afectată, deasupra fixându-se o folie de nai­lon, pentru a împiedica substanțele volatile să se evapore.
În candidoza vaginală se folosește, sub formă de spălături, infuzia combi­nată din tulpini înflorite de lavandă, al cărei mod de preparare l-am descris an­te­rior. Spălăturile se fac zilnic, pe o perioadă nu mai lungă de o săptămână, pentru a da timp florei vagi­nale să se refacă ulterior.
În candidozele digestive, uleiul esențial de lavan­dă (nu cel industrial, pentru parfumarea băilor și a locuințelor) se administrează diluat în miere (3-4 picături de ulei la o linguriță de miere), de trei ori pe zi, înainte de mesele principale.

Mușcăturile de insecte
Există puține substanțe naturale în lume care să se poată compara cu lavanda și mai ales cu uleiul de la­vandă ca insecticid. Disper­sat în atmosfera încăpe­rilor, uleiul de lavandă alungă țânțarii, puricii, păian­jenii și chiar scorpionii. Aplicat pe corpul căpușelor înfipte în piele, le paralizează sistemul nervos și face mai ușoară extragerea lor. Există dovezi că, într-o anumită măsură, uleiul de lavandă reduce toxicitatea mușcăturilor de insecte și animale, în special datorită efectului său antibiotic, el neutralizând bacteriile introduse în organism prin mușcătură.

Rănile și arsurile
Aplicată pe rănile de gravitate mică și medie, tinctura de lavandă este un excelent dezinfectant care favorizează o cicatrizare estetică. Dacă rănile sunt adânci, într-o lingură de miere se pun 3-4 picături de ulei esențial de lavandă, cu preparatul rezultat astu­pând rana (în prealabil curățată cu apă oxigenată), care apoi se acoperă cu tifon steril.
Și în cazul arsurilor cu o gra­vitate mică și medie, lavan­da s-a dovedit a fi un extraor­dinar ajutor. Pe arsurile ușoare, se aplică sub formă de cata­plasmă o pastă cu efecte cal­mante și cicatrizante, obținută din pulberea de tulpini de la­vandă amestecată cu apă. În cazul arsurilor de gravitate me­die, pe locul afectat se aplică ulei esențial de lavandă, ames­tecat în proporție de 1:5 cu ulei de cocos. Un studiu pe animale de experiență arată că ames­tecul de cocos și lavandă acce­lerează de până la 3 ori viteza de vindecare față de tratamen­tul clasic al arsurilor.

Lavanda și frumusețea

Uleiul esențial de lavandă, amestecat în proporție de 1:10 cu uleiul de cocos sau de mig­dale este un adevărat elixir de frumusețe. Iată, în continuare câteva efecte ale acestui ames­tec:
* Aplicat pe pielea iritată, cu tendință de infectare, are un amplu efect de curățare, cal­mând inflamațiile și distrugând germenii care produc infecțiile superficiale și inestetice ale pielii.
* Aplicat pe scalp previne formarea mătreții și favo­rizează creșterea firelor de păr sănătoase.
* În cazul căderii părului, produsă de o afecțiune autoimună (alopecia areata), uleiul esențial de lavan­dă s-a dovedit a fi cel mai bun medicament. Apli­carea sa externă, zilnică, duce la refacerea părului în proporție de peste 75%, singurul inconvenient fiind durata trata­mentului: 7 luni!
* În cazul hirsutismului la femei, tratamentul intern și extern cu ulei esențial de lavandă, amestecat cu unul din cele două uleiuri grase menționate, con­duce la diminuarea ritmului de creștere al pilozită­ților.
* Pielea îmbătrânită, tratată cu ulei de lavandă ames­tecat cu ulei de migdale, se hidratează mai bine, de­vine mai elastică și mai strălucitoare, cele două sub­stanțe naturale având efect reîntineritor.

Precauții

Principala precauție în cazul uleiului esențial ob­ținut din lavandă sunt contrafacerile. Pe piața ro­mânească, din păcate, pre­domină uleiurile de lavan­dă (și nu numai) contrafăcute. Cele mai multe dintre ele sunt uleiuri volatile, din care s-au extras compo­nentele cele mai valo­roase (folosite în parfumerie și cosmetice), rămânând o sub­stan­ță sărăcită și, foarte adesea, di­luată cu solvenți chimici. Aceste uleiuri sunt ieftine sau foarte ieftine (în condițiile în care uleiul de lavandă este scump), dar sunt ineficiente sau, în cazul deloc rar în care au și adaosuri chimice, pot deveni chiar toxice, provocând dureri de cap, probleme digestive, hepatice sau renale. Căutați așa-numitul ulei esențial integral de lavandă, care nu a fost sărăcit de substanțe active prin așa-numita frac­țio­nare și care nu are adaosuri chimice. Acest ulei in­tegral este singurul adecvat pentru adminis­trarea in­ternă și externă, având efectele terapeutice scontate.

Contraindicații

Lavanda și uleiul esențial de lavandă sunt contra­in­di­­cate în cazul persoanelor care au alergie sau into­le­ranță digestivă la ea. Alergia la lavandă se manifestă prin dificultăți în respirație sau erupții pe piele, atunci când intrăm în contact cu ea sau cu vaporii săi. Into­leranța digestivă la uleiul de lavandă se manifestă prin du­reri gastrice, senzație de vomă și disconfort abdo­minal, după ingerarea acestuia. Înainte de a începe un tratament cu lavandă sau cu ulei de lavandă, faceți un test cu o cantitate foarte mică, pentru a vă asigura că nu aveți alergie sau intoleranță digestivă.