Cei care au criticat-o au spus că ea discriminează pe nedrept produsele străine, că ar trebui să lăsăm pieţele să se autoreglementeze şi că singurul ei efect ar putea fi o scumpire a alimentelor la raft, pentru că produsele de afară ar putea să fie, de multe ori, mai scumpe. Fiecare argument are partea lui de adevăr, dar problema, din punctul meu de vedere, e imaginea de ansamblu, care e arareori discutată, pentru că priveşte un anumit tip de consum şi de agricultură, cu care, din păcate, ne-am obişnuit cu toţii. Supermarketurile sunt nişte coloşi multinaţionali, gândiţi în aşa fel încât să livreze cam aceleaşi produse în tot lanţul, indiferent de ţară. De aceea achiziţionează volume imense de marfă, la preţuri la care un magazin de proximitate nu ar putea nici măcar să viseze. Lucrând cu astfel de cifre, accesibile doar mamuţilor, marile lanţuri de supermarketuri au şi o problemă legată de perisabilitate. Cum să mişte munţi de legume şi fructe, pe întregul glob, la intervale precise, fără să rişte ca ele să ajungă fleaşcă în galantare? Ei bine, aici sare în ajutor agricultura modernă. Cel puţin legumele pot fi crescute controlat, nu în pământ, ci pe asfalt, nu e o glumă!, cu rădăcinile băgate în recipiente speciale, unde primesc apă şi nutrienţi, după o reţetă minuţios elaborată. În felul acesta, roşia se coace într-un număr fix de zile şi va ţine exact cât vrea supermarketul din Bucureşti, chiar dacă ea s-a înroşit, săraca, pe coastele Anatoliei. E un comerţ modern, făcut pe ceas şi cu calculatorul în mână. Un comerţ care, aşa cum îmi spunea un amic angajat al celui mai mare importator de fructe şi legume din România, livrează doar "prostii", pentru că ce e bun se strică rapid. Problema mare este că agricultura noastră nu e adaptată acestui tip de comerţ. Din fericire, aş spune eu... Câtă vreme noi avem un sezon la legume, nu patru, ca egiptenii, şi cultivăm în pământ, nu pe asfalt, ca turcii, nu vom putea livra vapoare de alimente neperisabile la secundă. Şi atunci, fermierii noştri sunt condamnaţi să livreze produse doar în pieţe sau în micile magazine de cartier, care însă au dispărut în ultima vreme, înghiţite de lanţurile de supermarketuri, iar fermierii s-au trezit fără piaţă de desfacere.
O problemă şi mai mare este că noi ne-am obişnuit să cumpărăm "prostii", din comoditate. Ne place să ne umplem coşul din supermarket, şi nu din piaţă, de la ţărani. Roşia "de asfalt" e la îndemână tot timpul anului şi e chiar mai ieftină decât surata ei "de pământ". Mai contează că are gust de plastic şi că e plină de chimicale?
Noua lege ne-ar putea scumpi legumele, e adevărat, dar ne va aduce la pachet o altă calitate a lor şi, deloc de lepădat, ceva bani fermierilor români. E protecţionism? Evident! Dar îl practică şi alţii! Urmăriţi beţele pe care Franţa le bagă în roţile gigantului Amazon, de teamă că reţeaua acestuia de distribuţie i-ar putea afecta comerţul de proximitate.
Vor pleca supermarketurile definitiv din România, aşa cum ameninţă? Mă îndoiesc profund, dar, prin reducere la absurd, să admitem asta. Atunci am fi siliţi să cumpărăm din nou din pieţe, de la ţăranii noştri şi de la micii fermieri, majoritari în România, care ar avea, din nou, unde să îşi vândă marfa. Satele noastre, acum depopulate şi lovite de izolare, s-ar putea regenera, pentru că şi-ar recâştiga pieţele de desfacere. Evident, un astfel de scenariu, în care nu cred nici măcar o secundă, ne-ar schimba stilul de viaţă. Credeţi că în rău?
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
