La mare
* Înţepătură de meduză
A. O clătim cu apă dulce.
B. O clătim cu apă de mare şi o frecăm cu nisip.
C. Punem salivă, urină sau oţet.
Răspunsul corect: B.
Clătirea cu apă dulce stimulează veninul şi agravează fenomenul urzicător, iar remediile cele mai cunoscute (urină, salivă sau vin) nu şi-au dovedit eficacitatea. Spălarea cu apă de mare şi frecarea cu nisip, pentru a scăpa de bucăţile de tentacule, sunt cele mai indicate. După aceea vom pune câteva picături de ulei esenţial de lavandă, pentru a calma durerea. Paracetamolul şi antihistaminicele pot şi ele să liniştească durerea.
* Bob de nisip sau corp străin în ochi
A. Îl clătim cu colir, cu ser fiziologic sau cu apă curată.
B. Mişcăm cu delicateţe pleoapa, încercând să îl scoatem prin colţul interior al ochiului.
C. Încercăm să îl scoatem cu un beţişor cu vată.
Răspunsul corect: A.
Graţie lichidului pe care îl introducem în ochi, avem mai multe şanse să scoatem din ochi bobul de nisip sau corpul străin, fără să afectăm corneea. Dar dacă senzaţia neplăcută durează mai mult de 30 de minute, trebuie să consultăm neapărat un doctor. Se poate să fie nevoie de o intervenţie calificată pentru a scoate acea particulă din ochi. Dacă este vorba despre un ciob sau o bucăţică de metal, consultaţia medicală este obligatorie.
* Am înghiţit o viespe...
A. Bem ceva fierbinte, pentru a o face să alunece în stomac.
B. Chemăm salvarea şi sugem nişte cuburi de gheaţă, până ce soseşte.
C. Nu este foarte grav şi nu există soluţie.
Răspunsul corect: B sau C.
Dacă viespea a pişcat în gât, edemul poate să obtureze căile respiratorii, chiar dacă nu suntem alergici. Suptul cuburilor de gheaţă încetineşte fluxul sanguin şi, prin urmare, şi inflamaţia locală, în caz că am chemat medicul, dacă am înghiţit viespea, fără să ne fi pişcat în gât, nu trebuie decât să aşteptăm să o eliminăm. Cei alergici vor consulta, totuşi, un medic.
* Spin sau ciob în picior
A. Dezinfectăm, apoi îl scoatem imediat cu o pensetă.
B. Băgăm piciorul în apă rece pentru a calma durerea, apoi stoarcem pielea pentru a-l face să iasă.
C. Băgăm piciorul în apa caldă cu clăbuc de săpun apoi dezinfectăm locul şi folosim o pensetă pentru a trage "intrusul" afară.
Răspunsul corect: C.
Apa caldă cu săpun înmoaie pielea şi uşurează extragerea. Apoi vom dezinfecta locul şi vom folosi o pensetă dezinfectată, la rândul ei, cu alcool. Pentru a scoate spinul, vom folosi o lupă şi vom trage încet.
La MUNTE
* "Ne-a intrat" soarele în ochi
A. Ne scoatem lentilele de contact şi aplicăm un colir antiseptic.
B. Consultăm de urgenţă un oftalmolog.
C. Punem comprese reci pe ochi, pentru a-i proteja de lumină.
Răspunsul corect: A şi C.
Fără ochelari de soare adecvaţi, reflexia zăpezii poate provoca o oftalmie. Dupa câteva ore, ochii dor, curg lacrimi şi suntem jenaţi de lumină. Odihnindu-ne ochii, ne vindecăm în 48 de ore, fără sechele. Nu se impune o consultaţie de urgenţă.
* Gleznă scrântită
A. Punem comprese calde.
B. Punem gheaţă.
C. Aplicăm un bandaj şi ţinem piciorul ridicat.
Răspunsul bun: B şi C.
Când ne scrântim glezna, dacă mai putem să facem cel puţin încă patru paşi, înseamnă că nu este ruptă. Cel mai des, în cauză este o entorsă (leziune a ligamentelor) sau o contuzie. Dacă durerea este suportabilă, punem gheaţă de 3-4 ori pe zi, timp de 10 minute, pentru a face locul să se dezumfle. Apoi aplicăm un bandaj strâns şi ridicăm piciorul, pentru a favoriza returul sanguin. După 3-4 zile, consultăm doctorul, pentru a evalua gravitatea. Sub vârsta de 18 ani şi după 55 de ani se recomandă imediat un consult medical.
* Muşcătură de viperă la picior
A. Aspirăm veninul cu o pompă mică (aspivenin) sau sugem locul muşcat.
C. Punem un bandaj deasupra muşcăturii şi întindem victima pe jos, cu piciorul ridicat.
Răspunsul corect: C.
Muşcătura nu presupune de fiecare dată injectarea de venin şi, chiar dacă se întâmplă aşa ceva, efectul se limitează, de cele mai multe ori, la simptome locale. Pompa nu serveşte la nimic, iar incizarea muşcăturii sau punerea unui garou prea strâns pot fi periculoase. Persoana muşcată este întinsă pe jos şi i se face un bandaj care încetineşte umflarea locului muşcat, aşteptând sosirea salvării.
Accidente ocazionale
* Arsură la mână când facem grătar
A. Băgăm mâna timp de 10 minute într-un recipient cu apă rece.
B. Lăsăm să curgă apa rece pe mână, timp de 10 minute.
C. Aplicăm imediat o cremă calmantă pe arsură.
Răspunsul corect: B.
Trebuie aplicată "regula 10-10-10": lăsăm mâna timp de 10 minute într-o apă la temperatura de 10 grade, la o distanţă de 10 centimetri de jet. Dacă o scufundăm în apă rece, efectul nu va mai fi acelaşi, pentru că apa se va încălzi. De asemenea, nu trebuie aplicat pe arsură un unguent, pentru că locul se poate infecta. Dacă arsura este gravă, trebuie chemată salvarea.
Când este gravă arsura?
Gradul unu: piele roşie şi dureroasă, fără băşici.
Gradul doi: băşici umplute cu un lichid transparent. Epiderma este afectată.
Gradul trei: aspect îngroşat, piele închisă la culoare pe toată suprafaţa arsurii, insensibilitate (vasele de sânge şi terminaţiile nervoase au fost distruse).
Semne de gravitate ce necesită un consult medical, ba chiar un apel la 112.
* Una sau mai multe băşici pe o suprafaţă totală mai mare decât jumătatea unei palme a mâinii victimei.
* Arsură plasată într-un loc foarte sensibil: pe faţă, aproape de orificiile căilor respiratorii sau la o încheietură.
* Roşeaţă extinsă.
* Os de peşte rămas în gât
A. Bem apă rece sau sugem bucăţi de gheaţă, pentru a dezumfla gâtul.
B. Mâncăm miez de pâine pentru a împinge osul în jos.
C. Cel care s-a înecat trebuie bătut cu putere peste spate.
Răspunsul corect: B.
Nici palmele pe spate şi nici cuburile de gheaţă nu pot debloca un os de peşte rămas în gât. El poate provoca o mică rană, dar nu poate să blocheze în totalitate căile respiratorii. Prin urmare, dacă nu putem scăpa de el tuşind sau mâncând miez de pâine, vom consulta un doctor ORL.
* Tăietură adâncă la mână, cu un ciob de sticlă sau un cuţit
A. Turnăm apă rece pe rană.
B. Legăm rana cu o batistă curată.
C. Facem un garou deasupra plăgii şi o dezinfectăm.
Răspunsul corect: B.
Prioritatea este stoparea hemoragiei şi comprimarea locului care sângerează cu o batistă sau un prosop curat, o pernă hemostatică (vândută la farmacii) sau comprese. Dacă plaga este adâncă şi sângerează mult, trebuie chemată salvarea.
* Sângerare din nas
A. Ne punem un tampon de vată în nas şi aplecăm capul în partea opusă.
B. Ne suflăm nasul, aplecăm capul înainte timp de 10 minute, strângând nările între degete.
C. Aplecăm capul pe spate şi punem un prosop udat cu apă rece pe ceafă.
Răspunsul corect: B.
Trebuie să ne suflăm nasul, pentru a elimina primul cheag, care nu permite oprirea sângerării, apoi pentru a diminua tensiunea arterială, aplecăm capul uşor înainte (niciodată pe spate, pentru că sângele poate intra pe căile respiratorii), apăsând nasul, pentru a opri hemoragia. De asemenea, se pot folosi tampoane hemostatice, vândute în toate farmaciile.
* Copilul are un corp străin blocat în gât
A. Luăm copilul de picioare şi îl întoarcem cu capul în jos, pentru a face să iasă corpul străin.
B. Încercăm să prindem obiectul cu degetele.
C. Îi aplcăm lovituri pe spate.
Răspunsul corect: C.
În cazul în care obiectul străin blochează complet căile respiratorii ale copilului şi îl împiedică să respire, trebuie reacţionat repede, aplicând "metoda lui Heimlich" se dau 5 palme puternice peste spate, pentru a ajuta copilul să expulzeze obiectul. Dacă nu iese, persoana aflată de faţă va apuca copilul pe la spate, apăsându-l puternic, de 5 ori, sub stern, în scobitura stomacului. În acelaşi timp, cineva trebuie să sune la salvare.
Stare de rău sau pierderea cunoştinţei. Cum reacţionăm?
* Sincopă vagală: stresul, căldura, emoţiile pot provoca o stare de rău, ba chiar şi un leşin. Dacă e cazul, persoana respectivă se întinde pe jos, cu picioarele ridicate, pentru a facilita returul sanguin.
* Hipoglicemie: poate atinge pe oricine, dar mai ales pe diabetici. În cazul acesta, suferinzilor li se dă o linguriţă de zahăr sau o băutură cu mult zahăr.
* Criză de tetanie (spasmofilie): corpul se contractă, iar persoana respectivă simte amorţeală în vârful degetelor. Ea trebuie liniştită, convinsă să respire cu calm, eventual într-o pungă de plastic (pentru a reduce oxigenul în exces).
* Criză de epilepsie: persoana în cauză îşi pierde cunoştinţa, se rigidizează şi face mişcări ample cu braţele şi cu corpul. Trebuie evitat ca ea să se lovească (mai ales la cap). După criză, trebuie aşezată, întoarsă pe o parte, pentru degajarea căilor respiratorii.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
