Vara are, fără îndoială, farmecul ei, însă pentru numeroase persoane, ea prezintă şi unele efecte secundare dezagreabile: în anotimpul cald, pielea poate să se usuce şi să se descuameze, provocând, de asemenea, şi mâncărimi. Cauza o constituie temperaturile mari, aerul uscat, de afară, dar şi expunerea la radiaţiile solare cu acţiune deosebit de intensă, din locurile de vacanţă. Medicii cuprind toate neplăcerile amintite mai sus într-o denumire generică - dermatită sau eczemă.
Dar cauzele lor trebuie căutate şi-n alte părţi. Simptomele pot fi provocate şi de contactul cu anumiţi compuşi chimici sau plante cu potenţial alergen, iar în ţările puternic industrializate, circa 3% dintre adulţi şi 5% până la 20% dintre copii sunt afectaţi de o formă specială a bolii: dermatita atopică. De foarte multe ori, dermatologii o diagnostichează folosind termenul de neurodermită, cu toate că, între timp, a fost infirmată teoria potrivit căreia sistemul nervos ar fi implicat în declanşarea ei. Se formează vezicule, pielea se înroşeşte sau capătă o nuanţă mai închisă şi supurează. De obicei, este prezentă şi senzaţia de mâncărime.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva problemelor dermatologice
*** Făina de ovăz
*** Uleiul de măsline, mierea şi ceara de albine
Mierea nu serveşte numai ca îndulcitor, ci şi ca leac eficient, utilizat ca atare de multe generaţii, în medicina populară. Cercetările ştiinţifice i-au confirmat acţiunea bactericidă.
În cadrul unui studiu efectuat în Emiratele Arabe Unite, specialiştii au constatat că un amestec compus din miere pură, ceară şi ulei de măsline, aplicat pe piele timp de 14 zile, a ameliorat dermatita la opt din zece subiecţi.
Din lectura Bibliei, aflăm că personajele Vechiului şi Noului Testament obişnuiau să-şi protejeze pielea ungând-o cu ulei. Există şi în zilele noastre destui oameni care preferă oricărei loţiuni de corp, uleiul de măsline. Ei fac aceasta chiar fără a fi conştienţi că astfel apelează la cel mai puternic remediu contra diverselor forme de dermatită. Uleiul de măsline conţine patru principii active care combat dermatita (esculina, apigenina, quercetina şi rutina), precum şi zeci de substanţe cu efect antiinflamator. Vă puteţi prepara singuri un excelent ulei pentru îngrijire corporală, amestecând în uleiul de măsline puţin ulei de nucă sau de avocado şi adăugându-i câteva petale de gălbenele.
** Avocado
Indiferent dacă este administrat extern sau intern, uleiul de avocado contribuie la menţinerea sănătăţii pielii, deoarece asigură un aport consistent de vitamine A, D şi E.
** Castraveţii
Fac parte din familia căreia îi aparţin şi pepenele roşu, dovleceii, ca şi diferitele soiuri de dovleci. În Antichitate s-au bucurat de multă preţuire la egipteni, greci şi romani, care îi consumau şi, totodată, le valorificau proprietăţile curative, în beneficiul pielii.
În cazul când aveţi probleme dermatologice, luaţi câţiva castraveţi, curăţaţi-i de coajă şi pasaţi-i cu un blender, apoi aplicaţi pasta obţinută direct pe porţiunea de piele afectată şi lăsaţi-o să acţioneze 15 până la 30 de minute. Dacă doriţi, puteţi adăuga la castraveţi şi un avocado. Uleiul de avocado este un remediu consacrat pentru unele forme de dermatită.
** Seminţele de in
În Roma antică, seminţele de in erau apreciate pentru eficienţa lor terapeutică. Astăzi, multă lume le evită, fiindcă nu pot fi depozitate timp îndelungat, din pricina conţinutului lor bogat de acizi graşi Omega-3. Interesant este faptul că, tocmai datorită acestor acizi, ele produc efecte benefice în numeroase direcţii, inclusiv acolo unde există probleme dermatologice. Unul dintre acizii graşi Omega-3, şi anume acidul alfa-linolenic, deţine o pondere de 40%-60% în compoziţia uleiului de in.
Luaţi zilnic câte o lingură de ulei de in sau măcinaţi două linguriţe de seminţe şi presăraţi-le peste mâncarea gătită ori supa din farfurie. Dacă preferaţi, le puteţi înlocui cu boabe de ovăz, care au o acţiune similară.
O sursă bună de acizi Omega-3 este şi peştele, mai ales peştii graşi care trăiesc în apele reci, aşa cum sunt somonul şi sardinele. O constatare demnă de reţinut au făcut cercetătorii mexicani. Ei au descoperit că la copiii în vârstă de un an, ai căror mame mâncaseră peşte de două ori pe săptămână în perioada gravidităţii, riscul de dermatită era cu 37% mai redus decât la cei ai căror mame se mulţumiseră cu o singură masă de peşte săptămânal.
Pentru a avea o piele mai sănătoasă, specialiştii ne sfătuiesc să consumăm de două ori pe săptămână peşte gras: somon, macrou sau ton.
* Conopida şi alte alimente care conţin vitamina B6
Dermatita este una din consecinţele carenţei de vitamină B6. Dacă aveţi asemenea probleme, mâncaţi mai multe alimente care conţin vitamina respectivă în cantităţi importante. De exemplu: conopidă, spanac, bame, năsturel şi banane.
* Ardeii iuţi
Preparatele din comerţ conţin între 0,025% şi 0,075% capsaicină. Dvs. vă puteţi însă prepara alifia şi personal, zdrobind un ardei iute roşu şi amestecându-l cu orice cremă hidratantă doriţi.
Capsaicina pote provoca usturime pe piele, însă această sensibilitate ar trebui să dispară treptat. Aplicaţi crema, protejându-vă cu mănuşi de cauciuc, ori servindu-vă de o spatulă de lemn sau de plastic. După ce aţi terminat, spălaţi-vă bine pe mâini. Dacă totuşi veţi observa că tratamentul mai mult vă irită decât vă ajută, sfatul nostru este să renunţaţi la el.
* Laptele
Şi o cană de lapte rece poate calma mâncărimea - însă nu dacă o beţi. Înmuiaţi în lapte un tifon sau o bucată de pânză curată şi ţineţi-o două sau trei minute pe piele, după care o îmbibaţi din nou. Întreaga procedură ar trebui să dureze aproximativ zece minute. Această compresă rece poate linişti pielea, domolind senzaţia de mâncărime.
Alimente de consumat cu prudenţă
Atenţie şi la cocteiluri, în special la Margarita. Acest cocteil mexican de vară conţine, printre altele, suc de limete, iar atunci când pielea intră în contact cu el, locul respectiv devine sensibil la lumină şi se declanşează o reacţie de tip alergic: pielea se înroşeşte şi se inflamează ca după o expunere prelungită la soare, apare şi o iritaţie însoţită de mâncărimi. Substanţele vegetale care fac să crească sensibilitatea la lumină se mai găsesc şi în tulpinile de ţelină, în pătrunjel, dar şi în unele parfumuri. Simptomele dermatitei Berloque (aceasta este denumirea ei ştiinţifică) se tratează cu comprese reci şi cu creme.
Produsele lactate pot genera de asemenea probleme dermatologice. Întrebuinţat extern, laptele calmează pielea, în schimb ingerarea lui duce uneori la efecte contrare. "Alimentul care influenţează cel mai mult starea pielii este laptele de vacă", spune medicul dermatolog Joel Schlessinger, fost preşedinte al American Society of Cosmetic Dermatology and Aesthetic Surgery. "Dispunem de tot mai multe dovezi care atestă faptul că hormonii existenţi în lapte provoacă apariţia acneei, inclusiv la adulţi, şi îi agravează evoluţia. Este posibil ca laptele de soia să fie o alternativă de preferat."
Din cămara cu ierburi de leac
Herpesul simplex
Infecţiile cu herpes dau naştere unor vezicule dureroase, pline cu lichid şi extrem de contagioase. Ele sunt provocate de virusul herpes simplex, care există în două forme: tipurile 1 şi 2. Înainte, se considera că virusul herpes simplex de tip 1 (VHS-1) ar fi responsabil doar pentru infecţiile orale (Herpes labialis), în timp ce VHS-2 s-ar afla la originea infecţiilor din regiunea genitală (Herpes genitalis). Cercetările mai recente au arătat totuşi că, indiferent de tipul căruia îi aparţine, virusul herpex simplex poate declanşa infecţii în ambele zone.
O infecţie virală debutează de regulă cu furnicături la locul afectat. O zi sau două mai târziu, se formează veziculele. De cele mai multe ori, ele apar la marginea buzelor, însă pot fi localizate şi pe bărbie, pe nări sau pe degete. Sunt rare cazurile când se află plasate pe gingie sau în cerul gurii. Toate celelalte leziuni din cavitatea bucală, de exemplu cele de pe partea interioară a obrajilor, sunt afte, deci ulceraţii necontagioase.
După şapte zile, veziculele se sparg, lăsând lichidul să se scurgă. Apoi se formează o crustă gălbuie, care în cele din urmă cade, lăsând locul pielii sănătoase, crescute între timp. Dar, deşi veziculele au dispărut, virusul rămâne în organism în stare latentă şi va reveni cu noi perioade de erupţie, la intervale imposibil de prognozat. Puseurile sunt deseori declanşate de răceli, de stres ori de condiţii meteorologice extreme.
Alimente cu valoare terapeutică împotriva herpesului
*** Smochinele
** Fasolea
De unul singur, virusul herpes simplex este incapabil să acţioneze. La fel ca toate celelalte elemente din organismul nostru, el funcţionează în consonanţă cu anumiţi factori şi în opoziţie cu alţii. Astfel, existenţa unei cantităţi mari de arginină în ţesuturi favorizează înmulţirea virusului, în timp ce un alt aminoacid, lizina, îi blochează proliferarea şi ajută la stoparea infecţiei. Din acest motiv, este recomandabil să creşteţi pe cât posibil consumul de alimente care conţin lizină.
Gândiţi-vă în primul rând la fasole. 100 de grame (cam o jumătate de cană) de fasole albă cu bobul mic, fasole lima, fasole roşie sau fasole neagră vă furnizează 1,4 grame de lizină. Campionii lizinei sunt însă năsturelul şi soia, urmate de germenii de fasole neagră, pudra de roşcove (carob), germenii de linte, loboda câinească, spanacul, mazărea, seminţele de dovleac, varza de China, bobul, schinduful şi pătrunjelul - în ordinea în care le-am enumerat.
Este important să reţineţi că lizina nu vindecă infecţiile cu herpes. Ea nu poate decât să reducă riscul declanşării unor noi episoade şi să grăbească însănătoşirea.
** Ardeii iuţi
Substanţa iute din ardei, capsaicina, poate fi diluată, amestecată cu o cremă şi aplicată pe piele, pentru a împiedica transmiterea semnalelor de durere de către nervii aflaţi dedesubtul pielii, în zona respectivă.
Dacă aveţi o infecţie herpetică, utilizaţi fie o alifie cu capsaicină cumpărată de la farmacie, fie una preparată de dvs. în felul următor: amestecaţi boia iute într-o cremă albă, până când ea îşi va schimba culoarea în roz. Tamponaţi apoi locurile afectate, însă nu şi dacă ele se află aproape de ochi. După aceea, spălaţi-vă bine mâinile. Aveţi grijă să nu iritaţi cu capsaicina şi alte porţiuni de piele în afara celor bolnave şi întrerupeţi imediat tratamentul în cazul când vă apar iritaţii, mai ales la buze.
** Cuişoarele
În lucrarea de referinţă "Encyclopedia of Common Natural Ingredients" de Albert Y. Leung şi Steven Foster, uleiul de cuişoare este prezentat ca un remediu puternic împotriva ambelor tipuri de virus herpes simplex. Un studiu efectuat în Thailanda îi confirmă eficienţa. Cercetătorii europeni au constatat că, asociat cu preparatul antiviral Aciclovir, uleiul de cuişoare poate contribui la blocarea înmulţirii viruşilor herpetici - cel puţin, în condiţii de laborator.
** Usturoiul
** Oregano
În clasamentul întocmit de specialişti, această plantă din familia labiatelor a dat cele mai bune rezultate în combaterea infecţiilor virale, fiind cu mult superioară roiniţei, care este deosebit de apreciată în medicina populară, având o faimă bine stabilită de leac contra herpesului. Atât roiniţa, cât şi oregano, sunt bogate în substanţe ce calmează durerile şi au o acţiune antivirală şi antiherpetică. Prin urmare, este cât se poate de firesc să le combinăm într-o infuzie. Turnaţi apă clocotită peste un amestec de roiniţă şi oregano în părţi egale şi, dacă doriţi să daţi ceaiului un gust mai bun, adăugaţi scorţişoară, cuişoare şi/sau mentă. Puteţi să folosiţi şi uleiul de oregano, prezent în farmacii. Se aplică cu un beţişor cu vată, pe locul bolnav.
* Căpşunile, portocalele, pepenii galbeni, grepfruitul şi alte surse de vitamina C
În cazul când vă place să experimentaţi şi aveţi acces la o sursă de alimente mai puţin convenţionale, puteţi încerca şi seminţele de amalaki (fructul unui copac originar din India), nucile caju sau spanacul de Malabur.
* Laptele şi brânza
Un sfert de litru de lapte cu 1,5% grăsime conţine 57 miligrame de lizină, raportul dintre cantităţile de lizină şi arginină fiind de 2:1. Întrucât lizina favorizează şi asimilarea calciului, consumul de lapte prezintă un dublu avantaj. În 30 de grame de şvaiţer se găsesc 73 miligrame de lizină şi numai 26 miligrame de arginină, deci raportul între ele este de aproape 3:1. Cantităţile şi proporţiile sunt similare şi la alte tipuri de brânză, cum ar fi mozzarella sau parmezanul.
* Carnea de porc
Probabil cea mai bună sursă de lizină este carnea de porc, cu 3,7 grame doar într-o bucată de pulpă la grătar. Dintr-o porţie de carne tocată care cântăreşte 80 de grame veţi obţine 2 grame de lizină, iar o felie de şuncă vă oferă în jur de 0,5 grame. Un hotdog făcut din carne de porc conţine şi el 853 miligrame.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
